default-logo

Serbia. Problemele care revin

Ratko Mladic – condamnare pe viață la închisoare

            Un tribunal ONU a confirmat pe 8 iunie 2021, condamnarea pe viață impusă fostului lider militar sârb bosniac Ratko Mladić pentru rolul său în războaiele din Balcani din anii 1990 (vezi site-ul https://news.un.org/fr/story/2021/06/1097802, postat pe 8 iunie 2021): mecanismul internațional rezidual pentru instanțele penale a respins recursul său împotriva condamnărilor din 2017 pentru genocid, crime de război și crime împotriva Umanității. Ratko Mladić, în vârstă de 79 de ani, a comandat campanii violente de curățare etnică în toată Bosnia și Herțegovina din 1992 până în 1995, inclusiv masacrul a mii de bărbați și băieți musulmani din Srebrenica în iulie 1995.

            Secretarul general al ONU, António Guterres, a luat act de decizia instanței și inimile sale și  a făcut apel la toți cei aflați în poziții de putere să nu nege gravitatea crimelor care au fost judecate, observând că “responsabilitatea este un pas esențial pentru reconciliere în regiune. Acesta este un nou pas esențial în înfruntarea trecutului pentru a construi un viitor mai rezistent, mai sigur și mai plin de speranță pentru toți cetățenii și rezidenții din Bosnia și Herțegovina și din regiune”.

            Înaltul comisar al ONU pentru drepturile omului, Michelle Bachelet, precum și consilierul special al secretarului general pentru prevenirea genocidului, Alice Wairimu Nderitu, au salutat la rândul lor hotărârea: “Verdictul mecanismului subliniază determinarea sistemului de justiție internațional de a trage la răspundere pe cei responsabili, oricât de mult ar putea dura – în cazul lui Mladić, la aproape trei decenii după ce a comis crimele sale îngrozitoare”, a spus doamna Bachelet. Dna Nderitu a adăugat că hotărârea instanței „aduce certitudine și finalitate istorică” victimelor și supraviețuitorilor; „De asemenea, transmite un mesaj extrem de important în toată regiunea Balcanilor de Vest, unde vedem negarea genocidului și glorificarea criminalilor condamnați, precum Mladić, nu numai că persistă, dar cresc,” a mai spus ea.

            „Crimele lui Mladić au fost culmea urâtă a urii politice. Decizia de astăzi se referă la responsabilitatea sa individuală pentru faptele sale teribile, nu la pedeapsa colectivă sau atribuirea vinovăției unei anumite comunități “, a mai spus doamna Bachelet. „Îndemn guvernele, oficialii aleși și oficialii să se străduiască să aducă dreptate tuturor victimelor și supraviețuitorilor războaielor din fosta Iugoslavie, să calmeze – mai degrabă decât să agraveze – rănile deschise din regiune. Și să promoveze reconcilierea și pacea durabilă. Doar abordând în mod onest trecutul, o țară se poate strădui să creeze un viitor incluziv și să construiască instituții responsabile pentru toți cetățenii săi “, a adăugat ea.

          Restricționarea vânzării terenurilor agricole

            La finalul lunii august 2017, Parlamentul Serbiei a adoptat o serie de restricţii pentru cetăţenii din Uniunea Europeană care vor să achiziţioneze terenuri agricole în Serbia, cu câteva zile înainte de data limită la care Belgradul trebuia să implementeze un acord convenit anterior care privea liberalizarea pieţei terenurilor agricole (*  *  *, Serbia restricţionează vânzarea terenurilor agricole către cetăţenii din UE, în Ziarul Bursa, 30 august 2017). Cu 131 de voturi pentru şi 13 contra, parlamentarii sârbi au adoptat un proiect de lege care cere fiecărui cetăţean din UE să trăiască în Serbia cel puţin 10 ani înainte de a putea cumpăra teren agricol, iar suprafeţele ce pot fi cumpărate au fost limitate la două hectare. Guvernul de la Belgrad susţine că vrea să îi protejeze pe fermierii sârbi şi să evite situaţia în care străinii preiau resursele naturale. Alte categorii de cetăţeni străini nu pot cumpăra terenuri agricole în Serbia, însă companiile străine pot cumpăra sau închiria terenuri prin intermediul unor filiale deschise în Serbia.

