◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro18.04.2024

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL „NOPŢILE DE POEZIE DE LA CURTEA DE ARGEŞ”

Ediţia a 22-a a Festivalului Internaţional “Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş” se  desfăşoară în perioada 11-17 iulie 2018. Organizator și proprietar al acestui produs și brend cultural românesc: Fundația Academias Internațională Orient-Occident (România); (președinte: acad. Dumitru M. Ion; director artistic: Carolina Ilica). Ediția a 22-a a acestui eveniment cultural mondial este dedicată Centenarului Marii Uniri (1918-2018).

DUMITRU M. ION (România)

Poet, romancier, nuvelist, eseist, dramaturg, critic de film şi teatru, autor pentru copii şi tineret, traducător, editor, academician.
Dumitru M. Ion s-a născut în data de 26 septembrie 1947, în satul Brăteşti, Curtea de Argeş. A absolvit Şcoala elementară, Şcoala de meserii şi Liceul „Vlaicu Vodă“ în oraşul Curtea de Argeş. Între 1865-1966 urmează Facultatea de filologie pe care o părăseşte pentru Facultatea de Critică de Teatru, Film şi Televiziune din cadrul I.A.T.C. „I.L. Caragiale“ – Bucureşti, pe care o absolvă în anul 1971, cu titlul de diplomat în arte.
A debutat în copilărie (1960-1962) cu poezie şi proză în revistele literare ale Uniunii Scriitorilor din România (Gazeta literară, Luceafărul, Tribuna).
Anul 1966 marchează debutul său editorial cu volumul de versuri Iadeş (Editura pntru literatură, Bucureşti, 1966). Din 1967 este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, fiind ales în câteva rânduri în forurile de conducere ale acesteia. Încă de la debut, critica literară l-a considerat drept o personalitate a literaturii române contemporane.
Până în 1989, dar şi după căderea comunismului, a trăit exclusiv ca scriitor profesionist. Este prezent în peste 25 de antologii de poezie şi proză română contemporană apărute în ţară şi în străinătate. A publicat 17 cărţi de poezie, 10 romane şi volume de nuvele, 6 cărţi de poezie şi proză pentru copii şi tineret, 3 drame şi 2 volume de eseuri; a tradus în limba română şi în alte limbi peste 170 de volume; a alcătuit şi tradus antologii esenţiale din lirica chineză, georgiană, armeană, macedoneană, din R. Moldova şi din poezia Egiptului antic. A publicat peste 100 de eseuri dedicate filmului şi teatrului. Volume din lirica sa au apărut în 26 limbi. Poezia, proza şi traducerile sale au fost distinse cu 36 premii naţionale şi internaţionale. A obţinut mai multe burse de studii şi invitaţii de călătorie în: S.U.A., R.F. Germania, Italia, Iugoslavia, (Serbia şi Muntenegru), Bosnia şi Herţegovina, R. Macedonia, Grecia, Turcia, Egipt, Cipru, Georgia, Armenia, Uzbekistan, Spania, Tunisia, Columbia, Azerbaijean etc. A participat la Festivalurile Internaţionale de Poezie de la: Struga (R. Macedonia), Sarajevo (Bosnia şi Herţegovina), Budva (Muntenegru), Veles, Tetovo (R. Macedonia), Las Palmas, Canare (Spania), Bagdad (Iraq), Medellin (Columbia), Smederevo, Belgrad, Negotin (Serbia), Jedlienne (Tunisia), Krdjali (Bulgaria), Izmir (Turcia), Zagreb (Croaţia), Lesbos (Grecia), Ordu (Turcia); Istanbul (Turcia); Rodermark (Germania) etc.
Este membru al unor prestigioase academii, societăţi, asociaţii şi uniuni de creaţie din mai multe ţări. Din anul 2000 este membru al Academiei de Ştiinţe şi Arte din R. Macedonia, iar din anul 2002, membru al Academiei de Ştiinţe, Literatură şi Artă (Oradea); Este, de asemeni, membru al Academiei Europene „Lira lui Orfeu” din Bulgaria; membru al Akademiei Vektor (Baku, Azerbaijan); membru al Academiei Mihai Eminescu (New Delhi – Bucureşti); din anul 2008 este Comandor al Ordinului Cavalerilor Danubieni (Galaţi – România); membru al Asociaţiei Criticilor şi Eseiştilor (Paris, Franţa); membru de onoare al Asociaţiei Scriitorilor din Muntenegru, al Societăţii Scriitorilor din Macedonia; cetăţean de onoare al municipiului Curtea de Argeş; poet de onoare al oraşului Skopje; cetățean de onoare al județului Argeș etc. etc
În anul 1991 a fondat Editura Orient-Occident, publicând în special carte de poezie. Este preşedinte al Festivalului Internaţional „Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş“ (fondat în anul 1997 împreună cu poeta Carolina Ilica). Este preşedinte al Fundaţiei şi Organizaţiei Culturale Academia Internaţională Orient-Occident (Curtea de Argeş), pe care a întemeiat-o tot împreună cu poeta Carolina Ilica (1998).

