default-logo

Ana-Maria Sotir modelează generațiile viitorului și scrie poeme greu de uitat

Vreau să vă prezint astăzi ceva frumos, care să vă aducă un pic de lumină în plus pe față. Asta deoarece la 7 octombrie, anul de grație 2022, este Ziua Mondială a Zâmbetului. Cred, sper că am găsit un subiect potrivit. Vreau să aduc în centrul atenției un profesor special. Doamna Ana-Maria Sotir, din Fetești. Este un dascăl aparte, deoarece în afară de modelarea generațiilor viitorului, scrie poeme de mare sensibilitate. Deci pe lângă o profesie nobilă, de mare responsabilitate, eroina noastră se ocupă și de capitolul suflete. Le oferă hrană, într-o lume, din păcate, bombardată cu știri negative. Pe toate canalele posibile.

Iată un dialog lămuritor:

Vă rog să vă prezentați pentru cei care nu vă cunosc.

– M-am născut vara, când înfloresc macii, florile mele preferate, la Fetești, județul Ialomița și sunt profesor de limba franceză la Liceul Teoretic „Carol I” din orașul natal și traducător autorizat de limba franceză și limba italiană.

Am absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și Masterul în Managementul Organizațional și al Resurselor Umane la București, dar am ales să revin pe meleagurile natale din Bărăgan, imediat după absolvire.

– Cum a fost întâlnirea dvs cu poezia?

– Întâlnirea mea cu poezia a avut loc demult, în secolul trecut, cum îmi place să spun mai în glumă, mai în serios, iar în clasa a III-a am scris primele poezii. Am iubit dintotdeauna cărțile și lectura, fapt încurajat în permanență în familie și îmi amintesc cu drag că printre darurile pe care eu și fratele meu le primeam de la părinți cu diferite ocazii, exista mereu și câte o carte nouă.

– Ce poezii ați scris până acum și unde?

– Sunt membră în mai multe cenacluri literare naționale și internaționale, în cadrul cărora am publicat numeroase poezii, participând și la concursuri, iar versurile mele au fost adesea remarcate și distinse cu premii.

Debutul meu literar a avut loc în revista „Informația Bărăganului“ cu poezia „Himeră“, pe când eram elevă la profilul filologie din cadrul liceului unde actualmente sunt profesoară.

Am publicat până în prezent trei volume personale de versuri, primul fiind în limba franceză, toate sub egida editurii ePublishers (Coresi) din București: „Saison no.5”, „Petale de suflet” și „Prin livada zânelor”. În prezent, lucrez la al patrulea volum de poezii. De asemenea, am publicat poezii în numeroase reviste și antologii, dintre care menționez: „Amprentele sufletului“, „Luceafărul din Vale”, „Vitrina cu poezii”, „Extemporal liric”, „Constraste Culturale”, „Led Force Poetica”, „Poezii pentru sufletul meu” și „Pe urmele lui Goga-Opere alese”.

– Vă rugăm să ne prezentați trei poeme semnate de dvs.

– Am scris câteva sute de poezii, de aceea îmi este foarte greu să aleg doar trei, dar iată care sunt acestea:

VENEȚIA

Gondole mahonii plutesc bizar pe valuri,

Sub soarele-arzător ce-nvăluie laguna

Cu nimbul său de foc, iar dincolo de maluri

Baroc și bizantin se contopesc întruna.

Străduțe-ntortocheate ademenesc mereu

Prin farmecul vădit și viu de-odinioară

Strânsura-nvolburată, ce pare-un curcubeu

De neamuri și credințe, sosită-ntâia oară.

Măreața Campanile, din turnul ei sonor

Trimite-n larg chemarea fantomelor marine

Și-ai vrea ca Marco Polo, matrozul-negustor

Să spintece talazul, vâslind chiar lângă tine.

Din inima cetății viorile ajung

Pe ritm vivaldian din alte anotimpuri,

În corduri melomane, pe care le străpung

Aceleași doruri crude, ce dăinuie prin timpuri.

Romantici reputați, sub Ponte dei sospiri

Îngână jurăminte și fură sărutări

Din veacurile-apuse, în numele iubirii,

Slăvind pios pe Eros în cele patru zări.

Si-l vezi pe Casanova aievea deodat’

La brațul curtezanei ce-n mreje l-a cuprins,

Perechea ideală: ea jună-el bogat,

Pecetluind dictonul : „Amorul a învins.”

Iar vechiul carnaval, mai nou ca niciodată,

Ce-n Piazza di San Marco sorgintea și-a aflat

„Sfințește” sui generis esența rafinată

A mândrei citadele: ispită și păcat.

SIRENA

Din floarea spumei albe ivindu-se alene,

Pe stana cea abruptă a mării de smarald

Se reazemă tăcută și-o perlă de sub gene

Îi cade tremurândă pe chipul roz și cald.

Frumoasa nereidă vegheată-i blând de soare,

Iar părul ca rubinul ascunde-n el o rază,

Ce freamătă zglobie și-adie ca o boare,

Iscând sclipiri de jad când ochii-i lăcrimează.

Un murmur enigmatic, ca susurul de ploaie

Se-nalță-n zbor măiastru, în zarea de azur:

E melosul aprins de-a dorului văpaie

Din sufletul sirenei cu glasul de velur.

Pe salba dantelată a valului sălbatic,

O luntre domolită de-un matelot hoinar

Plutește ca-ntr-o vrajă. Doi iriși de jăratic

Adastă-n ochii nimfei cuprinse de amar.

Străfulgerări de patimi răsar nevinovate,

Iar marea le e martor și magistrat secret

Și-apune deodată o purpură prin toate,

Văzduh, talaz și stâncă se contopesc încet.

Doar luna străvezie, cu-o spelbă licărire

Veghează-n depărtare. Al voalului ei fald

Și-o zbatere bizară cufundă-n amăgire

Tot ce părea aievea, în marea de smarald.

PE SCENA VIEȚII

Pe scena vieții toți suntem actori,

Cu roluri învățate pe de rost

În vodeviluri triste uneori,

Sau tragedii de-un comic prea anost.

La balul vieții câte măști purtăm?

-De parcă ne aflăm la carnaval

Și niciodată-n seamă nu luăm

Că timpul nemilos ne e rival?

Habotnici reputați, sau chiar atei,

Primind un „bis“ la fiecare rol,

Ne-ademenește scena-n mreaja ei,

Dar la final rămâne teatrul gol.

Și fapt bizar, noi suntem spectatori

Ai propriului spectacol, ceas de ceas,

În rolul principal de muritori,

Jucând din piesă cât a mai rămas.

– Felicitări. Revenim acum la întrebări. Ce poeți români vă plac?

– Am fost fascinată dintotdeauna de Mihai Eminescu, cea mai importantă voce poetică a literaturii noastre, astfel că în clasa a IX-a am scris poezia „Luceafărului”.

– Dar de peste hotare?

– Victor Hugo, titanul literaturii franceze.

– Cum a început 2022 pentru poezia dvs?

– Anul a început foarte bine, cu publicarea cărții „Petale de suflet” în februarie și a continuat la fel, astfel că în august a văzut lumina tiparului și cartea „Prin livada zânelor”. Între timp, am menținut colaborarea cu revistele precizate anterior și pot spune, așadar, că 2022 a fost un an prolific din punct de vedere literar și nu numai, pentru că pe 1 septembrie am împlinit și 20 de ani de carieră didactică.

– Ce visați pentru finalul anului 2022, dar și pentru următorii ani?

– Îmi doresc doar sănătate și desigur, multă inspirație.

– Cum vreți să se desfășoare lumea dumneavoastră, lumea culturală, lumea în general?

– Mi-ar plăcea ca autorii tineri să fie promovați mai mult, iar condeiul lor să îi redea poeziei farmecul de altădată și să redevină „regina literaturii“.

– Un gând pentru cititori…

– La final, vreau să le mulțumesc cititorilor mei, atât celor din realitate, cât și din spațiul virtual, pentru susținere și apreciere! Gânduri bune tuturor!

– La rândul meu vă mulțumesc pentru dialog, pentru poemele oferite. Așteptăm cu interes real cartea cu numărul 4. Până atunci, sănătate, numai bine dumneavoastră, familiei, elevilor, dar și restului lumii!

Aristotel Bunescu/UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*