default-logo

Criză, criză, criză…

„Adevărata criză este criza incompetenţei” (Albert Einstein)

[„Este admisibil într-o țară …?”]

 Este admisibil într-o ţară constituţională ca o criză de cabinet să se perpetueze în infinit? E prea adevărat că toţi oamenii noştri de stat sunt geniali, că aceleaşi ilustre personaje pot trece din resort în resort aducînd aceleaşi mari servicii patriei (26 iunie 1880. Mihai Eminescu)

 România trece prin cea mai răvăşitoare perioadă din istoria sa recentă, provocată de o triplă criză: sanitară, energetică şi politică. În ceea ce priveşte crizele sanitară şi energetică, probabil că ar fi fost soluţii aşa cum se vede că există în alte ţări, însă criza politică este din păcate provocată absolut în mod gratuit. Concomitenţa acestor trei crize îi dă crizei politice o amploare care ar trebui să contribuie la resetarea leadershipului unei ţări care suferă de organizare proastă, economică şi socială.

Criza politică gratuită provocată în sânul partidului de la putere are acum consecinţe amplificate de criza sanitară şi criza energetică. Cu atât mai mult se observă cât de mici sunt personajele care au ajuns la putere şi cum ambiţiile lor sunt diferite decât de cele de a administra cu bine România.

România modernă întârzie să apară, cu toate că, aparent, pe hârtie ar avea tot cadrul necesar.

Această paralizie politică, ce agravează criza energetică, a readus în mințile românilor amintirile nefaste ale iernilor trăite sub dictatura lui Nicolae Ceaușescu, când copiii mureau de frig în orfelinate.

[Ca la noi la nimenea]

 Proverbul acesta, moştenit din moşi strămoşi, e rezultatul unui dureroase istorii, în cursul căreia poporul nostru, pierzănd orice speranţă de îndreptare, ia lucrurile mai mult în bătaie de joc, ca şi cînd lui Dumnezeu i-ar fi plăcut să drapeze tragedia sorţii noastre cu foarte multe scene comice. O mulţime de oameni mari se mişcă pe această scenă bizară, pe care toate sînt cu putinţă afară de un singur lucru : onestitatea. (12 septembrie 1878. Mihai Eminescu)

Un cost care este prea mare pentru multe familii, dar și pentru unele primării și pentru managerii sistemelor de încălzire centrală moștenite din perioada comunistă, care încălzesc încă o treime din locuințele din această țară balcanică.

[„Dacă mult ocupatul …”]

Dacă mult ocupatul şi cu multe lefi înzestratul primar al capitalei adaugă 20% asupra taxei licenţei băuturilor spirtoase — opoziţia e de vină. Ce logică o mai fi şi cea a ziarelor guvernamentale nu mai înţelegem… Abia cînd va cădea de la putere se va vedea caosul financiar în care va fi lăsat ţara. (5 iulie 1880. Mihai Eminescu)

În București, peste 40% din locuitori sunt conectați la sistemul centralizat de încălzire, care le livrează căldură și apă caldă până în apartamente și care intră în funcțiune, în mod normal, la sfârșitul lunii octombrie.

Creșterea rapidă a prețurilor la electricitate și la gaze a făcut însă ca o cincime dintre asociațiile de proprietari să ceară amânarea acestei intrări în funcțiune până la începutul lunii noiembrie, deoarece, altfel, prețurile ar fi prea mari pentru ele.

Situaţia sanitară din ţară este dramatică, iar impactul direct asupra economiei este clar vizibil şi continuă să se agraveze. Nu demult, îşi pierdeau viaţa în medie aproape 500 oameni în fiecare zi. Este de neînţeles cum pot fi purtate dispute politice în acest moment în loc să se ajungă la un consens politic. Cu atât mai mult, factorii de decizie politică sunt chemaţi să ofere condiţii-cadru sigure şi stabile, să găsească soluţii concrete pentru ieşirea din actuala criză şi să îşi asume responsabilitatea.

Criza politică din România ține capetele de afiș în presă. Avem o criză economică, una sanitară, o criză politică și una existențială. Cuvântul care poate caracteriza cel mai bine România este „criză”. Indiferent de formula politică ce preia guvernarea, țara este aruncată în haos, iar toată atenția este îndreptată către scandaluri politice. Între timp sistemul sanitar arde, școlile sunt încă în evul mediu, cu toaletele în curte, autostrăzile sunt construite doar în visele noastre și cetățenii privesc indignați și resemnați circul. De pâine nu mai spun, că nu știm la ce preț va ajunge având în vedere scumpirile anunțate.

Prelungirea crizei politice ar putea însemna pași mari înapoi, care să ne greveze viitorul. Presiunea pe cursul valutar, inflația, punerea în pericol a țintei de reducere a deficitului, posibile sincope în implementarea PNRR sau absorbția de fonduri europene ar putea deraia România din procesul de dezvoltare în care se află. Mai mult, transformarea digitală și tranziția la economia verde, ca și alte reforme structurale încă necesare, vor fi greu de dus la capăt într-un climat de instabilitate și fără o viziune comună de dezvoltare națională.

Ştim deja destul pentru a începe să rezolvăm toate problemele majore care ameninţă acum viaţa umană şi o mare parte a vieţii în general. Criza noastră actuală nu este o criză de informare; este o criză de decizie politică şi de acţiune. (George Wald)

Viorica Nicolescu / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.