            Analizând proiectul de lege, parlamentarii sârbi au subliniat că este în interesul naţional ca terenurile agricole să fie deţinute de cetăţenii sârbi, citând măsurile similare adoptate de alte state care sunt deja state membre UE sau vor să se alăture blocului comunitar.
Serbia a semnat un Acord de Stabilizare şi Asociere cu UE în anul 2008, acceptând un calendar pentru eliminarea treptată a barierelor comerciale. Potrivit acestui acord, semnat într-un moment în care sârbii estimau că vor adera la UE în câţiva ani, piaţa terenurilor agricole ar fi urmat să se liberalizeze de la 1 septembrie 2017. În 2017, preşedintele Serbiei, Aleskandar Vucic a anunțat că speră ca Serbia să fie pregătită pentru aderarea la UE în anul 2020. Alte condiţii impuse de Parlamentul de la Belgrad cetăţenilor UE este ca aceştia să lucreze terenurile agricole în chirie timp de trei ani înainte de a le putea cumpăra, iar vânzătorul trebuie să ofere în primul rând statului terenul pe care vrea să îl vândă. De asemenea, terenurile apropiate de facilităţile militare sau din parcurile naţionale nu pot fi vândute în nici o condiţie.

            Tensiunile din Kosovo

            Serbia consideră Kosovo o parte integrantă a teritoriului său: etnicii sârbi reprezintă 5% din populația de 1,8 milioane persoane a Kosovo, formată în proporție de 90% din etnici albanezi (cf site Acord de liberă circulație între Serbia și Kosovo (cursdeguvernare.ro), postat pe 29 august 2022). Belgradul nu a recunoscut niciodată autoproclamata independenţă a Kosovo, în 2008, la un deceniu după un război sângeros soldat cu circa 13.000 de morţi, majoritatea albanezi kosovari; de atunci, regiunea a fost scena unor fricţiuni permanente. Două probleme au alimentat recent tensiunile permanente reciproce între Serbia și Kosovo: 1. cerința Kosovo ca toți cetățenii săi care dețin autoturisme înmatriculate de Serbia să preschimbe numerele cu unele emise la nivel local; 2. cerința ca sârbii să prezinte un document de călătorie suplimentar la intrarea în Kosovo: ambele erau măsuri similare față de cele impuse Kosovo de către Serbia. La 31 iulie 2022, tensiunile au reizbucnit pe măsură ce Kosovo a implementat aceste două cerințe, care vizau aproximativ 50.000 de sârbi kosovari din nordul țării, care sunt susținuți de Belgrad și nu recunosc instituțiile statului Kosovo. Aceștia au ridicat blocaje rutiere, în cele din urmă eliminate de forțele de poliție ale UE și de misiunea KFOR condusă de NATO.

            Forţa NATO din Kosovo (KFOR) este „pregătită să intervină dacă stabilitatea este ameninţată” de tulburările de la frontiera cu Serbia, a avertizat pe 3 august 2022, secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, după o discuţie cu preşedintele sârb, Aleksandar Vucic (vezi site-ul Jens Stoltenberg a discutat cu preşedintele Serbiei pe tema tensiunilor din nordul Kosovo (gandul.ro), postat pe 3 august 2022): „Am discutat cu preşedintele Serbiei pe tema tensiunilor din nordul Kosovo. Toate părţile trebuie să se angajeze într-un mod constructiv în dialogul condus de UE şi să-şi soluţioneze diferendele prin diplomaţie. Forţa NATO în Kosovo (NATO-KFOR) este gata să intervină dacă stabilitatea este ameninţată, în conformitate cu mandatul său din partea ONU”, a anunţat Stoltenberg într-un mesaj pe contul său Twitter.

            Pe 2 august 2022, Stoltenberg a discutat cu premierul kosovar Albin Kurti pentru a insista asupra necesităţii de a evita acţiunile unilaterale. NATO-KFOR numără un efectiv de 3.775 de militari din 28 de ţări, precizează NATO, iar mandatul ei este de a oferi un mediu sigur şi de a garanta libertatea de circulaţie „în avantajul tuturor comunităţilor din Kosovo”. Decizia Pristinei de a impune permise de şedere temporare persoanelor care intră în Kosovo cu o carte de identitate sârbă şi de a-i obliga pe sârbii kosovari să-şi înlocuiască plăcuţele de înmatriculare cu unele emise de Republica Kosovo a provocat o escaladare a tensiunilor.

