default-logo

„Badea”

Moş Gheorghe de la Lozova e din neam de mitropoliţi.

Are 90 de ani.

În tinereţile sale a fost pădurar.

– Sunt de-o seamă cu stejarii cei bătrâni, mi se laudă dânsul.

A fost deportat între primii, în 1945, când încă nu se încheiase bine războiul.

– Pentru ce?, îl întreb.

– Eu am fost pădurar şi în timpul războiului, îmi spune.

Pădurea foia de partizani. Şi ei ajungeau şi pe la cordon. „N-ai ceva de mâncare?”, mă întrebau. Şi eu le dădeam. „N-ai ceva de băut?”. Şi eu le dădeam. „Se poate să ne odihnim la tine o noapte, că-n pădure e frig?”, şi eu le permiteam. „Se poate să dormim cu nevastă-ta?”. „Nu!”. „Cum nu?”, mă întrebau ei supăraţi. „Ia seama, când se va termina războiul, o să te spunem că n-ai fost prea ospitalier cu apărătorii patriei”.

Şi-atunci i-am poruncit soţiei să plece de la cordon.

Şi am rămas în pădure eu singur, cu lupii.

Cu ei mă înţelegeam mai bine decât cu oaspeţii mei nepoftiţi.

Când s-a sfârşit prăpădul cel mare, am fost arestat.

Mi s-a spus că aveam prea multă pădure.

Dar eu nu aveam decât o puşcă, pe care mi-au confiscat-o, şi o soţie, pe care au trimis-o în taiga cu mine, ca să nu-mi fie urât.

– Babo!, strigă el şi din casă iese o femeie surdă.

– Ce strigi, parcă n-auzi?, îl întreabă ea, blând.

– Ia spune, pentru ce-ai făcut Siberie cu mine? Tu câte păduri ai avut?

– Apoi că eu nu te-am avut decât pe tine, bade Gheorghe!

– De ce „bade”?, îl întreb.

– E mai tânără ca mine cu doi ani, şi aşa li se spune la noi celor mai în vârstă ca tine.

– Ia spune ce ţi-a zis locotenentul cela când te-a arestat?, o ispiteşte moşul, bănuiesc a mia oară.

– Dacă te măriţi cu mine, te scap de Siberie…

– Era unul din acei „partizani…”, îmi spune moşul, apoi se întoarce cu faţa spre ea:

– Şi tu ce i-ai zis?

– Şi atunci i-am zis: „Dacă-mi dă voie badea…”.

– Adică eu, precizează moş Gheorghe care, după o pauză, adaugă grav:

– Iar eu nu i-am dat voie… Că la noi badea-i bade… Cum să-i ieşi din cuvânt? De aceea şi trăieşte baba mea mult. Pentru că i-am mai vorbit: „Ai să mori când am să-ţi spun eu…”. Şi eu încă nu i-am spus…

Nicolae DABIJA

12 noiembrie 2015

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*