Presa din țara noastră nu este nici mai bună, dar nici mai rea decât societatea românească. Ea este oglinda societății. Și, de 100 de ani, presa românească a fost și este un arhivar al clipei.
O dovadă de necontestat că presă a fost martoră la toate evenimentele din ultima sută de ani este că, mâine, 11 ianuarie 2019, se împlinesc 100 de ani de la înființarea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR). Adică, un secol de serviciu onest, prompt și credincios în slujba societății românești, în ciudă tuturor vitregiilor vremurilor. ”După ce a trecut prin timpuri de toate felurile, supraviețuind onorabil și reunind în rândurile sale unele dintre cele mai ilustre condeie ale limbii române, UZPR se prezintă astăzi în același eșalon de frunte al marilor și altruiștilor slujitori ai societății civile. UZPR continuă să-și consolideze rândurile și să atragă numeroși tineri jurnaliști, proporția acestora depăsind deja 60%, un indiciu clar al faptului că organizația recunoscută a presei profesioniste este un reper în gazetăria autohtonă. Jurnalismul a fost și rămâne o breaslă de frunte care are ca etalon, la rându-i, efigia jurnalistului Mihai Eminescu și, ca reper actual, o renăscută Uniune profesională.”, spune acum, la ceas aniversar, actualul președinte al UZPR, Doru Dinu Glăvan. Practic, prin faptul că UZRP a ajuns la 100 de ani de existență, demonstrează că vorbele memorabile ale lui Pamfil Șeicaru au fost un imbold serios pentru cei aproape 2.000 de ziariștii membrii ai uniunii: “Gazetarului nu-i este permis să asiste spectator indiferent la zbuciumul de fiecare zi al vieții sociale, să înregistreze pasiv variatele aspecte: el trebuie să trăiască cu intensitate, să participe impetuos la toate intamplările din care se țese pânza misterioasă a istoriei. Unicul lui judecător, fără drept de apel, este cititorul. Un scriitor se poate consola de insuccesul momentan, gândindu-se la sentința postumă a generațiilor viitoare care revizuiesc toate judecătile contemporanilor. Unui gazetar nu-i este ingăduită această iluzie”. Poate și de aceea motto-ul UZPR este “Impreună scriem istoria clipei”. De a lungul timpului, istoria clipei a fost scrisă de mari personalității ale societății românești și numai, adică de academicieni, cadre universitare, profesori, scriitori, cineaști, creatori de artă si…gazetari, iar George Brătescu a făcut o istorie a existenței UZPR va dăinui peste timp. “La 11 ianuarie 1919 a avut loc adunarea generală de constituire a Uniunii, care s-a ținut în imobilul de pe strada Sărindar, unde s-a aflat mai târziu Berăria Berlin. A fost adoptat statutul și a fost aleasă conducerea Uniunii. Trebuie subliniat entuziasmul care domnea în această primă reuniune, explicabil prin vârsta participanților căci, doar cu câteva mici excepții, ei nu depășeau treizeci de ani. Printre aceștia se numărau Victor Iamandi, Eugen Filotti – viitori miniștri, apoi Nicolae Batzaria, Ion Minulescu, Ion Pas, Cezar Petrescu – poeți și prozatori care se afirmau incă de pe atunci în literatură, Constantin Papacostea, Samson Abramovici, Brunea Fox, Dinu Dumbravă, Ion Felea, Mircea Grigorescu, I.G. Peltz, Nicolae Pora, Jean Vulpescu și Pamfil Șeicaru – ce vor deveni peste ani personalităti ale gazetăriei românești. După aprinse dezbateri cei prezenți au ales prin vot unanim ca președinte al UZP pe cel mai în vârstă și mai cunoscut dintre ei, în persoana publicistului Heinric St. Streitman, care nu împlinise la acea dată cincizeci de ani. Heinric Streitman era licențiat în filosofie și doctor în științe fizico-chimice. Debutase ca ziarist în 1894 la ziarul „Românul”, apoi publicase în ziarele „La Patrie” de limbă franceză, „Munca”, „Facla”, „Contemporanul” și era consilier în Ministerul de Externe. La același congres de constituire sau, mai corect spus, adunare generală, a fost ales secretar general Vasile Canarache, licențiat în istorie, redactor la Adevărul”. Printre marile personalității ale presei elogiate de UZPR se număra Pamfil Șeicaru, Vasile Canarache, Ion Pas, Filip Brunea Fox, Cezar Petrescu, Heinric Streitman, Constantin Bacalbașa, Constantin Mille, C.A. Rosetti și Bogdan Petriceicu Hașdeu. Acum , la aceas aniversar, merită să știm cine au fost membri fondatori ai UZP în 1919: Samson Abramovici, S.Albu, N. Rusu Ardeleanu, C. Băleanu, Al. Bălăceanu, Nicolae Batzaria, Ion Biciolla, Clement Blumenfeld, Brunea Fox, Sebastian Bornemisa, Vasile Canarache, Al Cazaban, I.N.Calafeteanu, Emanoil Cerbu, M.Conitz, Raoul V.Culianu , Jean Cutană, George Cutană, Romeo Drăghici, Nic Davidescu, Dinu Dumbravă, Ion Felea, Eugen Filotti, Constantin Graur, Mircea Grigorescu, Georges Horia, Alex Hurtig, Victor Iamandi, D.Iov, George Macovescu, George Mantta, Alexandru Mavrodi, G. Maxim, Nicolae Măciucă, Ion Martalogu, Ion Minulescu, Constantin Miciora, Ion Pas, Constantin Papacostea, I.Peltz, Cezar Petrescu, N.Pora, Liviu Nasta Popescu, Eugen Relgis, Moses Rosen, Henric St.Streitman, G. Stroe, Pamfil Șeicaru, Mircea Stein, Haralambie Tăriceanu, Gh.Teodorescu, Jean Vulpescu. Practic, timp de un veac, UZPR a ținut steagul sus al presei românești, demonstrând azi că pilda lui Mihai Eminescu a fost respectatâ cu sfințenie: ”Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni”. Totodată, membrii UZRP, și nu numai, trebuie să-și amintească permanent de vorbele lui Nichita Stănescu: “Auzi, bă, Gore, ei o să rămână niște ziariști toată viață, noi o să rămânem poeți toată moartea!
La mulți ani, UZPR!
P.S. -Vineri, 11 ianuarie 2019, la oră 11,00 va avea loc dezvelirea unei plăci memoriale, pe clădirea unde s-a consfințit înființarea Uniunii Ziariștilor din România, în urmă cu 100 de ani. Este vorba de fosta Berărie Berlin, pe str. Constantin Mille nr.4 (Sărindar), lângă Casa Centrală a Armatei sau de la Casa Capșa spre Palatul Universul.
Ion Teleanu
puterea.ro