            Pe 29 august 2022, Serbia și Kosovo au convenit sub medierea UE, un acord de liberă circulație între țările lor. Acest acord este o evoluție majoră pentru dezamorsarea tensiunilor de lungă durată care au condus în trecut la incidente violente în nordul Kosovo: „Avem o înțelegere”, a anunțat diplomatul șef al UE Josep Borrell, precizând că Serbia a fost de acord să renunțe la documentul cerut cetățenilor din Kosovo, iar Kosovo a fost de acord să nu mai introducă o măsură similară pentru sârbi. „Sunt foarte fericit că am găsit o soluție europeană, care facilitează călătoriile între Kosovo și Serbia”, a adăugat el, mulțumind ambilor lideri. Acordul este văzut ca o concesiune majoră a Serbiei, care anterior refuzase să accepte documentele emise de Pristina, îngrijorată că ar putea fi percepută ca o recunoaștere a suveranității Kosovo…

            Țările membre NATO chemate în instanță

            În martie 1999, NATO a lansat bombardamente aeriene asupra infrastructurii militare sârbe: rachete de croazieră și cu rază lungă au fost folosite atunci pentru a doborî obiective de înaltă apărare, cum ar fi instalații strategice din Belgrad și Priștina. Unul dintre orașele sârbe cele mai afectate de raiduri a fost Nis. Intervenția militară a NATO în Kosovo a reprezentat o încălcare a dreptului internațional, deoarece nu a avut susținerea Consiliului de Securitate al ONU. Peste 15.000 de tone de combustibil nuclear au fost aruncate peste Serbia în urma bombardamentelor cu uraniu sărăcit, unele zone din Serbia nefiind locuite nici în ziua de azi din cauza gradului ridicat al radioactivității. Într-un raport din anul 2000 privind uraniul sărăcit, NATO a confirmat utilizarea acestuia, atât în ​​Irak cât și în Balcani. Tribunalul Internațional pentru fosta Iugoslavie a recunoscut ulterior că au existat „dovezi privind utilizarea uraniului sărăcit în proiectilele aruncate de NATO în Timpul bombardamentelor din 1999”.

            După aproape 20 de ani de atunci, sârbii au dat în judecată țările NATO din cauza utilizării bombelor cu uraniu sărăcit în timpul bombardamentelor din 1999 împotriva fostei Iugoslavii (vezi site-ul https://www.activenews.ro/externe/„Mostenirea-lasata-de-NATO-explozia-cancerului-si-radioactivitate.-Sarbii-dau-in-judecata-statele-Aliantei-care-i-au-bombardat-in-1999-151472), postat pe 18 iunie 2018): anunțul a venit din partea Președintelui Asociației Cetățenilor “Uraniu sărăcit”,  Sveto Nogo, care a precizat că acțiunile în instanță vor fi depuse individual, de fiecare persoană bolnavă sau de familiile acestora. „Țările NATO vor fi acționate în justiție pentru daune materiale și morale. Vom lansa procese împotriva a cinci țări”, a spus Nogo, fără a nominaliza statele avute în vedere. Au fost formate grupuri de lucru pentru a elabora acțiunile în instanță. „Există un număr tot mai mare de pacienți cu cancer, și chiar bebelușii se nasc cu cancer. Nu recunoaștem așa numita „forță majoră” și, ca intelectuali, nu avem dreptul să păstrăm tăcerea despre asta”, a afirmat președintele asociației.

            Cel mai important atu pentru cetățenii sârbi este acela că instanțele italiene au confirmat deja cauzalitatea între folosirea uraniului sărăcit și îmbolnăvirea soldaților italieni aflați în acea perioadă în Kosovo și Metohija, unde au fost folosite astfel de bombe.  „Militarii care s-au îmbolnăvit de cancer și familiile celor decedați au de primit o compensație de la 200.000 la 500.000 de euro, așa cum au decis instanțe din Italia. Vom căuta să obținem aceeași compensație pentru cetățenii noștri”, a spus un alt reprezentant al sârbilor.

Emilian M. Dobrescu / UZPR

Edith Mihaela Dobrescu, Institutul de Economie Mondială

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*