◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Actorul Zoltan Lovas – 25 de ani în slujba teatrului arădean

25 de ani în slujba teatrului arădean, a teatrului românesc

-actorul Zoltan Lovas se prezintă

,,Nici teatrul nici cinematograful, nu pot să supraviețuiască fără emoție.”

 

  • Dintre toate profesiile posibile, ați ales actoria. De ce actor, domnule Zoltan Lovas? 
    • Nici prin gând nu mi-a trecut să mă fac actor. Dorința mea era sa devin doctor, mai exact să profesez în zona chirugiei infantile. Întâmplarea a făcut ca la vârsta de doisprezece ani să ajung la Școala Populară de Arte din Arad,  la secția de actorie. Atuncia mi-a intrat microbul în sânge și la prima stea căzătoare mi-am pus dorința de a deveni actor. Visul s-a împlinit. Drumul a fost cu împlniri și provocări nenumărate, ca la oricare alt actor. 
  • Ați absolvit Academia de Teatru și Film, secția Actorie – București, promoția 1995. Funcționați, artistic vorbind, la Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad, orașul dumneavoastră natal. Cum s-a întâmplat? În ce fel ați fost primit și asimilat de trupa de teatru de aici?
  • Am intrat la facultate – ATF București, cu media 9,66. De atunci știam că vreau să revin la Arad. În anul II, regizorul Tudor Mărăscu mi-a încredințat un rol la Teatrul de Comedie din București, unde am dat ulterior concurs, în eventualitatea că voi dori să rămân în capitală. Examen, pe care l-am și luat. Însă, dorinţa mea de a ajunge în oraşul de pe Mureş,  creștea tot mai mult. 

După terminarea facultăţii, am venit acasă, m-am prezentat la teatru şi am discutat cu directorul de atunci despre angajarea mea. Acesta m-a întrebat de ce am mai dat concurs la Teatrul de Comedie din Bucureşti, dacă voiam să ajung în Arad, iar eu i-am răspuns că am vrut să-mi demonstrez că pot. Era cumva o confirmare a tinereții în fața provocărilor devenite certitudini.  

La cinci ani după facultate, mi s-a propus să mă întorc în capitală. Am mai fost angajat, la Teatrul Bulandra și la Teatrul Național. Credeam că, poate, de data asta voi prinde și cel de al doilea tren și, totuși, am coborât. Mirajul scenei de la Arad a fost mai puternic. Aici am fost  primit cu brațele deschise, fiind considerat copilul trupei, Am jucat alături de actori, pe care îi ştiam de pe  vremea când eram elev de liceu. Am amintiri foarte frumoase din  acea periodă.

  • Reședința artistică permanentă a fost și este pentru actorul Zoltan Lovas – “scândura“ teatrului arădean. În paralel, ați avut șansa unor colaborări prestigioase cu Teatrul de Comedie și Teatrul Nottara – București, Teatrul Național -Timișoara, Teatrul de Artă – Deva, Teatrul Maghiar – Arad. Nu e puţin lucru. Şi, totuşi, nu ați regretat ulterior că aţi refuzat să “migrați” spre metropolă?
  • Tentația a existat mereu. Colaborările cu teatrele menţionate de dumneavoastră au fost şi ele pe măsură. Locul meu, însă, a fost şi rămâne fosta ,,mică Vienă.“

În douazeci şi cinci de ani de carieră am jucat enorm – roluri principale, complexe, care au necesitat multe căutări. Dacă rămâneam în Bucrești, poate, nu jucam atât de mult. Cine știe…

