default-logo

DE CE?

Aș fi vrut să scriu altceva. Aș fi vrut să scriu despre primăvară, aș fi vrut să scriu despre un nou medicament aș fi vrut… Dar viața asta tristă uneori nu mă lasă.

Sunt evreu și, deși am spus-o de nenumărate opri, chiar dacă eu nu am avut de suferit datorită etniei mele, nu pot trece cu vederea ceea ce se întâmplă în România mai ales astăzi când, noi, aici în Israel comemorăm victimile Holocaustului (Yom HaShoa).

Recrudescența antisemitismului este o evidență la lumina zilei deja și nu poate fi pusă doar pe seama intrării în politică a partidului naționalist-extremist AUR.

Radicalizarea societății românești are și motive economice ca orice radicalizare extremistă, dar are și motive educaționale.

Atâta timp cât „guru” va fi un preot decedat, dovedit ca legionar, iar un consilier local va propune și va realiza pe banii contribuabililor statuia unui om politc fascist, chiar dacă acesta din urmă a fost un poet cu oarecare noto-rietate, dați-mi voie să fiu îngrijorat de mersul societății românești. 

După atacurile antisemite la adresa marii actrițe Maia Moergenstern și a Teatrului Evreiesc de Stat de la Bu-curești, poliția a descoperit ca autor al atacurilor un tânăr „bolnav psihic”. Metoda îmi aduce aminte de Securi-tatea care declara sus și tare că nu există oponenți ai regimului, cei care deschideau gura fiind declarați bolnavi psihic și internați în ospicii.

Cât despre statuia lui Octavian Goga de la Iași, inaugurată de primarul „mare prieten al evreilor”, rețelele media sunt pline de păreri cum că ar trebui să facem distincție între omul politic și creatorul de artă, poezia fiind, desigur, o formă de artă.

Conform acestor false aserțiuni, ca și datorită faptului că a fost declarat martir al închisorile comuniste, mă în-treb dacă nu ar trebui comemorat cu fast poetul Radu Gyr, autorul versurilor Imnului tinereții legionare și al Imnului Moța-Marin.

Dezvoltând această idee nebună, poate că cineva va organiza în România sau aiurea, pentru că în Germania sigur nu va reuși (sau, mai știi?) , o expoziție cu picturile lui Hitler despre care se știe că în tinerețe s-a ocupat și cu pictura.

Pe de altă parte, se încearcă atenuarea unor acte de antisemitism cu consecințe practice prin compararea cu tot felul de afirmații ale unor mari oameni de litere.

Ei bine, Sadoveanu nu a conceput și nici nu a condus românizarea averilor precum Mircea Vulcănescu și nici nu a propus și votat primele legi antisemite în România oferindu-i acesteia o tristă prioritate în Europa prin guvernul Goga-Cuza.

Până la urmă aș putea accepta ideea că toate atitudinile antisemite și xenofobe sunt opera unor bolnavi psihici și a unor oameni lipsiți de cultură dacă acestea nu ar avea autori sau susținători în lumea politică liberală și o lipsă de atitudine din partea întregii clase politice.

Nu-mi spuneți că Parlamentul a adoptat o declarație în acest sens. Aceasta s-a întâmplat în urma presiunilor din partea deputatului reprezentant al minorității evreiești și a Institutului Național pentru studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, condus de mult-hulitul Alexandru Florian. În continuare, dați-mi voie să mă întreb care a fost atitudinea justiției vis-a-vis de fenomenul antisemit și xenofob după promulgarea legii care condamnă acest fenomen?

Și după toate acestea de ce ar trebui să tăcem? Ca să nu deranjăm? Pe cine?

Etgard Bitel

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*