default-logo
BREAKING NEWS
Agențiile de presă din Europa, decise să învingă presiunea războiului şi dezinformarea Membrii Alianţei Europene a Agenţiilor de Presă (EANA), reuniţi la conferinţa cu tema „Realitate şi ficţiune în timpul războiului şi al pandemiei de COVID-19”, desfăşurată la Sarajevo, au discutat despre posibile soluţii la criza informaţională în contextul actual, în care societatea este sub presiunea războiului, coronavirusului şi dezinformării. Clemens Pig, preşedintele EANA şi CEO al agenţiei de presă din Austria APA, a spus în deschiderea conferinţei că „orice război, încă de la început, este şi un război al informaţiei”. El s-a declarat optimist, exprimându-şi încrederea că tehnologia va fi aliatul agenţiilor de presă în lupta împotriva fake news. „Tehnologia este foarte importantă pentru noi şi pentru evoluţie, dar şi pentru verificarea ştirilor şi combaterea fake news”, a subliniat şeful APA. CEO-ul Fundaţiei Thomson, Caro Kriel, a remarcat că „informaţia poate salva vieţi atunci când este adevărată, în schimb poate strica totul atunci când este greşită”. Ea a afirmat că dezinformarea în Rusia a început în 2014. La rândul său, CEO-ul agenţiei de presă germane dpa, Peter Kropsch, a punctat că presiunea economică este o ameninţare pentru presă, care, din motive financiare, ar putea deveni controlabilă, şi a adăugat că independenţa este cea mai importantă valoare pe care agenţiile de presă o au şi care trebuie păstrată. Wojtek Surmacz, preşedintele agenţiei de presă din Polonia PAP, a evidenţiat faptul că reţelele de socializare nu reprezintă surse de încredere şi că publicul ar trebui să nu confunde o sursă reală precum o agenţie de presă cu platformele de socializare. Conferinţa găzduită de agenţia de presă din Bosnia-Herţegovina FENA a beneficiat şi de un mesaj video din partea Verei Jourova, vicepreşedinte al Comisiei Europene pentru valori şi transparenţă, care a subliniat importanţa informaţiilor verificate, acestea fiind „cea mai bună soluţie împotriva propagandei”: „Uniunea Europeană nu a făcut niciodată atât de mult pentru a proteja presa, iar asta e ceea ce democraţia ar trebui să facă. Comisia Europeană pregăteşte Actul european pentru libertatea presei […] şi creşte finanţarea pentru jurnalişti, parteneriate şi proiecte media”. La finalul conferinţei, Claudia Victoria Nicolae, directorul general al Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES, şi Branka Gabriela Vojvodic, directorul general al agenţiei croate de presă HINA, au semnat un acord de parteneriat între cele două agenţii privind schimbul de informaţii. EANA a fost înfiinţată la 21 august 1956, în urma unei conferinţe care a avut loc la Strasbourg. Alianţa reprezintă un forum pentru cooperare şi schimb de informaţii între agenţiile de presă europene şi cuprinde peste 30 de agenţii membre, care promovează respectarea drepturilor de autor, accesul la informaţie, dezvoltarea tehnologiei de transmitere a acesteia şi libertatea presei. AGERPRES este membră EANA din 1996.