  • Faceți parte din categoria actorilor egal distribuiți , atât în comedie, cât și în dramă. Le iubiți, în egală măsură sau manifestaţi o preferinţă pentru una dintre ele?
    • Iubesc orice rol. Importantă e credința, seriozitatea, implicarea. Atât în comedie cât și în dramă, e important adevărul și atunci devii credibil. Nimic mai sublim decât să combini comedia și tragedia, nimic mai sublim decât să îl faci pe spectator să plângă și să râdă în același timp.
  • Sunteți ceea ce se cheamă o persoană publică. Vă bucurați de notorietate și de recunoaștere artistică, de mai bine de douăzeci de ani. Ați lucrat, de-a lungul timpului, cu foarte mulți regizori. Vă propunem să vă opriți la câteva nume, de care se leagă cele mai mari satisfacții profesionale. Cine sunt și la ce roluri vă gândiți?
    • Rolurile pe care le-am iubit sunt: Fernando Krapp din piesa “Fernando Krapp mi-a scris această scrisoare”,  rolul Hyppolit din piesa “Iubirea Fedrei”, Atilio Duseti din piesa “Apropo, ați chemat pompierii”?, Filofteia din “Duşi cu preşu” și El din piesa “Anonimul venețian”. Cu toți regizorii cu care am lucrat, a fost în favoarea carierei mele. De la fiecare am învățat cum trebuie să fac sau cum nu trebuie să fac această meserie. Nume sunt multe, cele dragi, mai puține. Le mulțumesc tuturor, deopotrivă.
  • Maestrul Dorel Vișan mărturisea într-un interviu televizat că o singură dată  nu a putut ieși de sub incidența unui rol, decât prin terapie. Când l-a jucat pe Domnu’ Trandafir, după un text aparținând lui Ion Creangă. Vi s-a întâmplat, domnule Lovas, să vă fie foarte greu să rezonați cu un personaj sau să întâmpinați dificultăți în a ieși din pielea personajului?
    • În primul rând nu există nicio piele a personajului. Această cutumă trebuie eradicată din mentalitatea oamenilor. Există o construcție, un sistem de gândire al acestuia, iar toate personajele sunt în noi înșine. Actoria e un mod de a gândi …nu un mod de a te deghiza sau de a te preface. Poate pare simplu, dar echiibrul și măsura sunt precum a  acrobatului ce merge pe sârmă. Mereu am în minte sintagma fii nu fă”.
  • În cadrul Festivalului Național de Teatru, Baia – Mare, 2009, ați făcut un rol secundar. Un travesti – Madame, din piesa “Cameristele ‘’ de J. Genet. Acest rol v-a adus Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol secundar. Cum e să fii, chiar pentru şaizeci-nouăzeci de minute, în mintea… și fustele unei femei, din dubla perspectivă de bărbat – actor?
  • Am jucat multe travestiuri, femei mai bătrâne, mai tinere. Fiecare a avut ceva provocator pentru mine, ca actor. 

Dificultatea acestui rol a  fost că a trebuit să joc în limba maghiară. Tehnica actoricească te scoate din orice încurcătură. Adevăr, relație, situație. Femeile nu sunt chiar așa de complicate cum par. Poate mai vulnerabile.

  • Vă propunem un joc de imaginație. Vă întâlniți, profesional vorbind, cu Meryl Streep. Știm că o prețuiți în mod deosebit. Ce rol vă vedeți interpretând într-o asemenea circumstanță?
  • Dacă  această întâlnire artistică ar avea loc în teatru, aș visa la rolul Lopahin, iar Meryl Streep să fie Ranevskaya.  

Cu Joaquin Phoenix aș juca într-un film.

  • În ce proiect concret este implicat actorul Zoltan Lovas, la deschiderea stagiunii 2021-2022?  Vă rugăm, detaliați.
    • Niciodată nu voi vorbi despre proiectele ce se află în faza de construcție. Pandemia asta ne obligă la și mai multă prudență; nesiguranța este la ea acasă, iar valul patru bate la ușă. Cert este că, din luna septembrie, încep un nou proiect… 
  • Arta dramatică, ca orice artă, este în perpetuă metamorfoză. Noi formule de manifestare a actului artistic anihilează convenții estetice de tip clasic, le transformă. Sunt provocări, de multe ori, radicale. Atât pentru actor, cât și pentru consumatorul de teatru și film. 

Cum vedeți viitorul spectacolului scenic și al producției cinematografice, la noi și în lume?

  • Din ce în ce mai mult, cele două arte se întrepătrund. Teatrul devine tot mai filmic, iar cinematografia uzează de tehnici teatrale. În lume se caută forme noi, iar teatrul nu cred că este în cea mai bună perioadă a sa. Nici teatrul nici cinematograful nu pot să supraviețuiască fără emoție. Iar în viață, se pare, tocmai de sentiment fugim cu toții.

Va mulțumim !

Rodica Bibarţ-Oros / UZPR

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *