Distincţia dintre „Grădina Edenului”, și „Rai”, numit și „Paradis”.

Grădina Eden: a avut o existenţă vremelnică, la începuturile omenirii, fiind amplasată pe o mică zonă geografică pe Pământ; a fost destinată existenţei fizice a primilor doi oameni, Adam și Eva, până la căderea acestora în păcat, după care aceasta nu a mai existat.Raiul, numit și Paradis: a avut (de la facerea lumii) și are o existenţă veşnică și infinită,existând „la al treilea cer”, într-un loc al lui Dumnezeu; este locul în care ajung sufletele celor merituoşi după moarte; este îmbrățișarea lui Dumnezeu pentru sufletele celor merituoşi.

Grădina Eden, care s-a aflat pe Pământ, în regiunea râurilor Tigru şi Eufrat, adică în fosta Mesopotamie, respectiv în Irakul de azi, a fost destinată trăirii fizice a primilor oameni făcuţi de Dumnezeu, adică pentru Adam și Eva.

După ce Adam și Eva au căzut în păcat,prin neascultarea de Dumnezeu, a avut loc „izgonirea” acestora din Grădina Eden.

„Izgonirea din Grădina Eden a lui Adam și Eva” nu trebuie înţeleasă cu sensul că aceştia au fost siliţi (alungaţi, goniţi, biciuiţi, împinşi, bruscaţi etc.).) să plece dintr-un anumit teritoriu în altul,

„Izgonirea din Grădina Eden a lui Adam și Eva” a avut loc prin desfiinţarea acesteia, pentru totdeauna, de către Dumnezeu.

Adam și Eva au rămas pe loc, în acelaşi teritoriu, numai că după căderea în păcat (prin neascultarea de Dumnezeu) aceştia au fost obligaşi ca „numai prin sudoarea feţei lor să-şi mănânci pâinea”.

În Biblie, în Geneza capitolul 3 versetul 19este înscrisă pedeapsa dată de Dumnezeu lui Adam și soţiei sale Eva pentru neascultare în timp ce se aflau în grădina Eden (sublinierile îmi aparţin):

„17. […]blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale:”.

18. spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
19. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”.

Raiul nu s-a aflat, nu se află și nu se va afla niciodată pe Pământ, ci se află „la al treilea cer”, într-un loc al lui Dumnezeu.

Raiul este locul în care ajung sufletele celor merituoşi după moarte, este acolo unde nu există nimic necurat.

Grădina Eden a avut o existenţă vremelnică, pe Pământ, la începuturile omenirii, fiind făcută de Dumnezeu pentru existenţa fizică a lui Adam și Eva.

Raiul are o existenţă veşnică și infinită, se află „la al treilea cer”, într-un loc al lui Dumnezeu, fiind locul în care ajung sufletele celor merituoşi după moarte, este locul unde nu există nimic necurat.

„Raiul nu este un loc de basm și nici o grădină fermecată. Raiul este îmbrățișarea lui Dumnezeu. Iubirea infinită în care intrăm grație lui Hristos care a murit pe Cruce pentru noi”, a spus Papa Francisc.

„Raiul”, numit şi „Paradis”, este locul în care se duc sufletele oamenilor merituoşidupă moarte.

„Grădina Eden”, „grădina cea din Eden”, sau „grădina Edenului” din Biblie,este menţionată în cartea Geneze (Facerea), în capitolele (cap.) 2 și 3 după cum urmează (sublinierile îmi aparţin)[1]:

În biblia ortodoxă a Patriarhiei României, http://bibliaortodoxa.ro/ :

Cap. 2

8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
9. Şi din Eden ieşea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe.
10. Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească.

Cap. 3

23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
24. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.”.

În Biblia Cornilescu, https://mybible.ro :

Cap. 2

⁸Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.

¹⁰Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.

¹⁵Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.

Cap. 3

²³De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.

²⁴Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

Deci, „Grădina Eden”, sau „Grădina Edenului” din Biblie este locul pe care l-a făcut Dumnezeu pentru Adam și soţia sa Eva să locuiască acolo și de unde aceştia au fost izgoniţi după neascultare (Cădere).

Stabilirea geografică a teritoriului pe care a existat „Grădina Edenului” din Biblie este un subiect controversat.

Multe strădanii ştiinţifice au fost depuse cu scopul de a lămuri versetele 10-14 ale capitolului 2 din cartea Geneza (Facerea), dar o explicaţie satisfăcătoare probabil că nu va fi găsită niciodată, din cauză că faţa pământului după POTOP nu mai seamănă cu ceea ce era mai înainte.

O catastrofă de proporţii atât de mari,aşa cum a fost Potopul, încât să ridice înalte şiruri de munţi şi să formeze întinsele suprafeţe de ocean cu greu ar fi putut lăsa neatinse suprafeţe mai mici, aşa cum era Grădina edenului.

Din cauza modificărilor făcute de Potop nu se pot identifica zonele geografice de dinaintea producerii acestuia cu suprafeţele de astăzi de pe Pământ, afară numai dacă Inspiraţia Divină poate face aşa ceva pentru unii oameni.

Cele mai multe puncte de vedere consideră că locul geografic al „Grădinii Edenului” din Biblie se situează în Irak, în zona dintre locul de unde izvorăsc râurile Tigru și Eufrat.

Confuziile dintre „Grădina Edenului” și „Rai”, ca fiind una și aceeaşi, sunt cauzate și de versetul 10 al capitolului 2, din cartea Geneze (Facerea), din Biblia ortodoxă a Patriarhiei României, http://bibliaortodoxa.ro/, în care se menţionează că „din Eden ieşea un râu, care uda raiul,”.

Aşa după cum am mai arătat, una este „Grădina Eden”, și cu totul altceva este „Raiul”, numit și Paradis.

Grădina Eden și Raiul nu a fost niciodată la un loc, nu au fost niciodată vecine, nu au fost niciodată una în continuarea alteia, fapt pentru care un râu care ieşea din Eden nu avea cum să curgă în continuare prin Rai.

În condiţiile în care „după Eden ar fi urmat Raiul”, aceasta ar fi însemnat că Adam și Eva, după ce au fost izgoniţi din Eden să fi ajuns în Rai, adică locul în care să fi trăit în continuare, ei și urmaşii lor, adică locul de existenţă al întregi omeniri, ceea ce este de neadmis și de Biblie.

În Biblia Cornilescu, https://mybible.ro , acelaşi verset îşi are logică, respectiv „Un râu ieşea din Eden şi uda grădina” Edenului, adică uda grădina din care ieşea.

Personal consider că acelaşi verset 10 din biblia Cornilescu elimină aceste confuzii.

Cu privire la sensul și conţinutul noţiunilor „Paradis biblic” și „Rai”, se mai impun și următoarele precizări.

În Vechiul Testament Cuvântul „Paradis” nu este folosit nicăieri în sens escatologic, adică a totalităţii concepțiilor religioase referitoare la soarta omului după moarte, la sfârșitul lumii și al universului.

În Noul testament cuvântul „Paradis” este folosit de trei ori, respectiv (1) în Luca, capitolul 23 versetul 43, (2) în 2 Corinteni capitolul 12 versetul 2 și (3) în Apocalipsa capitolul 2 versetul 7.

În Luca, capitolul 23 versetul 43 cuvântul „Paradis” este folosit de Isus Hristos referitor la locul unde merg sufletele merituoase imediat după moarte.

Din 2 Corinteni capitolul 12 versetele 2-4 se deduce că Paradisul este „al treilea cer”, iar din Apocalipsa capitolul 2 versetul 7 se desprinde ideea că Paradisul ar exista ca „o grădină a lui Dumnezeu”.

Pentru „grădina lui Dumnezeu” se mai folosesc şi denumirile de „Rai” și de „Împărăția cerului”.

Prin „Rai” se înțelege, în diferite religii, locul în care se duce sufletul omului merituos după moarte (sufletul omului păcătos merge după moarte în Iad).

În Rai nu ar exista griji pentru necesități, astfel că veşnic va fi fericirea sufletească.

În „Sfânta Evanghelie după Ioan”, Capitolul 17 „Acestea a vorbit Iisus” (versetul 1) : „3. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (versetul 3).

N. Grigorie Lăcriţa / UZPR