◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Presa și-a ipotecat responsabilitatea față de opinia publică

Prof. Dr. Asdrúbal Aguiar, director IDEA, membru în Consiliul Director SIP, în dialog cu Elena Chiriță, Reprezentanta UZPR pentru America Latină și  Caribe

         “Este urgent ca cele mai lucide minți de pe planetă, politicienii și oamenii de stat, constituționaliști, să iasă din zonele lor de confort și să reflecteze asupra aspectelor cruciale ale acestei rupturi istorice și epistemologice.”

             Președinte adinterim al Venezuelei (1998), ministru pentru Relația cu Președinția în mandatul președintelui Rafael Caldera, ministru de Interne,  judecător la Curtea Interamericană a Drepturilor Omului. Membru al Academiei Regale Hispanoamericane de Științe, Arte și Litere.  Membru al Academiei Internaționale de Drept Comparativ de la Haga. Director al Agenției  Internaționale de Știri – IPS, Caracas (1969). În prezent, editorialist la ziarul “Diario Las Americas” și  membru în Consiliul Director  al Societății Interamericane de Presă – SIP

  Fragilitatea instituțională continuă nu este cauza globalizării

E.Ch.:  Prof. Dr. Asdrúbal Aguiar, Director al Inițiativei Democratice din  Spania și America – IDEA. Cine este Asdrúbal Aguiar?

A.A.:  Sunt și este ceea ce contează acum, anume, interiocutorul dvs. în acest interviu. Și sunt persoana care gândește și crede în ceea ce urmează să vă spună. Acest lucru este esențial. Nu folosește la nimic să spun că, de aproape o jumătate de secol, am scris editoriale pentru presa venezueleană și alte mass-media  din străinătate și internaționale. Primul l-am scris pentru o revistă pentru tineret, în 1966. Am fost, practic, un scriitor și, de asemenea, profesor universitar de carieră, timp de aproape patru decenii în Venezuela și Argentina, unde am predat Dreptul Internațional și Drepturile Omului, iar acum conduc Catedra pentru Democrație, Stat de Drept și Drepturile Omului la Colegiul Miami Dade. În acest context, am scris una dintre cele mai recente cărți ale mele: „Calitatea democrației și extinderea drepturilor omului”, în 2018. Ca editorialist și consilier editorial, am lucrat, în trecut, la ziarul “El Universal” din Caracas și, de asemenea,  la  „El Impulso”  din Barquisimeto.  Acum fac  parte din echipa ziarului  “Diario Las Americas” și  din cea a tuturor celor pe care îi reprezint în fața Asociației Interamericane de Presă, unde sunt membru al Consiliului Director.  În 2009 mi s-a acordat  Marele Premiu Chapultepec, premiu pe care  îl văd ca pe  o întâmplare, fără falsă modestie.

Și, tot ca pe o întâmplare  îmi văd, în paralel, și lunga mea  viața publică, deoarece generațiile digitale nu au cunoștință despre aceasta,  și le înțeleg. Am fost judecător la  Curtea Interamericană a Drepturilor Omului, guvernator  de Caracas,  ministru  în relația cu Președinția i (funcție întâlnită în statele latinoamericane n.r.),  ministru de Interne și Președinte and Interim al Venezuelei, în 1998. 

Am abandonat puterea, trebuie să spun acest lucru, fără nicio nostalgie, deoarece mi-am asumat, în mod conștient, precaritatea sa. Dar nu am lăsat niciodată deoparte angajamentul meu față de Venezuela și față de suferința poporului nostru de care sunt atașat . Atât de mult încât, atunci, când am intrat în Academia Regală Hispano-Americană de Științe, Arte și Litere din Spania, discursul meu de început a fost dedicat problemei Venezuelei, titlul ulterior al uneia dintre cărțile mele și inspirație pentru o alta  carte recentă, intitulată “De la mica Veneție la dizolvarea certitudinilor”,carte editată anul acesta.

E.Ch. Ce principii susține IDEA și cine o compune?

A.A: După cum se poate vedea pe site-ul nostru (www.idea-democratica.org), foștii șefi de stat și de guvern, care au semnat declarațiile din 2015 și până în prezent, au ajuns la un număr de 41, dar, între timp, patru au murit. Aceștia muncesc și se dedică cultivării discursului democrației – acolo unde democrația lipsește, ajutând-o acolo unde  este nevoie și protejând-o în țările în care a ajuns la maturitate. Iar concordanța dintre acestea rezidă în înțelegerea faptului că democrația, statul de drept și drepturile omului sunt concepte care oferă feedback și își pierd sensul atunci când lipsește unul dintre aceste elemente. Separarea puterilor și alternanța sunt esențiale, cu adevărat, astfel încât toate drepturile pentru toate persoanele să poată fi garantate cu adevărat și să înceteze să fie ceea ce sunt în multe țări, și anume, scuze pentru traficul de iluzii.

E.Ch.:Trăim vremuri dificile, pline de incertitudine. Un virus a fost suficient pentru a provoca haos la scară planetară. Care este impactul economic și social al pandemiei în țările din America Latină și Caraibe?

A.A.: Pandemia COVID-19 a fost o cutie a Pandorei pentru umanitate. Pe de o parte, dezvăluie faptul că progresele științifice și tehnologice tipice celei de-a treia și a patra revoluții industriale globale, digitale sau genetice, care au prevăzut reușite majore, nu sunt scutite de riscuri foarte mari care să provoace daune transfrontaliere și țărilor terțe. Pe  măsură ce se investighează originea pandemiei, este tot mai evident faptul că măsurile de prevenire și avertizare timpurie au eșuat, iar principiile și normele privind responsabilitatea internațională a statului pentru acte permise de însuși Dreptul Internațional, dar care cauzează pagube injuste altor state, au fost ignorate. 

Pe de altă parte, în fața acestui pericol global, organizațiile internaționale, născute în secolul al XX-lea, precum ONU, s-au dovedit incapabile, aș spune că au fost inutile în aceste circumstanțe și că fiecare guvern și fiecare națiune a trebuit să-și depășească propria tragedie pe cont propriu, făcând multe experimente și erori. În America Latină, ca și în alte părți ale Occidentului și ale lumii, această pandemie a devenit, de asemenea, un Cal Troian pentru autoritarism și încălcarea libertăților. Abia mai supraviețuiesc, ca drepturi reale, dreptul la viață și  la sănătate, toate celelalte rămânând istorie

E.Ch.:.SARS-CoV-2 a demonstrat fragilitatea globalizării, accelerând procesele care au început înainte de pandemie.  Este aceasta  o provocare pentru globalizare? Coronavirusul este sfârșitul globalizării?

A.A.: Fragilitatea instituțională continuă nu este cauza globalizării, ca  un imperativ categoric și inevitabil. Paradigmele instituționale ale secolului al XX-lea, contopite cu realitățile umane și materiale cunoscute, geografie și geopolitică, par să nu  folosească la nimic într-o globalizare care vede numai unitatea înăutrul unui glob terestru-Mama Pământ, marcată de migrații fără limite și în care dependențele globale de valori impun guvernanța marilor platforme digitale, ignorând orice noțiune de suveranitate. Așadar, este urgent ca cele mai lucide minți de pe planetă, politicienii și oamenii de stat, constituționaliști, să iasă din zonele lor de confort și să reflecteze asupra aspectelor cruciale ale acestei rupturi istorice și epistemologice, unul fiind cel antropologic. Să decidă dacă ceea ce contează este omul ca specie rațională și superioară, de al cărui raționament va depinde conservarea casei noastre comune – Natura – și  utilizarea responsabilă a inteligenței artificiale sau să ia decizii contrarii, să ceară Naturii sau habitatului și științei digitale să-și facă propriile reguli.

