◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Cine sprijină reînvierea tradiţiilor româneşti ?

dav

Alocările financiare de la bugetul statului sunt anemice în vederea sprijinirii reînvierii tradiţiilor populare româneşti. Decidenţii sunt preocupaţi de anumite investiţii şi de contracararea unor dispute politice de multe ori sterile şi neproductive. Pentru Cultură s-au alocat bani ,,cu ţârâita”, dar în mod special nu s-au alocat bani pentru Asociaţiile culturale, care au dovedit şi pot dovedi că se preocupă în mod special de reînvierea tradiţiilor, obiceiurilor şi confecţionarea straielor populare purtate de moşii şi strămoşii noştri. Toate acestea reprezintă de fapt şi de drept Identitatea noastră naţională. Acţiunile culturale dedicate reînvierii tradiţiilor sunt susţinute financiar din tot felul de sponsorizări, iar dacă acestea se vor diminua sau vor dispărea atunci cu siguranţă şi interesul pentru aceste demersuri tradiţionale vor scădea în intensitate.Poate unii cârcotaşi vor susţine că readucerea în actualitate a unor obiceiuri tradiţionare este depăşită de invenţiile tehnologice. Adepţii reînvierii tradiţiilor populare sunt de părere că ar fi bine ca tineretul din zilele noastre să cunoască inclusiv modalităţile de lucru practice de supravieţuire din domeniul agriculturii. Nu se ştie niciodată când din cauza unor războaie sau cataclisme, oamenii vor fi nevoiţi să folosească meseriile de altădată ale înaintaşilor noştri. Nu mai departe, în localitatea Bixad mai există un meseriaş tradiţional, care cunoaşte arta modelării fierului la cald. Prin intermediul foalelor şi a sculelor adecvate, aceste fierar al vremurilor străvechi ştie să confecţioneze unelte din fier forjat, atât de necesare pentru munca din agricultură sau din gospodăriile localnicilor. ,,La ferăria lui Muti”, nu se prea înghesuie tinerii să înveţe arta de a confecţiona unelte din fier forjat.

Într-un alt context, reprezentanţii Asociaţiei socio-culturale ŢARA OAŞULUI, au organizat de curând două acţiuni tradiţionale, practicate chiar şi în zilele noastre. Este vorba de secerişul grâului şi cositul otavei. Altădată, secerişul grâului se făcea cu secera sau coasa. Bărbaţii coseau spicele de grâu, iar femeile legau în snopi spicele pe care le aşezau ,,în cruci” pentru ca acestea să se usuce la căldura soarelui. Ulterior, acestea erau duse la batozat, un fel de combine de treierat grâul  din zilele noastre, pentru a obţine boabele de grâu. La cositul otavei se organizau clăci, din care făceau partea câte 5,10 sau 15 cosaşi. Efortul era foarte mult diminuat, deoarece un cosaş singur ar fi trebuit să cosească zile întregi pe o suprafaţă de cel puţin un hectar. Femeile aveau rolul lor la cositul otavei sau al fânului, deoarece spărgeau cu furca brazdele groase de iarbă pentru ca acestea să se usuce într-un timp cât mai scurt. Clăcile se încheiau de fiecare dacă cu mâncărurile tradiţionale specifice dacilor liberi: slănină, brânză de burduf, ceapă, pâine de casă, şuncă afumată, cârnaţi tradiţionali…şi, desigur, palinca tradiţională. Colegul nostru de breaslă, Radu Băieş, de la ziarul RĂSUNETUL din Bistriţa Năsăud, rememorează trăirile din vremea copilăriei trăite alături de cosaşi: ,,Pașii mă poartă prin fânul proaspăt cosit, la ora când roua îl sărută îndelung. Mă văd iar copil, alergând desculț printre brazdele abia înșirate ca niște oșteni căzuți și înfrânți. Din când în când, mă rostogoleam și adulmecam mirosul nepereche ce mă împresura. Doar melodia gresiilor alunecând pe coase mă trezea la realitate pentru puțin timp. Admiram șirul cosașilor care mi se părea că dansau după o melodie numai de ei știută…Dar mirarea mea cea mai mare a fost când m-am culcat pentru prima dată în fân și      i-am simțit miresmele-i nealterate. Aerul proaspăt și melodia necontenită a pârâului care curgea prin apropiere erau o încântare. Dacă se aciuau pe dranițele podului și niște stropi deși de ploaie, somnul devenea stăpân pentru multă vreme și imposibil de învins nici măcar de soarele ridicat ca „la două sulițe” pe cer. Pașii mă poartă iar prin fânul proaspăt cosit. Se rostogolesc amintiri. Doar roua parcă zâmbește și mă îmbrățișează…”.  

În data de 22 august, la Onceşti, în judeţul Maramureş va avea loc o nouă reunine a dacilor liberi, care fac parte din diferite Asociaţii culturale, dornici de a păstra tradiţiile şi portul popular autentic. Forţa dacilor liberi din zilele noastre înseamnă: continuitate, libertate şi unitate culturală tradiţională ! Ideea centrală a acestei acţiuni tradiţionale culturale de la Onceşti se va axa în principal pe dorinţa dacilor liberi, a moroşenilor, moţilor şi oşenilor, de a păstra libertatea, continuitatea pe aceste meleaguri, din nordul şi nord-vestul României, prin intermediul tradiţiilor, a portului popular şi a credinţei strămoşeşti. În accepţiunea „dacilor liberi” din zilele noastre, manifestările tradiţionale culturale de acest gen reprezintă o forţă, o adevărată „armă” de apărare împotriva tuturor acelor „invadatori”, care doresc să dezbine România. Unitatea culturală a românilor, în viziunea dacilor liberi maramureşeni şi oşeni, nu va putea fi dezmembrată niciodată, iar astfel de acţiuni culturale tradiţionale vor avea menirea de a menţine trează „flacăra” conştiinţei dacilor liberi, a tuturor românilor, care au apărat de-a lungul veacurilor aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, care n-au putut fi cucerite niciodată de atâţia şi atâţia „invadatori”, nici măcar de către romani, ”…care s-au temut să treacă dealurile…”.

Dumitru Ţimerman / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *