default-logo

Ziarul „Ultima oră” – 25 de ani. Despre principii

Lumea s-a schimbat atât de mult și de profund, încât nouă, cei cărora ne-au fost imprimate anumite principii ale profesiei, nu ne rămâne decât să ne adaptăm; fiecare jurnalist cu alegerea sa.
Cu 25 de ani în urmă s-a întâmplat ca neutralitatea și onestitatea în informare, pe care le-am deprins ca pe o a doua natură în redacția primului ziar în care am intrat ca „ucenic”, „Ultima oră”, publicație apropiată de UZPR, să se potrivească perfect cu felul meu de a percepe această profesie; ca verticalitatea în opinie să fie argumentată – și nu manipulare sau simplu dat cu părerea; ca stăpânirea perfectă a limbii române și poprietatea asupra termenilor folosiți pentru a informa să fie cum se spune astăzi un „must”, și nu un moft care nu interesează pe nimeni; ca ierarhia să fie clădită pe merit; ca adevărul să fie difuzat uniform și integral; ca scrisul pentru public să fie onest, îngrijit, cu respect față de ceilalți și la înălțimea provocării de a fi jurnalist; ca rigoarea și corectitudinea să fie legi, nu opțiuni.
Ziarul „Ultima oră” a pornit ca un mod de viață pentru fondatorul său, jurnalistul Ion Marin, și a devenit profesiune de credință pentru câțiva oameni care activează în aceeași breaslă și azi, la un sfert de secol de când își verificau materialele cu emoție și responsabilitate în paginile care plecau la tipar.
Ducând mai departe, în alte redacții, ceea ce au deprins atunci, colegii mei duc mai departe, de fapt, însuși ziarul; luptând – și uneori pierzând – în fața realităților presei de azi, dar ridicându-se și luptând în continuare.
La 25 de ani de când am pătruns în acest univers și tot atâția de când scriu neînterupt pentru această publicație, print sau online, cred că nu contează cât de jos decid unii să-și facă meseria – în fond, este valabil și pentru alte profesii. Cei care am „deschis ochii” în jurnalism la „Ultima oră” am știut mereu care sunt principiile acestei formidabile ocupații și le vom duce mai departe, ca și cum ne-ar fi sculptate în ADN.

Roxana Istudor

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*