default-logo

Afinitatea și gradul de afinitate

Cunoaşterea cuvintelor conduce la cunoaşterea lucrurilor”. (Platon).

Cuprins:

  1. Neajunsuri legislative în definirea noțiunii „afinitate
  2. Actele normative care definesc rudenia, gradul de rudenie și afinitatea
  3. Neajunsuri în definiția afinității în articolul 407 din noul Cod civil
  4. Nepotriviri în definirea afinității între DEX-uri și articolul 407 din noul Cod civil
  5. Exemple în care noțiunile „rudenie” și „afinitate” sunt definite diferit în articolele 405, 406 și 407 din noul Cod civil
  6. Stabilirea „gradului de afinitate
  7. Propuneri de îmbunătățire a definiției date afinității prin articolul 407 din Codul civil
  8. Rudenia și afinitatea sunt pe cale de dispariție în viitor ?

Rezumat:

Pe bază de temei legal, „afinitatea” este una dintre noțiunile cele mai controversate, punctele de vedere fiind nu numai diferite, dar chiar și contradictorii în definirea sensului și a conținutului său, și acestea timp de circa 145 de ani, respectiv pe perioada de aplicarea avechiului Cod civil și a vechiului Cod de procedură civilă.

Pentru prima oară, la nivel legislativ, noțiunea juridică de „afinitate” a fost reglementată prin art. 407noul Cod civil, în vigoare începând cu 1 octombrie 2011.

Dar, așa după cum se va vedea din acest material, există serioase neajunsuri (din punctul de vedere al subsemnatului) și în definiția dată „afinității” prin art. 407noul Cod civil.

Având în vedere că noțiunea „afinitate” este definită diferit atât între diverse DEX-uri, cât și între cea dintre DEX-uri și din noul Cod civil, se impune ca sensul și conținutul vechi al multor cuvinte, noțiuni și expresii să fie puse de acord cu definițiile date „rudeniei” și „afinității” prin art. 407 din noul Cod civil.

Articolul prezintă și numeroase exemple în care noțiunile „rudenie” și „afinitate” sunt definite diferitîn art. 405, 406 și 407 din noul Cod civil

Având în vedere faptul că atât în literatura de specialitate, cât și on-line abundă în tot felul de demonstrații privind modul de calcul al gradului de afinitate, cele mai multe fiind de neînțeles chiar și de persoanele cu o bună pregătire, în articol se prezintă, până la pe înțelesul omului de rând, cum se stabilește „afinitatea” și „gradul de afinitate” în sensul definițiilor date acestor noțiuni prin art. 407noul Cod civil.

În lucrare se fac și propuneri de îmbunătățire a definiției date afinității prin art. 407 din Codul civil

Articolul se încheie cu unele considerații privind care este posibil să fie viitorul rudeniei și al afinității.

Cuvinte cheie: rudenie; grad de rudenie; rudenia în linie dreaptă; rudenia în linie colaterală; legătura de rudenie; linie de rudenie; soț; soție; naștere; copil; părinți; bunici; străbunici; stră-străbunici; unchi;  văr; vară; legături de sânge.

  1. Neajunsuri legislative în definirea noțiunii „afinitate

Legile nu trebuie să fie subtile; ele sunt făcute pentru oameni cu înţelegere medie; ele nu sunt expresia artei logicii, ci a judecăţii simple a unui tată de familie”.(Montesquieu, Despre spiritul legilor).

Pe bază de temei legal, „afinitatea” este una dintre noțiunile cele mai controversate, punctele de vedere fiind nu numai diferite, dar chiar și contradictorii în definirea sensului și a conținutului său, și aceasta timp de circa 145 de ani, respectiv pe perioada de aplicarea avechiului Cod civil[1] și a vechiului Cod de procedură civilă[2].

Aceasta și din cauză cănoțiunea „afinitate” a fost folosităîn aceste coduri timp de circa 145 de ani fără a fi definită, fără a i se preciza sensul și conținutul[3].

Din textul celor două Coduri menționate mai sus, nu se poate deduce care este sensul și conținutul noțiunii „afinitate”.

În Codul familiei[4]s-au definit noțiunile „rudenie” și „grad de rudenie”, dar nu s-a definit și noțiunea de „afinitate”.

Pe parcursul celor circa 145 de ani de aplicare a vechiului Cod civil și a vechiului Cod de procedură civilă s-au emis și s-au aplicat zeci de mii de acte normative, care au conținut reglementări și prin folosirea noțiunii „afinitate”, dar fără ca în vreunul din acestea să se fi definit sensul și conținutul acesteia, în special din punct de vedere juridic.

Surprinde și nedumerește faptul că și în justiție s-au emis sute de mii de soluții, în al căror text este și noțiunea de „afinitate”, dar (1) fără ca în acestea să se definească sensul și conținutul său și (2) fără ca cei cărora actele respective le-au fost adresate să aibă posibilitatea să afle care este, din punct de vedere juridic, sensul și conținutul acestei noțiuni.

Toată lumea a folosit, timp de circa 145 de ani, noțiuneajuridică neclară, imprecisă, confuză de „afinitate”, dar fără să se pună problema, în special din partea organelor de justiție,definiri sensului și a conținutului acesteia.

Pentru prima oară, la nivel legislativ, noțiuneajuridică de „afinitate” a fost reglementată prin art. 407 dinLegea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil” (pentru care se mai folosește încă denumirea de noul Cod civil), publicată în Monitorul Oficial  nr. 511 din 24 iulie 2009, în vigoare începând cu 1 octombrie 2011.

Am făcut aceste precizări pe baza faptului că, până la data de 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a noului Cod civil, nu am găsit un alt act normativ cu putere de lege în care să se definească noțiunea de „afinitate”.

Dar, așa după cum se va vedea din acest material, există serioase neajunsuri și în definiția „afinității” dateprin art. 407 din noul Cod civil.

 

  1. Actele normative care definesc rudenia,gradul de rudenie și afinitatea

Nu există ceva mai bun pentru stat decât legi bine alcătuite” (Euripide)

Așa după cum am mai arătat, pentru prima oară, la nivel legislativ, noțiunea de „afinitate” a fost reglementată prin art. 407 din noul Cod civil(care este „Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil”).

Deoarece noțiunea de „afinitate” nu poate fi abordată corect și pe deplin în afara noțiunilor de „rudenie” și „grad de rudenie[5], am considerat că este strict necesară cunoașterea acestor noțiuni, așa cum sunt definite în art. 405 și 406 din noul Cod civil, prezentate în cele ce urmează (sublinierile îmi aparțin):

„Art. 405. Noţiune

(1) Rudenia firească este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.

(2) Rudenia civilă este legătura rezultată din adopţia încheiată în condiţiile prevăzute de lege.

Art. 406.Rudenia în linie dreaptă sau colaterală

(1) Rudenia este în linie dreaptă în cazul descendenţei unei persoane dintr-o altă persoană şi poate fi ascendentă sau descendentă.

(2) Rudenia este în linie colaterală atunci când rezultă din faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.

(3) Gradul de rudenie se stabileşte astfel:

  1. a) în linie dreaptă, după numărul naşterilor: astfel, copiii şi părinţii sunt rude de gradul întâi, nepoţii şi bunicii sunt rude de gradul al doilea;
  2. b) în linie colaterală, după numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă; astfel, fraţii sunt rude de gradul al doilea, unchiul sau mătuşa şi nepotul, de gradul al treilea, verii primari, de gradul al patrulea.

Art. 407. Afinitatea

(1) Afinitatea este legătura dintre un soţ şi rudele celuilalt soţ.

(2) Rudele soţului sunt, în aceeaşi linie şi acelaşi grad, afinii celuilalt soţ.”

Începând cu 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a noului Cod civil, prin care se dau definiții noțiunilor „rudenie” și„afinitate”, sensul și conținutul multor cuvinte și expresii s-au schimbat radical, în esența lor, dar fără ca acest lucru să se reflecte corect, în mare parte, în legislație, în practica judiciară, în scrisul și în vorbirea curentă, așa după cum se va vedea și din cele ce urmează.

Din întreaga legislație parcursă și din toate actele emise în justiție de care am luat cunoștință, am constatat că atât gradul de rudenie, cât și gradul de afinitate sunt admise(sub aspectul efectelor juridice) numai până la gradul IV.

 

  1. Neajunsuriîn definiția „afinității” în articolul 407 din noul Cod civil

Nu trebuie nici geniu, nici taine, nici minuni pentru a da legile raţiunii:

e de ajuns o minte luminată şi o judecată simplă” (Pitagora, Legile morale şi politice.).

În articolul 407 din noul Cod civil „afinitatea” este definită ca fiind (sublinierea îmi aparține) „legătura dintre un soţ şi rudele celuilalt soţ”.

Neclaritățile, confuziile, ambiguitățile și interpretările diferite, chiar contradictorii, în interpretarea sensului și a conținutului noțiunii „afinitate”, sunt cauzate de faptul că din textul legal „Afinitatea este legătura dintre un soţ şi rudele celuilalt soţ” nu se înțelege „despre ce fel de legăturăeste vorba ?

Despre „legăturade rudeniedintre un soţ şi rudele celuilalt soţ” nu este vorba deoarece:

1) gradul de rudenie se stabileşte numai și numaidupă numărul naşterilor;

2) numai o naștere (singura care face legătura de sânge între două persoane) generează un grad de rudenie;

3) nu se poate stabili un grad de rudenie în afara unei naşteri, a unei legături de sânge, în nicio condiţie şi sub nicio altă formă, cu excepția adopției.

