default-logo

La 9 mai aniversăm Ziua Europei și a a poetului român Sterian Vicol

Scriitor prolific, cu peste 30 de volume de poezie şi proză, cu premii literare şi activitate în festivaluri, preşedintele Societăţii scriitorilor „C. Negri” din Galaţi, s-a născut în satul Ţuţcani, jud. Vaslui, la 9 mai 1943

Absolvent al Universităţii Bucureşti – Facultatea de Filologie, STERIAN VICOL, profesor, gazetar, mentor cultural, este formatorul şi redactorul şef al revistei de cultură „Porto-Franco” din Galaţi; organizator al festivalurilor naţionale „Grigore Hagiu”, „Costache Conachi” şi „Hortensia Papadat-Bengescu”; preşedinte al Societăţii Scriitorilor „C. Negri”, membru de 36 de ani al Uniunii Scriitorilor din România.

Debut literar în Revista „Amfiteatru”, primul său volum de versuri, „Harfele grâului”, a apărut prin concurs la Ed. Eminescu din Bucureşti.

A colaborat şi colaborează şi în prezent la revistele „România Literară”, „Convorbiri Literare”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Poesis”, „Cronica”, „Scriptor”, „Porto-Franco”, „Poezia”, „Literatură şi Artă”, Viaţa Basarabiei” ş.a.  Este prezent în Dicţionarul General al Literaturii Române, editat de Institutul de Lingvistică al Academiei Române, şi în volumul „Literatura Română Contemporană”, scris de Laurenţiu Ulici.

A tipărit până în prezent 20 volume de poezie şi un roman pentru care a fost premiat de USR, Filiala Iaşi, de alte instituţii şi reviste culturale din România şi din Basarabia. De asemenea, este prezent în peste 10 antologii de poezie, primind titlul, printre altele, de POET al IAŞULUI. Despre opera sa au scris în reviste sau în volume de critică şi istorie literară, precum şi în dicţionare de profil, Al. Piru, Mihai Cimpoi, Laurenţiu Ulici, Vasile Spiridon, Liviu Grăsoiu, Ana Dobre,Constantin Trandafir, Cristian Livescu, Ioan Holban, Marian Popa, Aurel Sasu, Constantin Cubleşan, Radu G. Ţeposu şi mulţi alţii.

Dezinteresat de mode, de apartenenţe la diversele generaţii (şaptezeciste, optzeciste, nouăzeciste) Sterian Vicol rămâne un poet oarecum solitar. Nu aderă la catehismele de grup şi nici la postmodernitate, ale cărei amalgamări destul de contradictorii, niciodată şi de nimeni limpezite, nu pare să-l fi tentat. Poemele cu care îşi întâmpină cititorii sunt expresiile unei libertăţi ce şi-o asumă cu orgoliul firesc al celor care ştiu să rostuiască în limbaj adevăruri profunde. La el lumina şi întunericul, frumuseţea şi tragismul, dragostea şi moartea se împlinesc într-o deplinătate a inefabilului şi evanescenţelor acelor stări prin care Poeticul se luminează în sublimul şi Vastitatea vedeniilor lumii. Frapează firescul şi simplitatea rostirii, precum şi o anume fulgurantă adiere de suprasensibil, când dintr-odată misterul inundă în poem şi când timpurile lui alunecă sub amurgul poveştilor în care Dumnezeu şi Sfântul Petre cutreierau pe la porţile din uliţa satului: Între două ciubere cu struguri striviţi/ de picioarele Mariei,/ flutură pânza vinului cel tânăr-coamă de leu,/ de neatins ca şi pleata copilului dormind. // Eu mă joc în oglinda vinului cel tânăr/ şi lama cuţitului e roşie ca un trandafir/ strivit, lângă mine e aievea fără umbră,/ umbra-i chiar pânza vinului cel tânăr// Ţâşnind puternic printre degetele Mariei/ vinul cel tânăr pare un foc ce-mi ademeneşte/ trupul înnoptat, mirarea mea de-a fi încă/ stăpân pe vinul cel tânăr ca pânza-i pe ochi// Şi totuşi eu caut dincolo de pânza vinului/ cel tânăr, caut zumzetul cenuşii ce va fi/ ultimul din destrămarea focului, mai aproape/ de strigătul meu cu vinul fluturând în tine.

Îi urăm mulți ani sănătoși, frumoși și inspirați distinsului poet Sterian Vicol!

Daniela Gumann / UZPR Salzburg

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*