default-logo

Sfinţii 40 de Mucenici

Miercuri, 9 martie, creştinii ortodocşi şi greco-catolici îi prăznuiesc pe Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei, 40 de ostași creștini care s-au sacrificat pentru credinţă, fiind martirizați în secolul al IV-lea, fiindcă după ce au refuzat să se închine idolilor, au fost torturați și condamnați la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei.

Sfinţii patruzeci de Mucenici au fost prinşi şi au pătimit pentru Hristos, mai înainte de patru calende ale lui martie, adică în 26 februarie. Şi şi-au dat sufletele lor Domnului în al şaptelea idis al lui martie, adică pe 9 martie, când sunt pomeniţi.

În Bucureşti, părticele din moaştele Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia se regăsesc la Schitul Darvari, la Biserica „Sfântul Alexie” de pe Calea Şerban Vodă, la Mănăstirea Antim, la Biserica Icoanei, la Biserica Mihai Vodă şi la Biserica Dichiu de pe Strada Icoanei.

Numele Celor 40 de Mucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie.

Aceştia au lăsat în urma lor un testament, pe care l-au dictat când se aflau în suferinţă, în lacul îngeţat, Sfântului Meletie, episcopul Antiohiei.

Deşi tradiţia creştină face referire la 40 de mucenici, în tradiţia geto-dacică sunt menţionaţi 44 de mucenici, adică exact atâtea zile câte sunt între 9 martie şi 23 aprilie, când este prăznuirea Sfântului Gheorghe. De aceea, în unele zone ale ţării există credinţa în 44 de sfinţi.

În tradiţia populară, în sâmbăta care precede Sărbătoarea Mucenicilor, dar şi în ziua lor de prăznuire, sunt pomeniţi moşii şi strămoşii, iar sărbătoarea populară se numeşte Moşii de Mărţişor.

Conform aceloraşi credinţe populare, sărbătoarea se mai numeşte şi Mucenicii, Măcinicii, Sfinţişorii sau Sâmbra plugului, cea din urmă semnificând suprapunerea praznicului cu începutul noului an agricol, un hotar între iarnă şi vară, între zilele reci specifice babei Dochia şi vremea călduroasă din zilele Moşilor.

Se mai crede că în această zi vin berzele – simbolul norocului şi vestitoarele apariţiei pruncilor.

Tot tradiţia populară arată că, în această zi, Sfinţii Mucenici se întâlnesc şi participă la un ritual de dezgheţare a pământului şi de „slobozire” a căldurii pe ogoare şi în grădini, ca urmare oamenii participă la un ritual prin „baterea” pământului cu bâtele şi rostirea frazei „Intră frig şi ieşi căldură,/ Să ne fie vremea bună/pentru plug şi arătură”.

De asemenea, tot în sensul alungării frigului, există ritualul aprinderii focurilor în curţile gospodăriilor. Astfel, gunoaiele din gospodărie, din grădini şi de pe ogoare se ard, ca să vină primăvara mai curând, iar uneori există obiceiul ca flăcăii şi fetele să sară peste foc, pentru purificarea trupului.

O altă credinţă legată de foc arată că în noaptea de Mucenici se deschid mormintele şi Porţile Raiului, iar spiritele morţilor sunt aşteptate de rude cu focuri aprinse şi mese întinse.

În zona Munteniei, femeile obişnuiesc să stropească gospodăria cu un mănunchi de busuioc cu agheasmă, dar şi vasele în care gătesc de post, îmbrăcămintea şi proviziliile din cămară, pentru a exista hrană până la recolta următoare.

În zonele rurale există şi obiceiul de prognozare, în această zi, a vremii, până la sfârşitul anului. Astfel, dacă plouă în această zi, va ploua şi în ziua de Paşti, iar dacă tună va urma o vară favorabilă culturilor, iar recoltele vor fi mai mari decât speră gospodarii. În schimb, dacă în ajunul Mucenicilor este vreme rece şi îngheaţă pământul, va urma o toamnă lungă.

În această zi, în unele zone ale ţării se mai împart câte 40 de nuci, în coajă, tinerilor căsătoriţi, pentru a avea o căsnicie frumoasă, iar membrii familiei să fie mereu sănătoşi.

În această zi se consumă mâncare de post şi, mai ales, preparate specifice, cea mai cunoscută tradiţie din această zi fiind prepararea şi consumul mucenicilor, în fapt colăcei sub forma cifrei 8 – simbolul echilibrului cosmic – preparaţi sub diferite forme, care mai poartă numele de sfinţişori, bradoşi sau boboneţi. Există şi obiceiul de a da de pomană o turtă împreună cu un fuior de lână – reprezentând firul vieţii – şi mai multe fructe uscate.

Tot în această zi sunt sărbătoriţi şi cei care nu-şi regăsesc prenumele în rândul sfinţilor în calendarul ortodox.

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.