default-logo

Vasile Tărâțeanu, poetul din Țara Fagilor, a trecut în neuitare

„Din Ţara de Sus/ înspre Ţara de Jos/ lacrimile se rostogolesc/ ca bolovanii din munte/ şi gardul de sârmă ghimpată/ de-a lungul căruia stai de pază/ tu, grănicerule/ nu te poţi opri/ căci firele lui au fost trase/ prin ochii noştri/ pentru a le împăingeni privirile/ şi prin inimile noastre/ pentru a le sfâşia dorurile/ şi prin visele noastre/ pentru ale reteza aripile./ La ce bun arma ta, grănicerule,/ înfiptă ca un ghimpe/ între soră şi frate/ între mamă şi tată/ de aici şi de dincolo/ de dincolo şi de aici./ E timpul să ştii/ că o frontieră strâmbă/ ca aceasta/ fi-va mereu violată/ de lacrimi şi vise”. (Vasile Tărâţeanu, Pământ în retragere, Editura Augusta, 1999)

Poetul Vasile Tărâțeanu, membru al Academiei Române, ne-a părăsit. Inima lui mare, de român,însă, ne va îndemna întotdeauna să nu uităm că:

„Între noi și dragă țară / crește / un gol ce ne doboară. // Crește / un deal și crește / o vale / și un crâng / apare-n cale. // Crește / un munte și o mare / și-un pustiu între hotare // Cine vrea / și cine poate / îl trece în brânci, / pe coate // dar pân-la ea ca s-ajungă / calea e cu mult mai lungă // Nici tu mare / nici tu munte / nici păduri-frunze cărunte, // Nici tu vale nici tu deal / vorba e de-un ideal // de un neam și de o țară / ce-s date din ele afară.”

Vasile Tărâţeanu s-a născut la 27 septembrie 1945 în Sinăuţii de Jos, localitate de frontieră tăiată în două prin Pactul Molotov-Ribbentrop. Astăzi această parte de sat aparţine raionului Hliboca din regiunea Cernăuţi (Ucraina). A urmat şcoala primară în satul natal, iar studiile secundare şi superioare la Cernăuţi. Este absolvent al Facultăţii de Litere a Universităţii Cernăuţi (1972). Între anii 1969-1981, Vasile Tărâţeanu a fost redactor-corespondent al ziarului „Zorile Bucovinei”; redactor la redacţia emisiunilor în limba română a postului de radio Kiev (1981-1991); redactor fondator al ziarului „Plai românesc” (1990-1994); fondator al ziarelor „Arcaşul”, „Curierul de Cernăuţi”, „Junimea”; redactor-şef adjunct la revista „Familia română” (Oradea).

În 1989, alături de alți scriitori români din Cernăuți a fondat Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu“. Din anul 2000 este președinte al „Fundației culturale „Casa Limbii Române” din Cernăuți. Este redactor-șef (sau director-fondator și editor) al gazetelor românești din Ucraina – Cernăuți: „Plai românesc” (1990–1994), „Arcașul”, „Curierul de Cernăuți”, „Junimea” etc.

A debutat editorial, în 1981, cu Harpele ploii, în corola interesantei sale opere poetice ivindu-se apoi:

Dreptul la neliniște (Ujgorod, 1984);

Linia vieții (Ujgorod, 1988);

Teama de înstrăinare (Chișinău, 1990);

 Litanii din Țara de Sus (Timișoara, Ed. Augusta, 1995);

Litanii (Iași, 1996);

Pământ în retragere (Timișoara, Editura Augusta, 1999);

Și ne izbăvește pre noi (Timișoara, Editura Helicon, 1999);

Dinafară (Timișoara, Editura Augusta, 2003) etc.

Ochean cu cioburi sângerânde (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2005);

Infern personal, ediție bilingvă: în română și în franceză (Iași, Editura Danaster,2005);

Crucificat pe harta țării. Vasile Tărâțeanu – 60, volum omagial, (București, Editura Semne, 2005);

Aruncarea zarurilor, în Colecția Biblioteca Revistei „Convorbiri literare” (Iași, Editura Timpul,2005);

Orizonturi decapitate (Timișoara, Editura Augusta, 2005);

Degețelul salvator, versuri pentru copii, în colecția „Biblioteca revistei Făgurel (Cernauți, Editura Zoloti Lytavry, 2006);

Cimitir ambulant (Râmnicu Sărat, Editura RaFet, 2008).

Volumelor de versuri li se adaugă și două volume de publicistică: Iluzii și lanțuri (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2001) și Stâlpul de foc (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2007).

Premiul revistei „Poesis“ (1994; 2000).

Premiul Societății Scriitorilor Bucovineni (2001).

Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2003).

„Cum să-mpart, Doamne, Moldova,/ Şi prea dulcea Bucovină,/ Lăsând crengile de-o parte/ De străbuna lor tulpină?// Cum să-mpart pe Ştefan Vodă,/ Ca pe-un lan tivit cu maci,/ Când e unic precum munţii/ În străbunii noştri daci?” , se întreabă în lirica sa înnegurată, poetul Vasile Tărâţeanu de la Cernăuţi. (AFnews)

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*