Atunci „despre ce fel de legătură este vorba ?

Este vorba despre o legătură de suflet, de inimă,de fraternitate pe baza unor idealuri comuneetc., despre ce fel de „legătură” este vorba?

Când s-a definit afinitatea în art. 407 din Codul civil trebuia să se țină cont de faptul real că, la creștinescul poporul român, căsătoria care unește tinerii din două familii face ca (1) între un soț și familiaextinsă[6] a celuilalt soț și (2) între familiile extinse ale celor doi soți, se stabilesc puternice legături de fraternitatepe baza unor idealuri comune.

Aceasta trebuie să fie ideea de bază care trebuie să stea la baza definirii afinității în art. 407 din Codul civil.

Din punct de vedere al „afinității”, eu înțeleg „fraternitatea” ca având sensul de„sentimente de afecțiune, de apropiere sufletească și spirituală, de idealuri comune, care unesc două familii extinse ca urmare a unei legături de căsătorie intervenite între câte un membru din fiecare din acestea”.

Și rudenia este tot o legătură dintre persoane, dar la aceasta se precizează clar despre ce fel de legătură este vorba:(1) la rudenia fireascăeste vorba de„legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun”, iar (2) la rudenia civilă este vorba de „legătura rezultată din adopţia încheiată în condiţiile prevăzute de lege”.

În cazul afinității, nu se precizează despre ce fel de legătură este vorba, de aici decurgând gravele neajunsuri în înțelegerea sensului și a conținutului acesteia.

În aplicareaoricărei prevederi legale ar trebui să se pornească de la clarificarea sensului și a conținutului noțiunilor folosite.În cazul în care fie și numai o singură noțiune, dintr-un text de lege, este neclară, confuză, ambiguă prevederea legală respectivă lasă loc la interpretări diferite, chiar contradictorii, generând grave consecințe negative în activitatea practică, în înfăptuirea legalității.

Surprinde și nedumerește faptul că asemenea formulări neclare, confuze, ambigue, interpretabile diferit există chiar în Codul civil, cu atât mai mult cu cât acesta a fost elaborat în condițiile în care era deja în vigoare de mai mulți ani „Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 139 din 31 martie 2000, în vigoare începând cu 3 aprilie 2000, prin care se dispune clar, precis și la modul imperativ:

Art. 8. Forma de redactare a actelor normative[…]

(4) Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor. […]

Art. 25. Determinarea conceptelor şi noţiunilor

În cadrul soluţiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corectă şi a se evita interpretările greşite. […]

Art. 36. Stilul actelor normative

(1) Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie. […]

(3) Termenii de specialitate pot fi utilizaţi numai dacă sunt consacraţi în domeniul de activitate la care se referă reglementarea.

(4) Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înţelesul lor curent din limba română modernă, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonată dezideratului înţelegerii cu uşurinţă a textului de către destinatarii acestuia.

Art. 37. Unitatea terminologică

(1) În limbajul normativ aceleaşi noţiuni se exprimă numai prin aceiaşi termeni.

(2) Dacă o noţiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, şi devine obligatoriu pentru actele normative din aceeaşi materie.

(3) Exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai prin explicitare în text, la prima folosire.

Concluzii:

În art. 407 din noul Cod civil noțiunea de „afinitate” este necesar să fie reformulată (definită) astfel încâtsă se țină cont de faptul că, la creștinescul popor român, căsătoria care unește tinerii din două familiiface ca (1) între un soț și familia extinsă celuilalt soț și (2) între familiile extinse alecelor doi soți, săse stabileascălegături de fraternitatepe baza unor idealuri comune.

Aceasta trebuie să fie ideea de bază care trebuie să stea la baza definirii afinității în art. 407 din Codul civil.

Totodată este strict necesar să se pună de acord:

1) definițiile foarte diferite date afinității în mai multe DEX-uri[7];

2) definiția afinității date prin art. 407 din noul Cod civil împreună cu cea din  DEX-uri, în special cu cea din„Dicționarul explicativ al limbii române”, elaborat de Academia Română.

Familia extinsă include[8]copiii și rudele copiilor, până la gradul IV inclusiv, respectiv (socotiți față de copil):

1) părinții copiilor, care sunt rude de gradul I;

2) bunicii copiilor (părinții celor doi părinți), care sunt rude de gradul II;

3) străbunicii copiilor (bunicii celor doi părinți), care sunt rude de gradul III;

4) stră-străbunicii copiilor (străbunicii celor doi părinți), care sunt rude de gradul IV;

5) unchii și mătușile copiilor (adică frații și/sau surorile părinților împreună cu soții și soțiile lor), care sunt rude de gradul IV; frații și/sau surorile părinților, împreună cu soțiile și soții lor, sunt în prima linie de unchi;

6) verii primari (fii și fiicele fraților și surorilor părinților), care sunt rude de gradul IV.

