Viorica Nicolescu face o surpriză plăcută ideatic-literară – scoate un volum de eseuri despre lucruri şi întâmplări de viaţă. Scrisă cu talent, cartea se adresează tuturor vârstelor prin pildele din scrieri. Iată cu ce îşi începe eseurile, pilduitor: Palatul meu de cristal, aşa numesc eu, viaţa mea interioară, gândurile mele… Ştiu că nimeni nu poate sări mai sus de borul pălăriei sale… Nu! Suntem toţi nişte bieţi diavoli mai mult sau mai puţin înfumuraţi.
Întâmplările personale, altele observate în jurul său prind contur în eseuri, unele excepţionale; şi autoarea conclude: Înoţi în larg şi nu te mai întorci la ţărm. O anumită tristeţe răzbate din fiecare rând scris într-o carte ce se încheie cu un titlu de eseu, excepţional: “Eminescu unic”.
George Daragiu