Preot prof. dr. Cezar Stelian Vasiliu (21 august, 1939 – 29 iulie, 2018)
Plecarea spre nefiinţă a preotului profesor universitar, scriitor dr. Cezar Vasiliu, a întristat nespus pe toţi prietenii, enoriaşii, scriitorii din A.C.S.R. şi pe toţi cei care îl cunoşteau. La slujba ținută în ziua înmormântarii (joi, 2 august) la biserica Sf. Nicolae, păstorită de un demn urmaș al defunctului -părintele Gabriel Alexe, au slujit 16 preoți, în frunte cu ÎPS Nataniel ! Impresionantă oficiere, iar tradiționala pomană, oferită de îndurerata Andrea Vasiliu la restaurantul Brochetterie Parthenon din strada Van Horne a fost „la înălțime” ! Pentru mine, părintele Cezar (așa îi spuneam) era un bun prieten şi îmi este tare greu să scriu aceste rânduri, chiar și acum, după mai multe zile de la trista despărțire…Fugit irreparabile tempus !
Duminică, 29 iulie după amiază, abia revenit la Montreal de la Londra, aflând de la scriitorul Voicu Leonard că prietenul meu este internat, m-am dus imediat la spital să-l revăd şi să mai stăm de vorbă…dar uşa la camera 400, aripa D, la Jewish General Hospital din Montreal era încuiată. Ciudat ! De la recepţie, am aflat vestea cea tristă – cu numai câteva ore înainte, distinsul meu prieten, s-a grăbit să plece spre Eternitate! Greu mi-am revenit din şoc, am rămas fără glas. Părintele Cezar mai avea multe fapte bune de săvârşit pe acest pământ, luase bilet de mers în România şi nu avea de gând să plece cu bunul Azrael în cu totul altă direcţie!
Poezii dedicate celui care a fost preotul prof. dr. Cezar Stelian Vasiliu :
george FILIP
ALELUIEA…
-la plecarea în cer
a preotului Cezar VASILIU-
părinte…azi sunt plâns la slujbă
şi-o să mă ierte Dumnezeu,
mi-am scăldat trupul cu leşie;
e nunta prietenului meu.
mi-am pus în barbă năclăială
şi-adun din aer flori de vânt.
azi vă rostesc o mare taină:
mirele CEZAR – a fost sfânt.
din glasul lui au curs podoabe,
cu degetele a sfiinţit
şi iarba ce-a călcat-o zilnic
sub paşii lui a înverzit.
acum adoarme o clipită.
prin Eden – după ce iubim,
lăsăm măslinii să rodească
spre veşnicie…şi murim.
murirea e o viaţă lungă
spre care alergăm de vii.
noi nu murim…noi ne întoarcem
în casa marilor vecii.
şi azi – din viaţa temporară,
mai pleacă un oştean celest.
părinte tânăr – azi rosteşte
cel mai sfânt psalm – mortua est.
părinte…fă-i o slujbă rară…
s-aprindă Dumnezeu tămâia
şi îngerii să cânte vestea:
CEZAR se-ntoarce-n aleluiea…
29 IULIE -2018,la Montreal.
Părintelui Cezar
Tare-s trist şi necăjit
Că Cezar ne-a părăsit
Şi ne-a lăsat fără glas –
Acum, plânsul ne-a rămas…
Nu credeam că va pleca,
înainte de-al vedea,
să îi spun cum i-am mai spus,
că-l divinizez… nespus,
să ciocnim clondirul plin,
cu evlavie…Amin !
Drumul lui spre nefiinţă,
Lui Dumnezeu trebuinţă!
Era înger – ireal,
Rătăcit prin Montreal!
Și ca mare erudit
Toată viaţa a trudit,
Cărţi cu sfinţi el ne-a lăsat
Şi-avem multe de-nvăţat…
Zoe l-a dorit mereu,
Opt ani au trecut cu greu
Şi-azi în Cer s-au întâlnit,
Destinul…s-a împlinit,
Părintele-i fericit!
Alexandru Cetățeanu / UZPR