Deci, într-o familie extinsă pot trăi și se pot gospodări împreună până la cinci generații, care sunt rudele copilului până la gradul IV, respectiv: copiii, părinții, bunicii, străbunicii și stră-străbunicii.

  1. Nepotriviriîn definirea afinității între DEX-uri și articolul 407 din noul Cod civil

Cuvintele dau forma felului în care gândim şi ne determină la ce să ne gândim

(Benjamin Lee Whorf)

Față de formele vechi, în zilele noastre sensul și conținutul multor cuvinte și expresii s-au schimbat radical, fapt care obligă ca acest lucru să se reflecte în legislație, în practica judiciară, în scris și în vorbirea curentă.

Sensul și conținutul vechi al multor cuvinte, noțiuni și expresii trebuie pus de acord cu definițiile date „rudeniei” și „afinității” prin art. 407 din noul Cod civil, în vigoare începând cu 1 octombrie 2011.

Noțiunea „afinitate” este definită diferit atât între diverse DEX-uri, cât și între DEX-uri și noul Cod civil.

Exemplele ce urmează sunt edificatoare în acest sens.

Din prevederile art. 405 și art. 406 din Codului civil rezultă că[9]:

1) gradul de rudenie se stabileşte numai și numaidupă numărul naşterilor;

2)numai o naștere (singura care face legătura de sânge între două persoane), generează un grad de rudenie;

3) nu se poate stabili un grad de rudenie în afara unei naşteri, a unei legături de sânge, în nicio condiţie şi sub nicio altă formă, cu excepția adopției.

Din definiția afinității dată prin art. 407 din noul Cod civil rezultă că:

1) numai între un soț şi rudele celuilalt soţ există legături de „afinitate”, deci nu de rudenie;

2) între rudele unui soț şi rudele celuilalt soţ nu există nicilegături de „afinitate” și nici de rudenie.

Deci, din art. 407 din noul Cod civil rezultă cu claritate că noțiunea de „afinitate” nu se poate defini ca olegătură de rudenie”:

1) dintre un soţ şi celălalt soţ. Soţul şi soţia formează împreună o familie. Soţul şi soţia nu sunt nici rude, nici afini; ei sunt soţi și formează împreună o familie;

2) dintre un soţ şi rudele celuilalt soţ. Între un soţ şi rudele celuilalt soţ există numai legături de „afinitate”, nu și de rudenie;

3) dintre rudele unui soţ şi rudele celuilalt soţ. Între rudele unui soț şi rudele celuilalt soţ nu există nici un fel de legături – nici de „afinitate” și, cu atât mai mult,nici legături de rudenie;

4) creată prin căsătorie, între unul dintre soți și rudele celuilalt soț.

Să analizăm câteva definiții,din mai multe DEX-uri, în care „afinitateaeste definităgreșit ca fiind olegătură de rudenie”(se prezintă numai acele părți din fiecare definiție care are legătură cu problema în discuție).

4.1. În DEX-ul Academiei Române, în format pe hârtie[10]și prin alte câteva DEX-uri se prevede:

AFINITÁTE, afinități, s. f. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. sursa: DEX ’09 (2009) adăugată de CristinaDianaN.”.

Așa după cum am arătat în cele de mai sus, afinitatea nu poate fi definită ce fiind „Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț.”.

4.2. În alte DEX-uri afinitatea este definită ca fiind „Înrudire prin alianță”, precum în următoarelesurse: DN (1986) adăugată de Laura Gellner; MDN ,00 (2000) adăugată deraduborza; NODEX (2002) adăugată desiveco; Șăineanu, ed. VI (1929) adăugată de Laura Gellner.

Nici prin Codul civil și nici prin vreun alt act normativ nu de definește sensul și conținutul noțiunii de „înrudire prin alianță”, respectiv de „rudenie prin alianță”, cu toate că aceste noțiuni sunt frecvent folosite în numeroase acte normative, în actele emise înjustiție, în Decizii ale Curții Constituționale etc.

4.3. În unele DEX-uri afinitatea este definită ca fiind „înrudire”, precum în următoarelesurs: Șăineanu, ed. VI (1929) adăugată de Laura Gellner; Scriban (1939) adăugată de Laura Gellner.

Or, conform mai multor DEX-uri, noțiunea de „înrudire” are sensurile de:

Faptul de a se înrudi; rudire[DEX ’09 (2009) adăugată de blaurb.]

A avea sau a stabili o relație de rudenie cu cineva[MDA2 (2010) adăugată de blaurb.]

Legătură de rudenie [DLRLC (1955-1957) adăugată de LauraGellner.]

4.4. Din DEX.RO

Afinitáte, afinități, 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink

Afinitáte 3. Înrudire prin alianță. Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink

Afinitáte 3. (jur.) înrudire prin alianță. Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink

Afinitáte, afinități, 3. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink

Afinitáte ~ăți 3) Înrudire prin alianță. Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink.

