◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

George Topîrceanu, poetul rapsodiilor de primăvară  – 135 de ani de la naștere

dav

   „Şi-am stat la un unchi, pe Romană,/ Ţiu minte… dar unde n-am stat?/ La domnul Manuc, o persoană/ Cu nasul puţin coroiat;/ La doamna Mary, pe Regală/ (O, cum mă ruga să nu plec!/ Mi-a scris chiar o carte poştală);/ Pe strada Unirii la Şbeck;/ Pe Grant, lângă birtul lui Sbierea;/ Pe Witing, pe Tei la Confort,/ M-a dus pretutindeni puterea/ Aceluiaşi tainic resort.

C-aşa mi-e viaţa – o goană,/ Şi astfel durerile trec…/ Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul şi plec!”

(George Topîrceanu, “Balada chiriașului grăbit”)

Nu departe de Câmpulung Muscel, în comuna Valea Mare Pravăț, satul Nămăești, vis-a-vis de schitul de piatră ce domină de pe deal priveliștea, se află Casa memorială „George Topârceanu” pe care am vizitat-o la început de martie anul acesta. Aici, poetul, epigramistul, scriitorul și jurnalistul George Topârceanu a locuit pentru o bună parte a vieții. 

Casa, donată autorităților din Câmpulung de soția sa, Victoria Topîrceanu,

dav

în anul 1958, a fost recondiționată și amenajată ca muzeu, adăpostind peste 2000 de exponate ce au aparținut poetului și familiei sale (fotografii, scrisori către familie, documente originale sau facsimile, trusă de birou, stilou,  publicații, tocul puștii de vânătoare, aparatul de fotografiat, macheta unui aeroplan, o pălărie agățată în cuier, bastonul, geamantanul amintit în  “Balada chiriașului grăbit”, diploma de bacalaureat,  carte de vizită etc).

 În curtea casei, printre pomi, se ridică statuia de bronz a poetului, creație a sculptorului Marius Butunoiu (1973), pe soclul căreia sunt așternute ultimele versuri din Balada morții.

George Topîrceanu s-a născut în urmă cu 135 de ani, la 20 martie 1886, în București. Primele două clase primare le urmează în București (1892-1894), iar ultimele trei le continuă în comuna Șuici din Argeș (1895-1898). În continuare, studiază la Liceul Matei Basarab din București și la Liceul Sf. Sava. În 1905, părinții săi, Ion și Paraschiva, se mută la Nămăești. 

Pe când era elev în ultimul an la Liceul Sf. Sava, în 1906, debutează cu schița În peșteră, pe care o creează la Nămăești. Se înscrie la Facultatea de Drept, dar nu o termină. În perioada 1909-1910 publică poezii în revistele Viața Românească și Viața socială. Se mută la Iași, în 1911, ca subsecretar de redacție la revista Viața Românească, având ca redactor șef pe Garabet Ibrăileanu. Apoi este corector, efectuează traduceri și realizează critică literară.  

Cei mai de seamă prieteni  la Iași sunt Mihail Sadoveanu, Garabet Ibrăileanu, Demostene Botez, Păstorel și Ionel Teodoreanu, Constantin Stere, Otilia Cazimir. În următorul an, 1912, se căsătorește cu Victoria Iuga, învățătoare în satul Nămăești. Participă, în 1913, la campania din Bulgaria, în al doilea război balcanic. Se înscrie la Facultatea de Filosofie din Iași în 1915, facultate pe care o întrerupe fiind trimis pe front (1916-1918).

sdr

În 1919, împreună cu Mihail Sadoveanu, publică revista Însemnări literare, iar în următorul an, alături de Garabet Ibrăileanu, devine prim redactor la Viața Românească.  Tot în 1920 publică volumul de versuri Balade vesele și triste. Peste 6 ani primește premiul național pentru poezie. În 1928 îi apare volumul Migdale amare iar în perioada 1930-1936, în colaborare cu Mihail Sadoveanu și Constantin Stere, publică  trei Manuale de cetire pentru clasa a II-a, a III-a și a IV-a primară. Anul 1931 este cel în care îi apare volumul de proză Scrisori fără adresă. Este apoi director al Teatrului Național din Iași între anii 1932-1934. Devine membru corespondent al Academiei Române, Secția Literară, în 1936, la propunerea lui Mihail Sadoveanu. În același an publică volumul Pirin-Planina, amintiri din campania și prizonieratul din Bulgaria. Face parte din conducerea revistei Însemnări literare, care continuă mai apoi sub denumirea  Însemnări ieșene

Lui Topîrceanu i-au plăcut științele exacte, fiind foarte bun prieten cu marele fizician Ștefan Procopiu. Împreună au inventat un minicalculator, care făcea cele 2 operații de bază. G. Topârceanu a descoperit cinematograful în relief, dar nu a avut bani să îl breveteze; a făcut o machetă a unui aeroplan, a construit un bumerang. Avea talent la pictură și desen, interpreta piese muzicale la mandolină și fluier. A iubit mult gâzele și florile și de aceea multe din poeziile sale reflectă mirifica lume a acestora. Unele texte sunt puse pe note muzicale și interpretate de cântăreți îndrăgiți,  precum Rapsodii de primăvară: „Sus, prin crângul adormit,/ A trecut în taină mare,/ De cu noapte, risipit/ Șiruri de mărgăritare/ Din panere de argint,/ Stol bălai/ De ingeraș/ Cu alai/ De toporași./ Primavară, cui le dai?/ Primavară, cui le lași?”.

În 1937, bolnav de cancer, pleacă la Viena pentru tratament, însoțit de Otilia Cazimir. Se stinge la Iași în casa lui Demostene Botez, la 7 mai 1937. Își doarme somnul de veci la Cimitirul Eternitatea din Iași.

Ca jurnalist are o contribuție importantă la Viața Românească, revistă ce apare în martie 1906, cu profil literar și științific. Revista este tipărită inițial la Iași iar din 1930, la București. La conducerea revistei s-au aflat Constantin Stere, Paul Bujor, Dr. Ion Cantacuzino, Garabet Ibrăileanu, Mihai Ralea, George Călinescu. În paginile revistei s-au dezbătut problemele sociale, culturale și naționale ale epocii.

Este fondator al revistei Însemnări literare, care apare în 1919, împreună cu Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi. Redacția revistei s-a aflat la Iași în casa lui Demostene Botez, care în prezent adăpostește Casa memorială George Topîrceanu din Iași. Revista apare mai puțin de un an (2 februarie 1919 — 21 decembrie 1919). Reapare apoi sub denumirea Însemnări ieșene la 1 ianuarie 1936.

George Topîrceanu a avut o popularitate remarcabilă în timpul vieții sale, care s-a menținut și după trecerea sa în neființă. După afirmațiile criticului literar Pompiliu Constantinescu, a fost: “ cel mai popular poet contemporan “. Creația sa a fost și este apreciată de generații întregi. Se poate spune despre opera lui George Topîrceanu că își menține tinerețea și farmecul odată cu trecerea timpului.

Am plecat din Nămăești cu amintiri de neșters, lăsând în urmă “geamantanul chiriașului grăbit”, gândind că: “După-atâta frig și ceață/ Iar s-arată soarele./ De-acum nu ne mai îngheață/ Nasul și picioarele” (George Topîrceanu, Primăvară, vol Migdale amare, 1928).

 

Tanța Tănăsescu / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *