default-logo

Medic Silviu  Nistorescu: „Am efectuat peste 200.000 de ecografii în 32 de ani”

IOAN  VASIU: Care sunt instituțiile de învățământ absolvite de dumneavoastră în decursul anilor?

SILVIU  NISTORESCU: Locul unde m-am născut este satul Ludești, pe Valea Gradiștei, spre cetățile dacice. Aici am făcut clasele primare, următoarele V-VIII la Orăștioara de Sus, școala unde ne preda Limba Română și Franceza eminentul profesor Aron Demian. Deși era o școală rurală, cu copii veniți din toate satele, preocuparea pentru învățătură era deosebită. Amintesc doar că la Orăștioara de Sus pe scenă cu diverse ocazii corul școlii cânta acum 50 de ani „Odă Bucuriei”, a lui Beethoven (Simfonia lX), devenită ulterior Imnul Europei și multe alte piese corale românești, sub îndrumarea neobositului și talentatului profesor Viorel Manolescu.

Am urmat apoi Liceul „Aurel Vlaicu”, instituție de mare prestigiu cu eminenți profesori, îndrumători și formatori de caractere a căror amintire rămâne neștearsă. Am absolvit liceul în anul 1970, la clasa Real (erau două clase Uman și o clasă Real) și în același an am intrat la Facultatea de Medicină Generală – Timișoara, iar în 1976 am obținut diploma și parafa de medic – medicină generală – și așteptam repartiția.

I.V.: În ce unitate medicală ați început activitatea de medic?

S.N.: Sistemul repartițiilor absolvenților era altul, unic pe țară și obligator 5 ani la un dispensar rural sau urban după care aveai dreptul să faci o specialitate. Am ales comuna Peștișani la poalele Retezatului, lângă Tg.Jiu, localitate mare, frumoasă, cu liceu industrial și un potențial turistic imens, acolo fiind și satul Hobița a lui Brâncuși, cu casa memorială, iar în apropriere Tismana. Mă aștepta un dispensar mare, cu nouă cadre medicale, staționar de adulți și copii, sală de nașteri, dar și șaretă cu cal și vizitiu, accesoriu nelipsit la dispensarele rurale. Acolo mi-au rămas adevărați prieteni, cu care țin legătura și astăzi. După doi ani, am venit la dispensarul urban nr. 4 din Hunedoara, până în 1981, când am luat concursul de intrare în secundariat, dat la Cluj (rezidențiatul de astăzi) în specialitatea medicină internă. Gărzile efectuate la Urgența Spitalului din Hunedoara mi-au consolidat cunoștințele medicale și încrederea în forțele proprii.

I.V.: În ce an v-ați angajat la spitalul din Orăștie?

S.N.: Studiile de specialitate le-am făcut timp de doi ani la Clinica Medicală 2 Timișoara, cu profil de nefrologie, condusă de prof. dr. C. Zosin și un an la Clinica Medicală 3 Cluj, cu profil de gastroenterologie, condusă de prof. dr. M.Grigorescu. După un popas de 6 luni la Spitalul Județean Deva, secția boli interne, am venit la Orăștie, ca medic specialist, locul unde mi-am dorit întotdeauna să mă întorc.

I.V.: Ce a însemnat spitalul orăștian pentru dumneavoastră?

S.N.: Ca medic specialist, apoi ca medic primar în specialitatea boli interne, la Spitalul din Orăștie am lucrat 35 de ani, din 1984 până în 2019. Am avut șansa să întâlnesc aici o generație remarcabilă de medici, cu care am colaborat exemplar și împreună am încercat să ridicăm prestigiul medical al acestui spital.

I.V.: Ce satisfacții ați trăit practicând această profesie?

S.N.: În profesiunea medicală, satisfacțiile sunt doar dacă respecți dictonul că medicina este știință și conștiință și că două elemente de bază în relația medic-pacient sunt obligatorii: sinceritatea și încrederea reciprocă. Fără ele, actul medical eșuează. În cadrul specialității mele de medic internist, m-am concentrat pe explorarea imagistică ecografică, care mi-a adus multiple satisfacții și aprecieri din partea multor pacienți din diferite zone ale județului și chiar mai îndepărtate. Am făcut parte din prima generație de medici cu competență în ecografie prin examen unic pe țară la Spitalul Militar București în 1991, după ce am urmat cursul cu un an înainte la Cluj, la prof. dr. Badea Ghe. Care, împreună cu prof. dr. Jovin Ghe. din București, au fost pionierii ecografiei în România. Am urmat cursuri ulterioare în diferite centre de excelență în ecografie pe măsura progresului tehnologic al echipamentelor de explorare  ecografică: curs de ecografie vasculară Doppler, senologie, cursul european de elastografie hepatică. În acest domeniu satisfacțiile au fost multiple, făcând la Orăștie explorări care au fost primele în județ: ecografie oculară, transvaginală, transrectală, încă din 1991, iar din anul 2015 ecografia cu substanță de contrast CEUS și elastografia hepatică. Din anul 2007 am devenit membru afiliat al Societății Europene de Ultrasonografie în Medicină și Biologie. Vreau să amintesc și participarea, cu mulți ani în urmă, la cursul de la Spitalul Militar București și Spitalul Fundeni, cu o temă care devine tot mai actuală: comportamentul maselor în situații de catastrofă, predat de eminentul profesor de neuropsihiatrie Constantin Dulcan, autor al cunoscutelor cărți de filosofia științei și psihanaliză, prima fiind celebra carte „Inteligența materiei”.

I.V.: Ați regretat vreodată că ați ales această profesie?

S.N.: N-am regretat niciodată și nu pot regreta alegerea când am practicat o profesiune timp de 46 ani cu muncă efectivă în contact cu pacientul și după ce am efectuat peste 200.000 de ecografii în 32 de ani. Acum pot afirma că am oferit, cât am putut și știut, întreg ajutorul meu celor care mi l-au cerut.

I.V.: Când v-ați pensionat și cu ce vă ocupați după pensionare?

S.N.: –  În profesiunea de medic, pensionarea oficială nu înseamnă încheierea activității, pentru că pregătirea lui este continuă și trebuie să împărtășească din experiența lui și altora. Empatia și solicitudinea trebuie să-l însoțească tot timpul. M-am pensionat în urmă cu șase ani, dar, la solicitarea conducerii spitalului, am continuat activitatea până în anul 2019. Apoi m-am retras la cabinetul meu privat, continuând să fac tot ce am făcut până acum în domeniul medical. Apreciez foarte mult colaborarea cu colegii mei mai tineri din spital pentru cazurile complexe. Particip la toate Conferințele și Congresele specialității mele în cadrul Societății Române de Medicină Internă și Societății Române de Ultrasonografie, al căror membru sunt, pentru că nivelul de pregătire trebuie actualizat permanent.Tehnica medicală modernă a progresat uluitor de repede și doar apelând la ea, la cunoștințele și experiența personală poți face ca actul medical să fie corect și să-i oferi bolnavului speranța vindecării. În ultimii ani m-am bucurat mai mult de compania prietenilor și a familiei, de călătorii, având mai mult timp pentru lectură, natură și amintiri.

                                     Interviu consemnat de Ioan Vasiu /UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*