4.5. Numai în „Dicționarul Enciclopedic”, vol. I, Editura enciclopedică, București, 1993, am găsit definiții ale noțiunilor „afin” și „afinitate” pe care le consider ca fiind lipsite de grave erori, după cum urmează:

Afin: 1. Persoană aflată într-un raport juridic de afinitate. 2. Asemănător, înrudit în spirit.”

Afinitate: 1. Atracție și simpatie între oameni, datorate asemănării sau apropierii lor sufletești, spirituale. 4. (Drept) Raport juridic între un soț și rudele celuilalt soț, creat prin căsătorie.”

  1. Exemple în care noțiunile„rudenie”și„afinitate” sunt definite

diferit în articolele 405, 406 și 407 din noul Cod civil

Omul strică lucrurile mult mai mult cu vorbele decât cu tăcerea” (Mahatma Gandhi)

În cele ce urmează se prezintă câteva exemple de noțiuni în care se confundă rudenia cu afinitatea.

5.1. Neajunsuri în definirea și în folosirea noțiunilor înrudire prin alianță”, respectiv „rudenie prin alianță”.

Nici prin Codul civil și nici prin vreun alt act normativ nu se definește sensul și conținutul noțiunii „înrudire prin alianță”, respectiv „rudenie prin alianță”.

Cu toate acestea, respectivele noțiuni sunt frecvent folosite în numeroase acte normative, în actele emise în justiție, în Decizii ale Curții Constituționale, în literatura de specialitate etc.

Cu atât mai mult în vorbirea curentă aceste noțiuni sunt folosite fără a li se cunoaște sensul și conținutul lor real, ceea ce face ca, în frecvente cazuri, să se ajungă fie „să vorbim împreună și să ne înțelegem separat”, fie „să vorbim despre ceea ce nu știm”.

O singură definiție, dar neclară și aceasta, confuză, interpretabilă, am găsit în Decizia Curții constituționale Nr. 215 din 2 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 117 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală şi ale art. 177 alin. (1) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial  nr. 588 din 6 iulie 2020, în care se prevede:

  1. […] „Rudenia prin alianţăeste o legătură pliată pe relaţia de rudenie a celuilalt soţ, astfel că rudele unuia dintre soţi sunt, în aceeaşi linie şi în acelaşi grad, afinii celuilalt.[…].”.

Articolul 405 din Codul civil prevede clar, precis și la modul imperativ că rudenia are la bază numai și numai „legătura de sânge între persoane”, legătură de sânge care se realizează fie prin „descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană”, fie „pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun”.

În lipsa unei „legături de sânge între persoane” nu poate exista nici un fel de rudenie, de înrudire, prin nici un fel de alianțe, de tratate, de relații, de legături etc., indiferent pe ce se pliază, pe ce se bazează acestea.

Atâta timp cât nu există o „legătură de sânge între persoane” (care are loc numai printr-o naștere sau prin mai multe nașteri) nu trebuie folosit, în nicio condiție și sub nici o formă, cuvântul „rudenie” pentru a exprima relațiile, legăturile dintre acestea, indiferent care sunt acestea.

Altfel spus, cuvântul „rudenie” nu trebuie folosit în exprimarea unor relații dintre persoane, indiferent care sunt acele relații, atâta timp cât nu există o legătură de sânge între persoanele respective.

5.2.Neajunsuri în definirea și în folosirea noțiunilor încuscririi

Prin „cuscră” se înțelege„mama unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț”, iar prin „cuscru” se înțelege „tatăl unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț”.

În Schema nr. 1, având în vedere soții Dorel și Nicoleta, părinții acestora Costinel și Marin sunt cuscrii.

Încuscrirea dintre Costinel și Marin a avut loc prin căsătoria copiilor lor Dorel și Nicoleta.

Conform art. 405 – 407 din noul Cod civil, cuscrii nu sunt nici rude și nici afini.

Nu sunt rude deoarece/din cauză că aceștia nu sunt uniți printr-o legătură de sânge, nu au un ascendent comun.

Nu sunt afini deoarece/din cauză că art. 407 din noul Cod civil prevede că afinitatea este legătura numai dintre un soţ şi rudele celuilalt soţ.

Afinitatea nu există între rudele unui soţ şi rudele celuilalt soţ, precum între cuscri.

În sensul definiției (deficitare) din art. 407 din noul Cod civil, între persoanele între care s-au stabilit legăturide fraternitatenu există afinitate, precum, spre exemplu,între cuscrii.

Că această reglementare este lipsită de rațiune și este contrară relațiilor efective și reale de fraternitate care există între cuscrii, este o altă problemă, care este tratată distinct în acest material.

Eu prezint în acest material „afinitatea” în strictă conformitate cu prevederile art. 407 din noul Cod civil, chiar dacă și pentru mine definiția acesteia prezintă grave neajunsuri, care ar trebui cât mai repede eliminate.