CAROLINA ILICA (România)

Poetă, traducătoare, eseistă; profesor, ziarist, diplomat.
Carolina Ilica s-a născut pe data de 19 martie 1951 în satul Vidra, comuna Vîrfurile, judeţul Arad. A absolvit Liceul Pedagogic din Arad şi Facultatea de Filozofie, Universitataea Bucureşti (1975).
În anul 1997, a fondat, împreună cu scriitorul Dumitru M. Ion, Academia Internaţională Orient-Occident; este director artistic şi vicepreşedinte al acestei organizaţii culturale; director artistic şi preşedinte al Juriului Festivalului Internaţional Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş (17 ediţii până în prezent, cu participarea a peste 1.000 de poeţi şi oameni de cultură, din cca. 30 de ţări anual).
Debut poetic la 14 ani; debut editorial la 23 de ani, în urma câştigării Premiului I pentru Poezie, la ediţia I (1973) a Concursului pentru Debut al Editurii Eminescu, Bucureşti.
Carolina Ilica este, de peste 4 decenii, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România; a lansat până în prezent 30 de cărţi de poezie (din care 10 selecţii tematice sau antologii critice); 1 volum de eseuri despre mari poeți ai lumii, Divina Poesia (însoţite de traduceri); un amplu studiu despre folclorul românesc; 110 volume de traduceri, de la texte ale Egiptului antic până la recenţi premianți Nobel.
Selecţii din poezia sa au apărut în numeroase reviste literare şi antologii româneşti şi străine; 31 volume din lirica sa (printre care: Tirania Visului; Poemul Scurt al Lungii mele Vieți * 13 Poeme (Duble) de Dragoste, Scara la Cer; Sonete Imperfecte; din foc și din gheață; Iubind în taină * 1. Violet; Puțin mai mult etc) i-au fost traduse în 25 de limbi, apărând la prestigioase edituri din 4 continente; 37 de premii (dintre care peste jumătate internaţionale); peste 70 de participări la congrese/ simpozioane, târguri de carte, (S.U.A.; Ucraina; Armenia, Georgia; Federaţia Rusă; Grecia; Serbia; Italia; Muntenegru etc.), la importante festivaluri internaţionale de poezie (Struga; Tetovo; Veles; Bitola – R. Macedonia; Metz – Franţa; Belgrad; Smederevo – Serbia; Sarajevo; Mostar; Trebine – Bosnia şi Herţegovina; Medellin – Columbia; Florenţa – Italia; Jedllienne – Tunisia; Las Palmas – Canare, Spania; Izmir; Istanbul; Ordu – Turcia; Sofia; Arbinovo – Bulgaria; Magaar – Israel; Atena; Salonic; Lesbos – Grecia; Bagdad – Irak; Budva – Muntenegru; Zagreb – Croaţia; Beijing – China etc.).
În anul 2011, la împlinirea unei vârste rotunde, Carolina Ilica a fost sărbătorită la Muzeul Naţional al Literaturii Române; în judeţul natal (la invitaţia Consiliului Judeţean Arad și al Preparandiei Arădene); la Curtea de Argeş (în cadrul ediţiei a 15-a a Festivalului Internaţional Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş); la Skopje, R. Macedonia (cu prilejul lansării de către Editura Matiţa makedonska a volumului selectiv Puţin mai mult); la Congresul Spiritualității Românești, Alba Iulia. La toate aceste manifestări, autoarea a prezentat ample expoziţii de carte tipărită (volume de poezie, eseuri, traduceri, reviste literare româneşti şi străine, premii, fotografii etc.) precum şi o Expoziţie de Cărţi Neconvenţionale: Cărţile de la Vidra * Plâgând de-atâta frumuseţe. În acelaşi an aniversar, Uniunea Scriitorilor din Moscova i-a editat în limba rusă florilegiul Puţin mai mult, respectiva carte fiindu-i lansată şi de către Editura Academiei Internaţionale Orient-Occident (în limba română), iar de către Editura AB-ART din Bratislava în limba maghiară.
Din bilanţul aniversar reise faptul că despre opera Carolinei Ilica au scris peste 120 de oameni de cultură români şi străini, iar versurile sale au fost tălmăcite de peste 50 de traducători. În teza de doctorat publicată de Georgeta Adam în anul 2011, sub titlul Imaginarul poeziei feminine, Carolina Ilica este una dintre cele 5 poete din „secțiunea de aur“ propusă de respectiva autoare.
Membră a mai multor Societăţi Culturale şi Academii Internaţionale (India; S.U.A.; România, Franţa); membră de onoare a unor Asociaţii de Scriitori (Muntenegru; R. Macedonia; Canada); vcepreşedinte al Congresului Spiritualităţii Româneşti (Alba Iulia); membru corespondent al Centrului European de Artă (Atena, Grecia); Ambasador de Onoare pentru Cultură al Fundaţiei Naaman (Liban); singura femeie membru al Ordinului Cavalerilor Danubieni (Galaţi).
Carolina Ilica scrie într-o multitudine de forme prozodice clasice, dar şi în vers liber. Cu toate că e conştientă, ca orice artist, că nu mai e nimic nou sub soare, ea a încercat să-şi reînoiască mereu poezia; de pildă, sonetele sale sunt imperfecte; în volumul Violet a folosit denumirile tuturor celor 13 nuanţe şi tonuri ale culorii violet aflate în limba română; ea a inventat poemul dublu – volumul său 13 Poeme (Duble) de Dragoste fiind tradus deja în 27 de limbi.
Din anul 2006 expune (în țară: Buzău, Galați, Suceava, Arad, Ploiești, Neptun, București, Alba Iulia, Curtea de Argeș etc. și în străinătate, în cadrul Proiectului European Europoems, al Târgurilor Internaționale de Carte, al Festivalurilor Internaționale de Poezie, al unor Saloane de Artă: Salonic, Moscova, Istanbul, Skopje, Ordu, Peci, Beijing etc.) seria de Cărţi Neconvenţionale (Cărţile de la Vidra * Plângând de-atâta frumuseţe): Cartea de Lut; Cartea de Lână; Cartea de Lemn; Cartea de Borangic; Cartea de Lacrimi; Cartea Învierii etc), utilizând pentru versurile sale alte suporturi materiale decât hârtia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *