default-logo

˝Cioburi de presă˝/ Cornel Simighian

Prefață la o carte așteptată

În general, nu prea citesc cărți construite din articole de actualitate, nici măcar dacă este vorba despre culegeri de texte dedicate literaturii. Totuși, nu sunt un dogmatic și am mai făcut și excepții. Să spunem pentru câteva cărți de Cristian Tudor Popescu, dar mai mult pentru calitățile literare ale articolelor, pentru că opiniile CTP-ului sunt mai ales furibunde și mai mereu inexacte. Sau pentru alte câteva volume de Traian Ungureanu, dar este vorba exclusiv despre cele privind fotbalul, pentru că articolele geo-politice trezesc spaima din mine, iar cele despre Băsescu le privesc drept probe de umor involuntar. Mai sunt desigur câțiva jurnaliști cărora le-am citit cărțile, cum ar fi Tudor Octavian, ale cărui texte sunt excelente proze de observație a vieții cotidiene. Cu Dorin Tudoran este altceva, cărțile sale, reunind articole de ziar sau, în ultimii ani postate pe blog, sunt în fapt probabil cele mai clare radiografii ale drumului României pe cărările întortocheate ale tranziției noastre cea de toate zilele, o extraordinară galerie de portrete, uneori de grupă, și una la fel de bogată de peisaje din viața noastră politică, social, culturală.

Ei, bine, așa cum reticent sînt eu la cărțile construite din articole de ziar, de ani de zile așteptam să citesc una de Cornel Simighian. L-am urmărit pe Cornel încă din zorii post-revoluției, în 24 de ore și l-am urmat oriunde l-au dus pașii în peregrinările sale, în Independentul, Flacăra Iașului iar apoi în săptămânalul  Nova Apollonia, unde ca șef al publicației, scria (și) editorialele. Dintr-o selecție din aceste editorial, întinse între iulie 2013 și septembrie 2016 este alcătuită substanța acestei cărți. În cuvântul său introductiv, autorul ține să precizeze că nu sunt niște eseuri, că râvnește la înălțimile acestui gen literar: „ Articolele în cauză, cu toată modestia, nu revendică și nici nu pretind condiția de eseu, fiind pur și simplu editoriale, în accepția cea mai serioasă ori gravă a termenului, inclusiv a acroșării dreptului la libera exprimare cu sentențiozitatea funcției de redactor șef.”. Da, sînt editoriale, dar ce editoriale! Și fără voia autorului, eu cred că sînt și eseuri, inclusiv despre libertatea exprimare! 

Ce m-a atras de la bun început la scrisul lui Cornel Simighian a fost calitatea analizei, logica impecabilă a argumentării și o stilistică de genul „gradul zero al scriiturii”. Autorul nu a căutat niciodată figurile de stil, dar când i-au căzut bine nu le-a evitat, a uzat de ironie și umor cu măsură, dar cu mare folos pentru calitatea de ansamblu a textului. Da, Cornel Simighian este un editorialist dar, ca să spun așa, unul născut, nu făcut dintr-un scriitor în schimbare de destin sau un politolog care vrea să se adreseze și poporului. Din acest motiv, cred că această culegere de articole reușește să croiască o excelentă cronică a Iașului cultural, social, educativ pe durata celor trei ani. Mai puțin politic decât în alte perioade ale activității jurnalistului, dar nu e o pierdere, la cum a ajuns politica la noi, îi ieșea un articol de pamflete – pe care le-aș fi citit, consider valabil genul ! – nu unul de analiză, cu tot ce înseamnă aceasta – radiografie, diagnostic, prognoză. Și o analiză efectuată de unul din cei mai probi, mai onești din această parte a țării. Puteam să nu fiu, uneori, de acord cu unele din ipotezele sau concluziile sale, dar mereu am știut că sînt chiar ale lui, nu făceau parte din agenda altora.

Am citit cu plăcere cartea – foarte multe texte le citisem și în ziar -, dar am rămas cum s-ar spune sur ma soif ! Nu-mi ajunge. Cred că Simighian ar trebuie să scormonească în arhivele sale și să editeze măcar o parte a producției sale care se întinde din zorii tranziției și până mai ieri. Cred că pentru toată lumea interesată de ce s-a întâmplat aici și în țară, readucerea în atenție a acestui lung șir de analize ar fi de folos, ar fi un fel de aide-mémoire… Felicități, Cornel Simighian și, cum îți dai seama, rămân la primire…

Liviu Antonesei

Cornel Simighian, născut în 15 ianuarie 1959, în Pitești, Argeș, dintr-o mamă munteancă și un tată moldovean, trăitor în Dobrogea, Piatra Neamț, Comănești și Iași. Absolvent al studiilor liceale ale Colegiului Național “Petru Rareș” din Piatra Neamț în anul 1978, și ale cursurilor Facultății de inginerie geologică și geofizică, specialitatea geochimie, din cadrul Universității “Al I Cuza” din Iași, în anul 1984. Inginer geolog în cercetare, prospecțiune și explorare, până în anul 1990. Debut în presă în 1990 la cotidianul “24 ORE” din Iași, ca redactor, șef Departament economic, publicist comentator, analist economic și politic, editoralist, redactor șef. Din 1992 jurnalist profesionist, membru al UZPR. Din 1995, redactor șef al cotidianului “Independentul” din Iași. Colaborator la săptămânalele economice “Financiarul” și “Iașiinvest”, la posturi locale de radio și televiziune. Director executiv al Agenției “ProRom” Iași, de consulting politic și marketing electoral, redactor șef al săptămânalului politic “Mesagerul” de Iași, până în 2001. Purtător de cuvânt al Prefectului județului Iași, 2000- 2004, consilier parlamentar, până în 2004, 2009 și 2012. Director PR, “Asociaţia Oamenilor de Afaceri” Iaşi 2003. Redactor șef al cotidianului “Flacăra Iașului”, până în anul 2013. Redactor șef al săptămânalului “Nova Apollonia” și al postului de televiziune “Apollonia TV”, până în anul 2019. 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*