Exemplele de mai jos sunt edificatoare asupra diverselor neajunsuri existente în definirea noțiunilor „cuscrie”, „cuscru”, „cuscră”, „încuscri” și „încuscresc”.

CUSCRÍE, cuscrii, s. f. Înrudire prin alianțăîntre părinții a doi soți; cuscrenie. Sursa: DEX ‚09 (2009) adăugată de LauraGellner.

Cuscrie sf [At: PALIA (1581), 137/17 / Pl: ~ii / E: cuscru + -ie] 1 Înrudire prin alianță între părinții a doi soți. Sursa: MDA2 (2010) adăugată de blaurb.

Cuscru 1-2 (Grad de rudenieîntre) tatăl unuia dintre dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț. 7 (Pex) Rudă prin alianță. Sursa: MDA2 (2010) adăugată de blaurb.

CUSCRÍE, cuscrii, s. f. Înrudire prin alianță, legătură de rudenieîntre părinții a doi soți; încuscrire. Sursa: DLRLC (1955-1957) adăugată de blaurb.

CUSCRÍE ~i f. Legătură de rudenie prin alianțăîntre părinții a doi soți. sursa: NODEX (2002) adăugată de siveco.

Cuscrie f. rudenie între cuscri. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) adăugată de blaurb.

Cuscru m. 1. socru în raport cu alt socru, rudă prin căsătoria fiului cu fiica celuilalt; 2. rudă mai depărtată. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) adăugată de blaurb.

Cuscríe f. Calitatea de cuscru, raportu dintre cuscri. Rudenie pin alianță. Sursa: Scriban (1939) adăugată de LauraGellner.

Cúscru, cúscrăRudă pin alianță mai depărtată. Sursa: Scriban (1939) adăugată de LauraGellner.

ÎNCUSCRÍ, încuscresc. A se face cuscru cu cineva; p. ext. a fi sau a deveni rudă prin alianță cu cineva.  Sursa: DEX ‚09 (2009) adăugată de blaurb.

Încuscri 2 (Pex) A deveni rudă prin alianță cu cineva. Sursa: MDA2 (2010) adăugată de blaurb.

ÎNCUSCRÍ, încuscresc, A se face cuscru cu cineva, a se înrudi prin cuscrenie; p. ext. a fi sau a deveni rudă prin alianță cu cineva. Sursa: DLRLC (1955-1957) adăugată de LauraGellner.

Încuscrì v. a se face cuscri, a se înrudi. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) adăugată de blaurb.

În „Dicționarul Enciclopedic”, vol. I, Editura enciclopedică, București, 1993, am găsit definiții corecte ale noțiunii de „cuscru”, după cum urmează:

Cuscră. Mama unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț.”.

Cuscru. Tatăl unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț.”.

5.3.Neajunsuri în definirea și în folosirea noțiunii cumnat

Noțiunea de „cumnat” are sensul de „fratele sau sora unuia dintre soți în raport cu celălalt soț”.

În Schema nr. 1, vom porni de la: soții Dorel și Nicoleta; Fane, fratele lui Dorel; Ovidiu, fratele Nicoletei.

Cumnați sunt: Dorel cu Ovidiu; Nicoleta cu Fane.

Atenție!Fratele sau sora unuia dintre soți nu este cumnat cu fratele sau cu sora celuilalt soț.

În acest exemplu, Fane și Ovidiu nu sunt cumnați.

În baza art. 407 din noul Cod civil, care prevede că „Afinitatea este legătura dintre un soţ şi rudele celuilalt soţ”:

pentru Dorel, numitul Ovidiu este afin;

pentru Nicoleta numitul Fane este afin.

Între Fane și Ovidiu art. 407 din noul Cod civil nu admite nici chiar legături de afinitate, cu toate că între aceștia există puternice legături spirituale, de familie, de fraternitate, așa cum există și între cuscrii.

Acestea sunt unele dintre elementele în baza cărora îmi permit să afirm că definiția dată „afinității” în art. 407 din noul Cod civil este deficitară, nu reflectă (la creștinul popor român) adevăratele relații umane existente între membrii a două familii extinselegate între ele printr-o căsătorie.

La alte popoare, religia și legea admite și alte relații, care la creștinul poporul român nu sunt admise.

La unele popoare, religia și legea admite posibilitatea ca un bărbat să se poată căsători cu văduva fără copii a fratelui său decedat, astfel încât ea să aibă descendenți de la el (să aibă descendenți de la cel decedat, prin soția sa).

Copiii cumnaților sunt numiți nepoți și nepoate.

Exemplele de mai jos sunt edificatoare asupra diverselor neajunsuri existente în definirea noțiunilor „cumnat”, „cumnați”.

