PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE
1. „Iisus voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-mi. / Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. / Filip a făsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, Fiul lui Iosif din Nazaret. / Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi. / Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată cu adevărat esraelit în care nu este vicleşug. / Natanael i-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te fi chemat Filip, te-am văzut când erai sub smochin. / Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel. / Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. / Şi i-a zis: „Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului” (Ioan 1, 43-51.)
2. „Prima Duminică din Postul Paştilor se numeşte Duminica Ortodoxiei, sărbătoare care a fost aşezată în prima Duminică din Postul Mare, a anului 843. Atunci creştinătatea ortodoxă a obţinul o strălucită biruinţă asupra iconoclaştilor, asupra acelora ce se împotriveau icoanelor şi le scoteau din sfintele biserici. Pentru noi creştinii cei de astăzi, Duminica Ortodoxiei ne cheamă să ne bucurăm de „ziua onomastică a Bisericii”, prilej minunat pentru noi de a cugeta la frumuseţea tainică a Ortodoxiei. În Biserică este cuprins tot ce există: Dumnezeu şi creaţia, cerul şi pământul, spiritualul şi materia, eternul şi temporalul, nemărginirea şi spaţiul. Avem cele şapte Sfinte Taine, canale de sfinţenie, prin care se revarsă în lume energiile necreate, efluviile harului sfinţitor. Aici, ori de câte ori se săvârşeşte Sfânta Liturghie, Se coboară forţele cereşti care nu ating pământul, cetele îngereşti şi duhurile fraţilor noştri adormiţi care vin în casa lui Dumnezeu spre a-şi lua jertfa lui Hristos, celebrată pe Sfântul Altar”.
3. „BISERICA” este un laborator duhovnicesc în care cele pământeşti se unesc cu cele cereşti, firea fragilă omenească se întâlneşte cu harul Duhului Sfânt, şi devine diamantul de mare preţ în care străluceşte Dumnezeirea. În Biserică se află plenitudinea mijloacelor de mântuire, în ea dobândim sfinţenia, prin harul lui Dumnezeu. „BISERICA” este locul în care se înaintează spre înviere; ea este „pelerină” spre cer, pentru că „IISUS ESTE CALE SPRE CER”. Biserica este nava care ne scoate din limitele timpului istoric; este Vitezda în care se pot spăla şi curăţi toţi cei bolnavi oprimaţi şi dezorientaţi, furii, lacomii, ucigaşii, dezmoşteniţii soartei, primind gratuit iertarea. „BISERICA” ne transmite pe Hristos din ea şi ocazionează sălăşluirea lui Hristos în noi”.
Irineu Pop (1953-),
Arhiepiscop de Alba Iulia, Doctor în Teologie, cărturar creştin.
Părintele Ilie