Amza Pellea, unul dintre actorii canonici ai generatiei sale, ar fi împlinit astãzi 90 de ani. Craiova, Teatrul National sunt legate prin amintiri puternice de Amza Pellea, cel care a fost director timp de un an, imediat dupã inaugurarea noii clãdiri a teatrului.
Nãscut la 7 aprilie 1931 în Bãilestii Doljului, Amza Pellea a debutat ca actor pe scena Nationalului craiovean, unde a jucat dupã terminarea facultãtii alãturi de alti colegi din ceea ce s-a numit mai târziu „promotia de aur” — Victor Rebengiuc, Silvia Popovici, Gheorghe Cozorici, Sanda Toma, Eliza Plopeanu, Dumitru Rucãreanu, Constantin Rautchi etc. Toti, sub ochiul si mâna atente ale lui Vlad Mugur. În cei aproape trei ani de stagiaturã, din 1957 pânã în 1959, a interpretat 14 roluri, în spectacole ca ‘Tudor din Vladimiri’ de Mihnea Gheorghiu, ‘Ce înseamnã sã fii onest’ de Oscar Wilde, ‘Ani de pribegie’ de Aleksei Arbuzov, ‘Tragedia optimistã’ de Vsevolod Visnevski, ‘Gâlcevile din Chioggia’ de Carlo Goldoni, ‘Hamlet’ de William Shakespeare , ‘Ecaterina Teodoroiu’ de Nicolae Tãutu, ‘Soldatul Svejk’ de Jaroslav Hasek, ‘Fântâna turmelor’ de Lope de Vega.
„Desi n-as fi vrut, destinul oltenesc m-a dus la Craiova. Am debutat cu ‘O chestiune personalã’; în spectacol, fostii mei colegi îmi erau copii. Pe aceastã scenã am jucat mult, si Horatiu din ‘Hamlet’, si Otto Katz din ‘Soldatul Svejk’, si un rol mai putin obisnuit pentru pregãtirea mea: Farfuridi. Cu craiovenii am obtinut premiul I în piesa ‘Ultima decadã’ de Vasile Nitulescu si Florin Vasiliu — la un concurs national. Evident, la Craiova am jucat si primul meu ‘oltean’ în comedia ‘Colivia cu sticleti’ de Lascãr Sebastian si Silviu Georgescu. Jucam un postas cu o ‘moacã’ si o dictie teribilã”, a mãrturisi actorul, într-un interviu acordat lui Alecu Popovici, în revista Teatrul, mai, 1972.
Reîntors în Bucuresti, a jucat, între altele, rolurile Noah, în spectacolul ‘Arca bunei sperante’, de Ion D. Sîrbu, si Vlad Țepes, în spectacolul ‘A treia teapã’, de Marin Sorescu.
În martie 1973, Amza Pellea s-a reîntors la Craiova, în calitate de director al Teatrului National, iar în toamna acelui an s-a inaugurat noul sediu al teatrului, proiectat de arhitectul Al. Iotzu. Amza era mândru de a fi fost numit primul director al impunãtoarei clãdiri, pe care o considera (vezi interviul sãu din SpectActor nr. 3/2018 dedicat sãrbãtoririi a 45 de ani de la inaugurarea sediului TNC) superioarã multor clãdiri de teatru din Europa acelei vremi.
Amza Pellea a fost director al teatrului în perioada 23 martie 1973-24 septembrie 1974. Din „Istoria Teatrului National din Craiova” (1850-2000), de Alexandru Firescu si Constantin Gheorghiu, aflãm de proiectele directorului entuziast: îsi dorea sã facã la Craiova un festival anual al teatrelor, sã-i aducã pe Olga Tudorache si pe Toma Caragiu. Cât a fost director la TNC, Amza Pellea a jucat doar un singur rol, în spectacolul „Interesul general”, de Aurel Baranga (montat în stagiunea 1971-1972, intens promovat în turnee, însã, cu Amza în distributie). Era prins cu proiectele în capitalã, îndeosebi în filmele care i-au adus un renume de neuitat, asa cã anuntatele intentii au fost realizate în micã mãsurã. În timpul directoratului sãu au fost puse în scenã piese de Gh. Robu, Paul Everac, Mihail Sebastian, Arthur Miller, I.L. Caragiale (debutul ca regizor profesionist al lui Mircea Cornisteanu, la îndemnul lui Amza Pellea), Leon Kruczkowski, Camil Petrescu. Emil Boroghinã a sustinut în acea perioadã douã recitaluri personale: „A fi sau a nu fi”, respectiv „Glasul plaiurilor oltenesti”. Regizorul polonez Richard Sobolewski a fost invitat la Craiova pentru montarea spectacolului „Moartea guvernatorului”, de Leon Kruczkowski.
În interviul sus-mentionat, Amza Pellea a povestit despre primul sãu rol în „carierã”, chiar pe o scenã din la Bãilesti: Tata, agricultor, a avut cinci copii: eu, singurul bãiat. Am fãcut scoala primarã în sat si am debutat în clasa I în rolul Lupului din „Scufita Rosie“. Am ales acest rol pentru cã, timid fiind, puteam apãrea mascat. Îmi plãceau foarte mult poeziile, drept care apãream mereu în festivaluri scolare. Am urmat liceul la colegiul N. Bãlcescu din Craiova, am urmat si o scoalã electrotehnicã, dupã absolvirea cãreia am cãpãtat calificarea de ,,specialist în aparate de calcul de înaltã si joasã tensiune“. Am lucrat la uzina electricã din Timisoara, pânã în 1951, când dupã o preselectie, am dat examen la Institutul de cinematografie. Concuram la clasa de regie, dar comisia m-a repartizat la actorie.”.
În mitologia popularã româneascã, Lupul este animal protector, initiatic. Copiii nãscuti slabi primeau al doilea nume, al Lupului, pentru a se întãri. Nu a fost Amza un Lup mitologic, pe care l-am vãzut aievea?
A fost, poate, actorul cel mai popular al României, într-o vreme când mari actori concurau pentru aceastã onoare, greu de egalat în vremea de azi. În 1983, Ion D. Sîrbu îi mãrturisea într-o scrisoare lui Ion Negoitescu: „Amza Pellea e pe moarte, mi-a fost Director, s-a purtat ca un print cu mine.” (Craiova, 6 iulie 1983).
Statura si talentul urias îl destinaserã pentru un rol de Principe, într-o epocã a tovarãsilor si a culturii de mase.
Cu dragoste si neuitare, maestre…
Nicolae Coande