default-logo

ACASĂ LA MARIȚUCA

La o distanță de un câmp, pe șoseaua înspre Deva, se află localitatea Vladimirescu (nume cu adânci referințe istorice). Astăzi, localitatea are aspect de așezământ patriarhal care te întâmpină (și) cu o boare culturală.

Cunoscut ca un sat nemțesc, Glogovăț, aici au venit mulți români, în timp. Așa am cunoscut-o pe Maria Aiftincăi în anii ’80, la Cenaclul „Lamura”, al scriitorilor țărani arădeni. 

Colecția particular-etnologică din Vladimirescu, Arad, pe care o deține și pe care o păstorește, este una de invidiat! Recent, am avut plăcerea să admirăm cele peste 800 de costume populare din toate zonele țării, plus 15.000 de exponate la doamna Maria Aiftincăi, cunoscut rapsod și cărturar care și-a botezat Colecția etnologică „La Marițuca!”

Plăcerea a fost cu atât mai mare cu cât vizita a constituit un bun prilej de a slăvi truda și dragostea pentru Frumos, oglindit în arta populară tocmai în preajma Sărbătorii SîntăMărieiMici! 

Printre exponate am admirat Brâul lui Cuza,1866, și o ie din 1837! De altfel, cotat ca un Muzeu privat, unic în vestul Europei, doamna Marițuca are o frumoasă poveste, deținând diplome, distincții, însemnări cu patos în Cartea sa de vizită, devenită o reală poveste.

La Casa Culturală Vladimirescu, din apropierea locuinței doamnei Maria Aiftincăi, de loc din Grămești/Suceava, am citit cu ochii o altă poveste (pentru că aici e o altă colecție îngrijită cu sfială și migală, precum cea de acasă, dar aici adăpostește o altă cantitate de exponate, diferită de cea din propria locuință care cuprinde, acasă, parter, mansardă, demisol).

Aici, la cămin, sunt conservate și arhivate alte artefacte achiziționate vreme de 50 de ani! (icoane, cărți de patrimoniu, lucruri cusute manual, fie croșetate, fie brodate etc., unelte, trăistuțe, marame ș.a, care au însoțit poporul român în lunga sa istorie.

Muzeul este unul privat care, an de an, primește vizitatori, delegații oficiale ori Tabere/Ateliere meșteșugărești, sub inedita și priceputa coordonare a custodelui, doamna Maria Aiftincăi care din pasiune a făcut vocație!

Mărturie stau Albumele și cărțile scrise, prin care, împreună cu Domnia Sa, am considerat să dăm etnografilor, cercetătorilor, generațiilor, vizitatorilor, un Prag! „Viața. Meșteșug. Cântec”… sau pentru când „Culorile vorbesc”… Cărțile, CD-urile ori alte mărturii, precum războiul de țesut, cocia, covoarele de perete ori de podea, ceasurile de perete sau de masă, lămpile de tot felul, furca și fuiorul pe care le mânuiește cu pricepere i-au dus faima, ba mai mult, le poartă în lume când este invitată.

Inițiatoare a Festivalului Culturii Românești (ajuns la a cincea ediție), acesta se organizează în preajma zilei de 24 Ianuarie (proslăvind pe Eminescu, Slaci și Cuza), Maria Aiftincăi este bucovineanca strămutată în Ardeal, să-i pună hărții istorice fundă de dragoste! La ultima ediție a Festivalului, organizat recent de Consiliul Județean, „Produs în Arad”, a fost invitat special (așa cum altadată, acasă, în muzeu, a vorbit în graiul său sfânt oaspeților din douăzeci și șapte de 

țări).

Trebuie să amintesc că, azi, alături de mine, a fost „La Marițuca” și fiica regretatului colonel Constantin Avădanei, Maria Costina, care a spus: „Mulțumesc pentru ocazia specială de a admira chintesența portului tradițional românesc din cele mai vechi timpuri, păstrată și întreținută cu sfințenie de hărnicia, dibăcia și răbdarea mâinilor rapsodului popular bucovinean stabilit în Vladimirescu, Arad, Maria Aifitincăi. Mulțumesc! 

Sunt multe de spus, însă, în concluzie, povestea ei cu… veste… merită citită și privită! 

Carina A. BABA, Salon Gutenberg Arad – selecție fotografii 

Florica R. CÂNDEA, UZPR, Filiala Arad 

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.