default-logo

„Risipă de vis și de har”

70 de ani de viață, 4 decenii de scrieri și 123 de cărți este parcursul scriitorului Nicolae Rotaru, printre slove scrise cu măiestrie, printre romane, nuvele, povestiri, poeme, aforisme, epigrame, tablete, pamflete, schiţe, portrete, interviuri, memorialistică, eseuri, rebusuri, reportaje, cronici, epică de călătorie și critică literară, „un personaj paradoxal”, așa cum însuși autorul se caracterizează,  ticluind ingenios creații literare, vorbe de duh într-un stil admirabil, un autor original  care creează o lume adevărată, pentru că scrierile domniei sale sunt „RISIPĂ DE VIS ŞI HAR”, așa cum autorul declară în Poemul „Scribul”:

„Eu, bard de noapte, sub un felinar,

Risipă fac de vin, de vis şi har,

Şi stanţe desenez în alb chenar.”

A scrie despre scriitorul Nicolae Rotaru, eu,  un om mic, care scrie doar din pasiune, este o mare onoare,  dar este o onoare și să-i fiu cititor. Cititul poemelor Dl. Nicolae Rotaru, este o experiență privilegiată, care ne deșteaptă mintea cu cugetări și ”temere”, fiecare poem citit fiind o fărâmă din Marele Univers al autorului, etape din șaptezecimile vieții sale:

„Am intrat şi-n anul 69,

Când credeam că nu îl mai apuc,

Pregătit să duc o viaţă nouă,

Dar tot sub al soaţei sfânt papuc” (citat din poemul Scribul), ca apoi în poemul Justificare să ne comunice că:

„Eu camarad n-am apucat să fiu,

Căci m-am născut în mod direct tovarăş,

Acuma-s domn, dar e deja târziu…”

Fiecare poem citit  te invită la reflecție,   fiecare vers face să îți vibreze sufletul  și tot  acest parcurs și această rătăcire, este o călătorie printre vise și realități, printre ani și etape ale vieții trăite și analizate la 70,   în poemul Bilanț de etapă:

„Cum ar veni, el, scrib notoriu,

Acum când sacii-i umplu caru’,

Ca Dante merge-n purgatoriu,

Dar rămânând tot Nic. Rotaru!”

Înțelepciunea, bucuria, penitența, viziunea, jocul, ruga, iubirea sau viața, se află  în această carte autodedicată la 70 de ani și toate la un loc te provoacă să gândești și îți deschid calea spre experiențe sufletești unice:

„Respir tăceri şi linişti mormântale,

Crucificat cum stau între cuvinte,

Cu ochi duşi pe foi orizontale –

C-un pix de veghe celor vechi şi sfinte,” citat din Rondelul respirărilor.

Într-o Românie  în care patriotismul adevărat dispare și este nevoie de redeșteptarea conștiinței naționale și a recunoașterii identității românești,  scriitorul dă ”Onor la patrie”, aducând un omagiu acestui pământ:

„Ţară risipită ca sămânţa-n luturi

Văile şi dealul, munţii şi câmpia

Le iubesc ca raiul dintru începuturi,

Patrie de veghe, maică România!”

Nu sunt un cronicar, dar pot să afirm că volumul „Un poet general (foamea argilei)”, trebuie citit pentru a putea trece prin marea cultură a d-lui Nicolae Rotaru, pentru a putea prinde dansul nesfârșit al cuvintelor și gândurilor înțelepte, pentru a descoperi limpezimea minții și a sufletului său.

Maria Petrescu / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

  1. Nicolae Rotaru Reply

    Multumesc, iubită prietenă şi colegă de breaslă.

Lasă un răspuns

*