default-logo

În ce fel suntem noi, ziariștii, egali în drepturi și îndatoriri cu marea majoritate a cetățenilor scumpei noastre patrii?

O spun de la bun început și pentru ca să nu fie motiv de controversă: unul dintre primele lucruri pe care l-am învățat, încă de acum 55 de ani când, ca proaspăt student, am făcut primii pași în gazetărie, este acela că jurnalist fiind nu ai dreptul să te folosești de această calitate pentru a cere să ți se acorde tratament preferențial în relația cu instituțiile statului dar și în relație cu colectivitatea. Motiv pentru care datorez un plus de respect acelor confrați care, fie și în împrejurări foarte complicate, au respectat această normă ce ține, în egală măsură, de deontologia jurnalistică și de etica relațiilor sociale. Ce ne facem, însă, atunci când vedem că sunt situații în care colegi de breaslă sunt puși în situații flagrant defavorizante, din cauza faptului că anumite instituții sau persoane publice nu prea dau mulți bani pe presă, mai precis pe o anumită parte a presei?! Evident, acea partea a presei care nu joacă în aceiași horă politico-partizanală cu ei.

Aceasta este întrebarea pe care mi-am (re)adresat-o, recent, după ce am aflat calvarul la care este supusă Daniela Gîfu, colega noastră de breaslă și respectat cadru universitar ieșean. Recunosc, șicanele și tracasările, care au debutat încă prin 2014, nu o vizează pe Daniela Gîfu în calitate de ziarist sau de universitar, ci în aceea de președinte al Asociației de Proprietari a unui imobil din Dulcele Târg al Ieșilor. Calitate care, după cum se pare, îl deranjează foarte tare pe un anumit colocatar, să îi spunem deocamdată cetățeanul D.S., cel care, din 2014 și până acum, o ține pe Daniela Gîfu din șicană în șicană. Bunăoară, respectivul domn D.S. emite cu de la sine putere acte și documente pe care le transmite Asociației URBICA, la care este afiliată și asociația de proprietari a cărei președintă este Daniela Gîfu. Că le emite, asta nu ar fi mare lucru, numai că respectivul D.S. nu este membru al Comitetului Asociației de Proprietari, cu atât mai puțin nu este președinte al asociației, deci nu are calitatea legală să facă așa ceva. Mă rog, să zicem că D.S. nu are decât să emită ce îi trece lui prin cap, numai că – să vezi și să nu crezi! – URBICA le acceptă și le aprobă. Cu ce drept și pe ce bază? Asta să nu mă întrebați că nu am cum să vă răspund.

Din cele relatate tot de Daniela Gîfu am înțeles că tot URBICA i-a aprobat, la scurtă vreme după înființarea asociației mici de proprietari, aceluiași domn D.S. și diverse sume de bani pentru că respectivul a mutat calea de acces legală (drumul de servitute) de pe condominium pe domeniul propriu. Cu ce drept a făcut treaba asta cetățeanul D.S. și pe ce bază i-a plătit banii URBICA?- iarăși să nu mă întrebați fiindcă vă voi da același răspuns ca mai înainte. 

Acestea ar fi doar două elemente din panoplia șicanelor cu care colocatarul D.S. o gratulează pa Daniela Gîfu. Din păcate, lista este mult mai încărcată, fiindcă tot numitul domn D.S. a montat o cameră de luat vederi focalizată pe calea de servitute și tot el i-a tăiat colegei noastre de breaslă cablul TV și cel de internet.

Pe drept cuvânt, orice om cu judecată mă va întreba cum a procedat persoana vizată – cetățeana municipiului Iași, Daniela Gîfu – în aceste situații? Păi a procedat așa cum ar fi trebuit să procedeze. Adică a semnalat situațiile menționate ca și pe altele de același soi, managerului URBICA, Andrei Sabin Casian, secției 2 Poliție din Iași, Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și, deloc în ultimul rând, Ministerului Sportului și Tineretului, cea din urmă instituție sesizată fiind și cea căreia îi este direct subordonat cetățeanul despre care discutăm, care se numește Daniel Stătescu, și care, în prezent, ocupă, cu titlul de interimar, funcția de director executiv al Direcției Județene pentru Sport și Tineret a județului Iași. 

Sesizări pe care – fapte demn de reținut – colega noastră le-a transmis numai și numai în calitate de cetățean sau în cea de președinte al Asociației de Proprietari și nicidecum uzând de calitatea sa de ziarist. Cu atât mai puțin de calitatea de membru al Consiliului Director al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Credeți, cumva, că măcar una dintre aceste sesizări a primit răspuns? Vă înșelați amarnic! Absolut niciun răspuns. Împrejurare în care, de voie și de nevoie, ziarista Daniela Gîfu a adus situația sa colegilor de breaslă. Numai că, să vezi și să nu crezi, exact atunci când la două prestigioase publicații ieșene aveau pe țeavă articole despre acest caz, persoane pe cât de necunoscute publicului cititor dar foarte cunoscute editorilor acestor gazete, au intervenit iar articolele au luat drumul… coșului de gunoi.

Acesta este, pe scurt, cazul Danielei Gîfu care, ajunsă la capătul răbdării, deci în ultimă instanță, ni s-a adresat nouă, colegilor de breaslă, solicitându-ne sprijin. Anexând și o serie de documente  pe care, după ce le-am citit, le consider a fi de natură să confirme cele susținute de colega noastră. Fără doar și poate, dată fiind gravitatea situației, până acum se impunea o anchetă jurnalistică la fața locului. Anchetă care să conforme adevărul celor susținute de colega noastră, eventual să îi informe afirmațiile, dar numai și numai pe bază de documente și de fapte clare.  Anchetă pe care, pentru că încă nu este timpul pierdut,  m-aș bucura să o văd realizată de confrați mai tineri și apți să preia ștafeta jurnalismului de investigații. În ceea ce mă privește, ceea ce pot să fac este să descriu faptele – repet și întăresc – așa după cum ni le-a prezentat Daniela Gîfu, care își asumă responsabilitatea juridică și morală integrală a afirmațiilor sale – cu speranța că, măcar acum, în ceasul al 12-lea fără un sfert – factorii diriguitori de la Primăria municipiului Iași, Consiliul Județean Iași, Instituția Prefectul – Iași, respectiv de la Ministerul Sportului și Tineretului sau de la celelalte instituții cărora petenta li s-a adresat direct sau indirect, vor binevoi să ia cunoștință de comportamentul numitului domn Daniel Stătescu, ocupant (fie și cu titlu interimar) al unei funcții publice și să deschidă la o analiză la fața locului. 

Până atunci, sigura învățătură pe care aș putea să o trag este că, judecând după comportarea abuzivă și necivilizată a colocatarului său, precum și după lipsa de interes cu care autorități ale statului o manifestă față de sesizările sale, colega noastră Daniel Gîfu are o clară dovadă că, fiind ziarist, ești perfect egal în drepturi și îndatoriri cu marea majoritate a cetățenilor scumpei noastre patrii. Vreau să spun, ești egal atât în dreptul de a fi jignit și șicanat după cum îi place unui ins cu pile și cu relații sus-puse, cât și în îndatorirea de a accepta ca instituții și diriguitori din statul nostru de drept să nu te bage în seamă, dacă nu ai trecere acolo unde trebuie.

                                                     Șerban CIONOFF

cristoiublog.ro



Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.