◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

AJUNGE CÂT S-A GREȘIT !

Ar fi o eroare să nu analizăm cu obiectivitate și bună credință cele întâmplate în Uniunea noastră în perioada iulie 2017 – februarie 2018. Ar fi o eroare să considerăm că verdictele instanțelor judecătorești, fără îndoială concludente, ne scutesc de obligația de a înțelege noi înșine ce și de ce s-a petrecut.
Se știe că m-am implicat în partea judiciară a conflictului. Am considerat de datoria mea, ca prim membru fondator al S.Z.R. și U.Z.P.R., să nu las lucrurile să degenereze până la dispariția Uniunii. Asta nu înseamnă că m-am înrolat cu arme și bagaje în una dintre tabere. Îmi formulez opinia de pe poziția neutralității.
Greșeala pe care nu am putut-o ierta a fost transformarea unei dispute aprinse, într-o confruntare paroxistică pentru acapararea funcțiilor de conducere. Astfel a degenerat totul. Astfel una dintre părți a confiscat monopolul adevărului, adoptând principiul despotic Adevărul sunt eu!
N-am fost apologetul dictaturii și nu sunt apologetul democrației. Îmi place comparația lui Clemenceau: Democrația este un leu devorat de păduchi. Dar îmi place și concluzia lui Churchill: Democrația este cel mai rău regim, cu excepția tuturor celorlalte.
Îi întreb deci pe cavalerii justițiarismului de astă-vară: de ce n-ați convocat Adunarea Generală ca să stabilească cine are dreptate? Ba mai mult: ați obstrucționat ținerea Adunării Generale deja convocate, printr-un simulacru de for similar, caraghios convocat și caraghios de nereprezentativ. De ce ați încercat să puneți adevărata dezbatere ce urma în fața faptului împlinit? A fost oare onestă această conduită, s-a potrivit ea oare cu clamările justițiare vânturate? A fost oare acesta un comportament democratic? Fără îndoială că nu.
Ciudățeniea era cu atât mai mare cu cât în Raportul Comisiei de Atestare Profesională a UZP din 13.06.2017, documentul care a inflamat spiritele, la pag.7, capitolul concluziilor e scris: „Considerăm, însă, că primul pas este făcut și cerem celor care au încălcat Statutul (…) să dea socoteala în fața organelor democratice interne ale U.Z.P.”. Și atunci, de ce s-a obstrucționat convocarea Adunării Generale ?
Mai este un aspect intolerabil: soluția mahalagească a țipatului la gard. Neîncrezător sau neîncrezători în forța poziției lor, unul sau mai mulți protagoniști s-au folosit de mahalaua blogosferei ca să bălăcărească spre lumea largă despre acuzele lor, încă neverificate. Așa este onest? Așa se apără oare prestația profesiei , oricum ajunsă aproape de firul ierbii ?! Transparența nu e totuna cu manipularea.
Public această opinie din două motive, mai bine zis temeri. Greșelile se vor repeta, poate în alte forme, dar tot nefaste, dacă nu se observă că:
1. Originea controverselor se află în lacune și imperfecțiuni ale Statutului și ale Regulamentului Comisiei de atestare. Dacă nu vor fi remediate, se vor perpetua confuziile și nemulțumirile care conduc la fricțiuni și la litigii inițiate de membri nemulțumiți.
2. Starea de beligeranță pe cale a se stinge nu trebuie să conducă la o abordare triumfalist ranchiunoasă. Să fim bine înțeleși. Acest „război” (că tot am ajuns la termeni milităroși) nu a fost câștigat de nimeni. A fost pierdut de U.Z.P.R. ca solidaritate, ca respectabilitate, ca imagine, ca reper deontologic și ca ocrotitoare a libertății presei. De aceea ar fi o mare eroare să se împartă foștii combatanți în învingători și învinși, după „fotografia” făcută la finiș.
Aflu că Juriul de Onoare și Arbitraj a primit cereri de revenire asupra sancțiunilor hotărâte la 8 septembrie 2017 în Adunarea Generală. Sper să aibă înțelepciunea să le cântărească sine ira et studio, lămurindu-se cine a fost animat de intenții corecte și cine a urmărit acapararea puterii cu prețul distrugerii Uniunii, cine a dorit un război intern și cine s-a pomenit, derutat, în conflict. Interesul Uniunii este să-și adune fiii recuperabili, și nu să-i înstrăineze.
Cu riscul de a face precizări inutile, mai am ceva de anunțat. Frământările expuse nu au niciun substrat competițional. Nu vizez și nu aș mai accepta vreo funcție în asociația noastră. Vorba fratelui Dan Lupescu (apelativul îi aparține și cred că nu trebuie respins): „Vă asigur că nici în viitor – în 10-20-30 de ani – nu mă va ispiti șarpele vanității”. La 80 de ani ar fi chiar ridicul. Dar tot la 80 de ani nu pot rămâne pasiv când se năruie ceea ce am zidit cândva, cu luptă dreaptă, sacrificii și idealism.

Sergiu Andon

3 comentarii pentru “AJUNGE CÂT S-A GREȘIT !

  1. CA intotdeauna, maestrul Sergiu Andon scrie frumos si spune bine ce spune. Si tot ca de cele mai multe ori, are si dreptate.

  2. Buun!,sa ne suflecam minicile,sa ne apucam de treaba cit nu este prea tirziu….

  3. Dl. avocat Andon este, așa cum îl știm, ferm dar echilibrat și se exprimă într-un mod profesional dar nu cazon. Și nu fără o oarecare căldură, poate surprinzătoare.

    Apreciez ca înțeleaptă acțiunea conducerii de a propune colegilor excluși, luați de valul scandalului și al dihoniei stârnite în vara trecută, împăcarea. E un gest și colegial, dar și uman. De greșit, putem greși cu toții.

Dă-i un răspuns lui Valentin Uban Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *