default-logo

Ziua Petrolistului, la Timișoara

Ziua de 8 Septembrie, după Revoluția din Decembrie 1989, sărbătoarea nașterii Sfintei Maria, a fost aleasă și ca sărbătoare a petroliștilor români, Sfânta Maria devenind astfel și ocrotitoarea acestora. În acest context, se sărbătorește la nivel național ,Ziua Petrolistului, a tuturor celor ce trudesc zi și noapte în imensitatea câmpiei pe arșiță, ploaie, ninsoare, vânt și ger, să scoată din adâncuri țițeiul ori gazele naturale, a celor ce muncesc cu aceeași dăruire la prelucrarea resurselor subsolului și, nu în ultimul rând, a celor din cercetare, foraj și operațiuni speciale la sonde.

În perioada de pandemie și de restricții sanitare impuse, petroliștii din Banat nu s-au putut întâlni pentru a sărbători ca pe timpuri. Dar iată că în acest an au reușit să se reunească o parte din foștii ,,oameni ai aurului negru”, acum seniori veritabili, într-un spațiu adecvat, ,,Curtea Berarilor”, din Timișoara, un loc numai bun pentru a mai ține un ,,raport” (ședință de producție) și a mai depăna amintiri cu iz aromatic.

Amintim, printre alții, veteranii care au scris, cu rouă și sudoarea frunții, ani de istorie ai petrolului în Banat, care a început la 1 octombrie 1968, când s-a înființat Schela de Foraj – Extracție Timișoara și continuă și astăzi: Horea Pintea, Eugen și Maria Bugin, Viorica Constantinescu, Nicolae Secrețeanu, Doru Munteanu, Grigore Mâinea, Ionel Alexandru, Nicolae Belcescu, Nicolae Bica, Eduard Matei.

Și ca să încheiem optimiști, redăm poemul colegului nostru Dumitru Buțoi, și el petrolist, absent motivat de această dată, cu vreo 40 de ani în slujba petrolului românesc, atât ca un pasionat căutător de aur negru, dar și ca poet și scriitor al vieții și activității petroliștilor din România:

 MESAGERII LUMINII

Oricâtă noapte ar fi peste câmpie/ Sondorul fulgeră văzduhul efemer/ Cu ochii-nrourați și trupul ca o făclie/ Însemn că în adâncuri izvoarele nu pier.

Sondorul e în toate, lumina binefăcătoare/ Ce-nnobilează oameni și casa de pe deal/ În ochii lui vezi măreţia răsăritului de soare/ Și cutezanța de a rămâne-ntotdeauna vertical.

De aceea azi îți scriu cu litere de foc/ Lumina din poemul acesta plămădit din viscole și ploi/ Să te călăuzească-n viață cu noroc/ Și să fie mai multă lumină între tine și noi!

La mulți ani!

Text & foto: Grigore MÂINEA / UZPR Timiș

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*