CUMNÁT, -Ă, cumnați, -te, s. m. și f. Fratele sau sora unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. (La pl.) Persoane (femei sau bărbați) înrudite în acest fel. Sursa: DEX ‚09 (2009) adăugată de LauraGellner acțiuni.

Cumnat, Fratele (sau sora) unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. 2 (Lpl) Persoane înrudite în acest fel. Sursa: MDA2 (2010) adăugată de blaurb. acțiuni.

CUMNÁT, -Ă, cumnați, -te, s. m. și f. Rudă prin alianță, considerată în raport cu soții și soțiile fraților și surorilor sale sau cu frații și surorile soției sale (și cu soții și soțiile acestora); termen de adresare între persoane cu acest grad de rudenie(adesea însoțit de numele persoanei respective). Sursa: DLRLC (1955-1957) adăugată de blaurb.

În „Dicționarul Enciclopedic”, vol. I, Editura enciclopedică, București, 1993, am găsit următoarea definiție corectă a noțiunii  de „cumnat”, după cum urmează:„Cumnat. Fratele sau sora unuia dintre soți în raport cu celălalt soț.”

  1. Stabilirea „gradului de afinitate

A gândi liber e mare lucru. A gândi corect e şi mai mare lucru.”. (Proverb japonez)

Atât literatura de specialitate, cât și Internetul abundă în tot felul de demonstrații privind modul de calcul al gradului de afinitate, cele mai multe fiind de neînțeles de omul simplu.

În prezentarea acestora se uită faptul că efortul în înțelegere nu trebuie să-l facă cititorul, ci autorul articolului respectiv.

În înțelegerea modului în care se stabilește „gradul de afinitate” vom avea în vedere, în Schema nr. 1 soții Dorel și Nicoleta și legăturile care există între membrii celor două familii extinse ale acestora.

Schema nr. 1

Familia extinsă, pentru soțul Dorel, include[11]rudele acestuia, până la gradul IV inclusiv, respectiv:

1) părinții (tata Costinel), sunt rude de gradul I;

2) bunicii (bunicul Bebică), sunt rude de gradul II;

3) străbunicii (străbunicul Sandu), sunt rude de gradul III;

4) stră-străbunicii (stră-străbuniculTudor), sunt rude de gradul IV;

5) frați și surori (fratele Fane), sunt rude de gradul II.

Așa după cum am mai arătat, prin art. 407 din noul Codul civil se prevede că:

„(1) Afinitatea este legătura dintre un soţ şi rudele celuilalt soţ.

(2) Rudele soţului sunt, în aceeaşi linie şi acelaşi grad, afinii celuilalt soţ.”

Deci, rudele soțului Dorel sunt, în aceeaşi linie şi acelaşi grad, afinii soţiei sale Nicoleta.

În acest exemplu, rudele lui Dorel vor fi, în aceeaşi linie şi acelaşi grad, afinii soţiei sale Nicoleta, după cum urmează:

1) părinții (tataCostinel), sunt afini de gradul I;

2) bunicii (bunicul Bebică), suntafinide gradul II;

3) străbunicii (străbunicul Sandu), suntafini de gradul III;

4) stră-străbunicii (stră-străbunicul Tudor), sunt afini de gradul IV;

5) frați și surori (fratele Fane), sunt afini de gradul II.

Deci, înstabilirea afinității și al gradului de afinitate se procedează astfel:

1) se socotește care este gradul de rudenie al soțului față de un anumit membru al familiei sale extinse;

2) pentru soție, rudele soţului sunt, în aceeaşi linie şi acelaşi grad, afinii săi (ai soţiei).

La fel se procedează și înstabilirea afinității și al gradului de afinitatepentru soț.

  1. Propuneri de îmbunătățire a definiției date

afinității prin articolul 407 din Codul civil

Gândeşte ca un înţelept, dar comunică în limba oamenilor”. (William Butler Yeats)

În legislația Uniunii Europene nu există o reglementare cu caracter de recomandare pentru țările membre cu privire la definirea „relaţiilor de rudenie”, despre  care se spune:

1) că includ filiaţia, căsătoria, afinii şi rudele colaterale

2) că relaţiile ale căror efecte sunt comparabile cu cele ale căsătoriei şi ale altor relaţii de rudenie, trebuie interpretate în conformitate cu legislaţia statului membru.[12]

Consider că este necesar redefinirea afinității în art. 407 din Codul civil, în care trebuia să se țină cont de faptul real că, la poporul român (cu credință creștinească), căsătoria care unește tinerii din două familii extinse  face ca (1) între un soț și familia celuilalt soț și (2) între familiile celor doi soți să se stabilească legături de fraternitate pe baza unor idealuri comune.

Aceasta trebuie să fie ideea de bază care trebuie să stea la baza definirii afinității în art. 407 din Codul civil.

Din punct de vedere al „afinității”, eu înțeleg „fraternitatea” ca având sensul de „sentimente de afecțiune, de apropiere sufletească și spirituală, de idealuri comune, care unesc două familii extinse ca urmare a unei legături de căsătorie intervenite între câte un membru din fiecare din acestea”.

La creștinescul poporul român, între membrii celor două familii extinseîncuscritese stabilesc legături de suflet, de inimă, de idealuri comune despre copii lor căsătoriți, care sunt legături de familie,de fraternitate.

  1. Rudenia și afinitateasunt pe cale de dispariție în viitor?

 

„Căsătoriile degenerate în simbioză cu prostia

sunt o formă de manifestare a satanismului modern” (N. Grigorie Lăcrița)

În condițiile în care se va ajunge să se nască copii din persoane/familii homosexuale, lesbiene, transsexuale (transgender), non-binare, incestuoase, prin clonare (inclusiv prin clonarea reproductivă, cu frați și părinți artificiali), din mame surogat etc., din care rezultă indivizi care devin cap de linie pentru noi generații, se complică foarte mult și problema determinării rudeniei, afinității, gradului de rudenie și a gradului de afinitate.

Începând din anul 2008 se înregistrează tot mai multe cazuri de „bărbați care nasc unul sau mai mulți copii[13].

Mult mai frecvente sunt cazurile de „copii cu 3 părinți[14], numeroase fiind și țările care permit conceperea unui bebeluș cu material genetic de la 3 adulți.

Multe sunt și societățile care au tolerat (din cele mai vechi timpuri) și care tolerează și incestul[15].

Numeroase sunt și opiniile[16] care susțin că, în societatea viitorului, se vor înmulți tot mai mult cele mai diverse forme de căsătorii, de familii, de sexualitate, de procreare, inclusiv prin separarea reproducției de sexualitate și prin crearea de oameni pe cale artificială (dacă se mai pot numi „oameni”!?), ceea ce va duce la degenerarea ființei umane și a familiei și, pe cale de consecință, și la a nu se mai vorbi despre „rudenie”, „afinitate”, „grad de rudenie”, „grad de afinitate” din cauză că acestea nu vor mai exista în forma tradițională.

Ceea ce acum „Scrisoarea cetăţeanului Fericitul Ioc adresată autorităţilor competente”, redată mai jos, pare acum o parodie la adresa mentalităţilor menționate mai sus, asemenea practici pot ajunge să pară ceva normal „în societatea modernă a viitorului”.

Scrisoarea cetăţeanului Fericitul Ioc adresată autorităţilor competente

Domnule Director

Subsemnatul Fericitul Ioc, domiciliat în strada Lucifer nr. 666, cu deosebit respect vă rog să mă ajutaţi în clarificarea următoarelor probleme:

În anul 2000, m-am căsătorit din dragoste cu văduva prietenului meu de suflet Ciufu, o femeie foarte frumoasă, care avea o fată de 18 ani, care a devenit fiica mea vitregă.

Tatăl meu, după căsătoria mea, ne-a vizitat de mai multe ori, ca până la urmă, să se îndrăgostească de fiica mea vitregă, cu care, în cele din urmă, s-a căsătorit, fără să-mi ceară consimţământul, dar pe care, mai târziu, i l-am dat.

Deci, fiica mea vitregă, mi-a devenit mamă vitregă, iar tatăl meu, ginerele meu, eu fiind în acelaşi timp socrul tatălui meu.

Soţia tatălui meu, adică fiica mea vitregă, care în acelaşi timp este mama mea vitregă, a născut un băiat, care este nepotul meu, fiindcă eu sunt soţul mamei fiicei mele vitrege, dar acest băiat este şi fratele meu, fiind făcut de tatăl meu.

În acelaşi timp, soţia mea a devenit bunică, deoarece este mama soţiei tatălui meu, iar eu sunt nepotul soţiei mele.

Nu mult mai târziu, soţia mea a născut un băiat care a devenit cumnat cu tatăl meu, fiind frate vitreg cu soţia tatălui meu şi cu această calitate este şi unchiul meu.

Copilul meu este fratele mamei vitrege, iar prin mama mea vitregă, soţia mi-a devenit bunică şi eu am devenit bunicul meu propriu.

Având în vedere cele de mai sus, vă rog să-mi precizaţi:

  1. Cum se stabileşte gradul de rudenie și de afinitate pentru fiecare cu fiecare?
  2. Care este gradul meu de rudenie și de afinitate cu fiecare?
  3. Copilul meu, care în acelaşi timp este unchiul meu, cumnat cu tata şi frate cu mama mea vitregă, în ce grad de rudenie este cu mine?
  4. Care dintre aceste persoane, membre ale familiei mele, au dreptul să se căsătorească între ele?

Cu speranţa că voi primi un răspuns clar şi pe bază de temei legal, vă mulţumesc etern, atât înainte, cât şi după moarte.

conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

Despre autor

Lasă un răspuns

*