 Deocamdată, toți oamenii, bărbați și femei, sunt izolați și cu distanțare socială, aproape cerându-ne ca, atunci când va trece pandemia, să ne cultivăm și să ne integrăm în mediul natural ca parte a acestuia, metabolizându-ne cu pământul însuși și să ne conformăm regulilor de comunicare între oameni stabilite de Twitter, Instagram sau de alte rețele de socializare.

E.Ch: Acum, cu permisiunea dvs., aș dori să adresez câteva întrebări  dlui. Prof. Dr. Asdrúbal Aguiar, în calitatea sa de membru al Consiliului de Conducere al Societății Interamericane de Presă – SIP. Putem vorbi astăzi, mai mult ca niciodată, despre o poziționare ideologică excesivă a mass-media?

A.A Experiența referendumului privind Acordurile de Pace din Columbia și alegerile din SUA au lăsat un anumit gust amar cu privire la  conduita presei tradiționale – nu mă refer la liniile editoriale, ci la gestionarea informațiilor – în beneficiul evident al opțiunii politice, fără a lăsa loc pentru o reflecție liberă  a  cititorilor. În cazul președintelui Trump, de exemplu,  legitimitatea sa a fost pusă la îndoială  de mass-media chiar atunci când și-a inaugurat mandatul, încercându-se îndepărtarea sa anticipată de la putere, acuzându-l că este candidatul lumii digitale care ar fi penetrat în alegerile nordamericane din 2016 din SUA. Iar acum, în 2020, el este lapidat pentru că a pus la îndoială legitimitatea lui Joe Biden.

Paradoxal este că Trump pierde acum alegerile  pe fondul războiului său deschis împotriva proprietarilor marilor platforme, precum Twitter și tehnologia chineză 5G. Imaginea este îngrijorătoare. Concluzia mea actuală este dublă. Pe de o parte, presa și-a ipotecat responsabilitatea față de opinia publică, într-un moment în care este în declin, ca instrument al modernității, iar rețelele digitale ajung să domine spațiile de opinie. Pe de altă parte, se pare că ceea ce s-a întâmplat și  este fatal,  era  inevitabil. Presa se angajează istoric în militanță politică în momente în care există slăbiciuni instituționale grave sau în  perioade de mari schisme politice. SUA, evident, nu a făcut excepție.

Ministrul de Externe al Germaniei nu a fost singurul care a sugerat, înainte de alegeri, posibilitatea unei înfrângeri a lui Trump, vorbind depre noul început al parteneriatului transatlantic. Dar și un editorialist de la revista New York a anunțat că actualul locatar de la Cass Albă a avut o „boală mintală” și a vorbit despre „operația chirurgicală efectuată de poporul american pentru amputarea unui lider”.

E.Ch: Pandemia Covid-19 apare ân perioada de  apogeu a rețelelor sociale și a știrilor false. Astăzi trăim într-o eră a numeroaselor tehnologii. Rețele sociale, jurnalism, cetățean: oportunitate sau amenințare?

A.A.: Știrile false, cu adevărat false, sunt, fără îndoială, opera roboților digitali pentru care actorii importanți ai puterii globale plătesc , pentru a-și plasa, foarte convenabil, narațiunile  lor despre economie sau politică.

 E.Ch.: Jurnalismul ar trebui să fie o busolă în pandemia SARS COV 2? Care este responsabilitatea  presei în această perioadă?

A.A. Există informații contrastante provenite din medii în care nu puțini dintre actorii săi de elită au câștigat pentru narcisismul lor digital  și care nu țin seama de  transparență, de dezinformare sau de informațiile părtinitoare din motive politice,  care au drept scop dominarea opiniei publice. Prin urmare, așa cum am spus la început, ceea ce mă îngrijorează este că  pandemia  este folosită ca un  Cal Troian și o Cutie a  Pandorei, pentru a concepe  o lume fără libertăți.

E.Ch. Vă multumesc foarte mult pentru timpul acordat. Vă mulțumesc  pentru acest interviu interesant.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *