După 30 de ani de la așa-zisa revoluție din decembrie 1989 trăim cea mai ternă, plictisitoare și previzibilă campanie electorală pentru președinția României. Actualele alegeri prezidențiale parcă se desfășoară într-o dictatură sud-americană sau într-un stat bananier, nu în Europa. Nu există dezbateri electorale cu cei care candidează la cea mai importantă funcție în statul român. Nu există proiecții de politică prezidențială. Mi-e dor de vechiile campanii electorale, când dezbaterea televizată sau pe stadioane a competitorilor era deliciul electorilor și poporului român. În mai 1990, ca tânăr de 18 ani, am asistăm cu interes la dezbaterea TV incendiară între Ion Iliescu, Ion Rațiu și Remus Câmpeanu. Pe 20 mai am fost la vot, la primul meu vot, și am votat candidatul PNȚ. Știam că votul meu contează atunci. Azi, mă doare, când văd că președintele în funcție Klaus Iohannis stă retras la Cotroceni în turnul de fildeș, prea sigur pe el, refuzând dezbaterea electorală, bazându-se pe generalii din serviciile secrete că-i vor aranja cumva victoria? Cred că greșește foarte mult. Lipsa dezbaterii și competiției electorale a creat în rândul poporului român ideea că votul cetățeanului simplu chiar nu contează, ci doar ce spun și ce fac securiștii din sistem cu pensii speciale. Pentru această atingere gravă a democrației românești vom plăti scump în viitorul apropiat. Lipsa democrației electorale e un cazan la presiune, care fără supape explodează. Și acum îmi amintesc cum în 1996 Emil Constantinescu i-a pus celebra întrebare contracandidatului său: – Iliescu, tu crezi în Dumnezeu?” Comunismul ateu s-a fâstâcit, lucru care a dus la victoria CDR. Dinamică a fost și confruntarea Iliescu – Vadim din anul 2000, la fel și cea dintre Băsescu și Geoană în 2009.
Azi în schimb avem tăcerea asurzitoare și infatuarea unui președinte în funcție care fuge de dezbatere pentru că el crede că va câștiga sigur? Pe bună dreptate, Teodor Paleologu îl provoacă la o dezbatere publică, pe modelul celor din democrațiile consolidate: SUA sau Franța, care le urmărim cu plăcere pe CNN sau TV5. Deja în popor s-a răspândit o zicală populară: ”Votul tău contează, STS votează!” E sârșitul cinic al unei democrații eșuate în România? Credința că vei câștiga fără dezbatere electorală va crea un paradox, un fel de victorie a la Pirus. Dacă Klaus Iohannis va refuza dezbaterea televizată va fi perceput de români ca orgolios și un învingător avant la lettre. Dacă serviciile secrete și electoratul nu-l vor scoate învingător din turul unu de scrutin pe președintele în funcție s-ar putea ca în turul doi să piardă alegerile. Pe surse, deja se induce ideea, din sfera unor servicii secrete românești, că ”iepurașul” scos la final pe pista cursei electorale, Mircea Diaconu, care are surprinzător de multă susținere de la ”externe”, va putea răsturna rezultatul celui care se crede câștigător ab initio, fără nicio dezbatere publică. Tot mai mulți români nu mai vor să fim ca țară o prelungire a intereselor Germaniei pentru exploatarea resurselor naturale? De aceea se forțează o victorie din primul tur a lui Klaus Iohannis? Oricum alegeri prezidențiale fără dezbatere și confruntare electorală înseamnă zero democrație. Un președinte trebuie să fie al tuturor românilor. Președintele e mediator și comunicator, nu desființează partide politice. Dacă Iohannis vrea să fie președinte e obligat moral să iasă la dezbatere cu contracandidații. Fără competiție electorală orice victorie e goală de conținut, iar România nu este Turcia lui Erdogan. Păcat de tinerii din decembrie 1989 morți nevinovați pentru libertate și democrație, dacă acum nu asistăm la o dezbatere reală între contracandidați? S-ar putea ca paradoxul să funcționeze în ciuda softului?
Ionuț Țene / UZPR