Contextul ca determinare a cuvântului

Pentru a ne face să înţelegem această determinare Al.Rosetti scria ”Cuvântul, nu există decât prin context şi nu e nimic prin el însuşi. Contextul determină sensul cuvântului există “.( Filosofia cuvântului, Editura Fundaţiilor, 1946, p.70). Noţiunea de context a fost abordată atât de Ch.Bally în “ Traite de stylistique francaise, I, p.116“, cât şi de Alf Sommerfelt în “La langue et la societe.Caracteres sociaux d`une langue de type archaique, Oslo, 1938, p.125 “, care văd în studiul contextului o axiomă a semanticii şi lexicografiei modern. Desprinderea cuvântului dintr-o frază sau propoziţie care-I determină sensurile particulare în funcţie de intenţia vorbitorului nu e posibilă decât atunci când cercetarea îşi propune să facă abstracţie de vorbirea individual ( la parole), rămânând doar la consideraţiile de ordin theoretic menite să dezvăluie trăsăturile generale ale limbii ( la langue), ca system de semen, şi în consecinţă ale cuvântului privit ca unitate fundamental a limbii.
În limba literară, în limba poetică şi cea jurnalistică, dar şi în vorbirea uzuală, situaţia este alta, deoarece cuvântul izolat are sens diferit de sensul pe care îl capătă în frază, aceasta constituind mediul natural al cuvântului. Această observaţie o face şi Al.Rosetti în “Despre unele problem ale limbii literare, Bucureşti, E.S.P.L.A, 1955, p. 10 “.”Orice cuvânt poate evoca întotdeauna ceea ce susceptibil să-i fie asociat într-un fel sau altul “, afirmaţia aceasta făcută de F.de Saussure în “Cours de linguistique generale, p.174 “, presupune raportarea cuvântului la alţi factori sau la un ansamblu apt să provoace astfel de asocieri. Acest ansamblu poate fi o sintagmă, un anunţ sau o frază. În atenţia lingvistului, unitatea ultimă pe care el o socoteşte, pe bună dreptate, şi de care se ocupă este fraza. Aceasta fiind, cum o caracterizează A. Martinet, cel mai mic segment în stare să reprezinte perfect şi integral vorbirea ( le discours), aşa cum analizează în ”Reflexions sur la phrase, în Language and Society, Melanges Jansen, Copenhague, 1961, p. 113 “. Această lingvistică a discursului a purtat mult timp un nume glorios, acela de retorică, însă datorită unui vid istoric ea a trecut de partea artelor frumoase şi acestea, separându-se de studiul limbii, a fost necesar ca problema să fie reluată. În prezent, linvistica a discursului, având o nouă haină, nu este dezvoltată, dar ea este postulată de către lingviştii: Z.S.Harris, N. Ruwet, etc.
Studierea contextului urmăreşte implicaţiile lingvistice care depăşesc unităţile gramaticale. Ea îşi găseşte aplicarea în analiza structurii stilistice a textului literar, cum a procedat Tudor Vianu în „ Contexte legate şi nelegate din punct de vedere stylistic, în Problema metaforei…, p. 151“ , care sublinia prin semnalare că astfel de cercetări au fost până acum, în general, neglijate. Raporturile dintre dintre limbaj şi context, examinate din punct de vedere lingvistic şi fundamentate pe experiment, au fost studiate în anii din urmă de Tatiana Slama-Cazacu în lucrarea „ Limbaj şi context, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1959“, unde se găsesc şi nenumărate sugestii utile pentru cercetătorul funcţiei stilistice a contestului.
Pentru a înţelege mai bine trebuie să facem deosebirea între contextul gramatical şi contextul stilistic.
Analiza gramaticală a unui text este supusă regulilor categoriilor lingvistice dintr-o anumită structură, limitată, a comunicării verbale. Ea ţine seama de felul general în care se realizează raporturile dintre gândire şi formele ei de exprimare lingvistică. Având ca scop descrierea sistemului limbii şi clasificarea faptelor ei potrivit categoriilor lingvistice, analiza gramaticală are ca obiect de studiu materialul sonor al cuvântului, sensurile lexicale, formele şi relaţiile dintre cuvinte, exprimate în unităţi sintactice.
În orice caz, analiza contextului nu poate fi suplinită printr-o analiză gramaticală de tip clasic frază cu frază, şi nici printr-o interpretare literară a conţinutului detaşat de formele şi particularităţile lui de comunicare artistică.
Subliniem că subtextul nu are o existenţă proprie în afara contextului gramatical, ci este o realitate implicatăp în text şi manifestată prin el. Atitudinea disimulată în unele din mijloacele de expresie, cum ar fi : intonaţia, fonetismul, lexicul, a autorului, fie el vorbitor sau scriitor, prezenţa acestora trebuie raportată la o stare de conştiinţă, la ceva ce se ascunde, nu îndeajuns totuşi, îndărătul enunţului, fără să se deducă în întregime din fiecare unitate sintactică luată în parte, ci din relaţiile pe care le contractează ansamblul lor şi pe care le unifică, asemenea unei plasme, o stare psihică, de gândire, de sentimente, de emoţii.

Al.Florin ŢENE / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.