◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Inacceptabilul pact  al UE, pentru acordare azil și migrație obligatorie

UE între; cote obligatorii cum era acum 4 ani, la acceptarea migranților și solidaritate obligatorie, cum se pretinde acum. Nu s-a schimbat nimic, altă Mărie cu aceiași pălărie. Planul Kalergi pentru amestecul popoarelor, prin finanțarea ONG-urilor marca Soros, merge; tot înainte tovarăși, lozincă a statului radical, centralizat (cum este și UE) pe care mai ales noi Românii l-am suportat cu multe sacrificii umane, din 1945 până în 1989… și chiar mai departe.

Renumitul avocat și autor vienez Tassilo Wallentin a calificat  foarte profesional când a declarat  pactul de azil și migrație prezentat de președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, că nu valoarează nici măcar cât hârtia pe care a fost scris. Apropo, Românii au o apreciere și mai ortodoxă; nici cât o ceapă degerată. Wallentin critică în special așa numita „sponsorizarea de repatriere”. Țările Europei, care refuză să primească solicitanții de azil și migranții care sunt aduși în număr mare prin Marea Mediterană cu ajutorul NGO-urilor soroșiene ar trebui să fie obligate să adopte o „sponsorizare de repatriere”. De exemplu, dacă Austria refuză să accepte solicitanți de azil din lagărul Moria, Grecia, (cum s-a și întâmplat), Austria ar trebui să accepte în compensație migranți din Pakistan, ale căror cereri de azil au fost respinse în Grecia, și trebuiesc să fie returnați înapoi din Grecia în Pakistan. Cine respinge cota de acceptare, devine indirect responsabil pentru reintegrarea celor deportați în țara lor de origine. Pactul devine și  mai neobrăzat; cine nu reușește să deporteze un anumit număr de migranți, de exemplu din Grecia în Pakistan, în termen de opt luni, acești migranți ar trebui acceptați în țara în care termenul s-a împlinit (8 luni) cu statut definitiv implicit ajutor social, plătit de contribuabili, desigur. Aceste planuri absurde și irealizabile trebuie respinse cu hotărâre. Este bine cunoscut faptul că multe țări de unde migranții au fost ajutați să le părăsească nu își mai acceptă proprii cetățeni, născuți acolo, profitând copios de faptul că  astfel de acorduri nu există. Același lucru se aplică migranților care își aruncă pașaportul și dau o identitate falsă, inclusiv infractorilor, dacă sunt amenințați cu un tratament degradant în țara lor de origine și, în cele din urmă, acești recidiviști își pot opri deportarea cu trucuri avocățești datorită legilor învechite și, în cele din urmă, în UE vor fi recompensați cu dreptul de ședere. Din cauza acestor cereri nesatisfăcute,  pactul de azil și migrație va eșua lamentabil, iar în cele din urmă UE va trebui să stabilească o formă europeană a „modelului australian”. Asta înseamnă: Nu avem nevoie de o „sponsorizare de repatriere”, ci de o lege modernă privind azilul și străinii, bazată pe modelul Australiei sau SUA. În SUA se practică, green card lottery, o formă prin care sunt primiți numai oameni muncitori cu referințe bune care să se poate întreține și plăti impozite. În Australia încă de  acum cinci ani, s-a impus o interdicție generală de admitere a refugiaților ce vin cu barca. De atunci, peste 3.100 de persoane au fost trimise în lagăre de internare pe insule foarte îndepărtate pentru a le tăia pofta de azil, fără a fi alintați cu venit social cum se practică în vestul Europei, 837 € pe cap de azilant. Decizia a fost controversată de socialiști care au nevoie de migranți ce sunt o masă de votanți siguri, ei fiind remunerați prin ajutorul social. Guvernul australian după ce și-a atins principalele obiective acum are parte de liniște.

Prosperitatea Europei a venit din libertatea mentală dată de ideile iluministe, de energia antreprenorială prin concurență și dezbatere, din realitatea critică de a argumenta orice fel de idei, inclusiv cele religioase.

Vor putea acești migranți să renunțe la ceea ce îi definește cultural? Inclusiv la părțile care nu se potrivesc în Europa, respectiv: discriminarea femeilor, incapacitatea de a separa religia de stat, loialitatea față de etnie și cea față de patria de adopție? Pentru că, circa 80% din ei aparțin ideologiei islamice care este radicală, respectiv numai drept credincioșii, adică musulmanii au drepturi (incl. dreptul la viață), ei respectă ad-litteram Coranul și liderii. Erdogan le dă adesea indicații prețioase cum că asimilarea este o crimă. De aici decurge că integrarea lor este imposibilă, ceea ce în fapt este demonstrat; grupările musulmane din Europa trăiesc în societăți paralele ce nu respectă regulile statului de adopție. Sunt cartiere în Paris unde nici poliția nu mai are curajul să intre, căci funcționează numai SHARIA, legea musulmană. S-au format așa zise Califate, stat în stat, dovedind că de fapt toleranța democratică cu acești NECETĂȚENI, devine o nedreptate contra propriului popor.

Experiența de până acum a țărilor Europei arată că emigrația unor oameni care nu doresc integrare, ci doar prosperitate, este un eșec, porțiuni ale patrimoniului națiunii pot fi rupte fără război din trupul patriei de acești invazioniști, în tăcere sub umbrela cointeresată a UE.

Expertul în migrație liberală de la Universitatea Oxford, Paul Collier, spune că „ușa deschisă nu ar trebui să fie o opțiune”. Morala explicației: Pactul de azil și migrație limitează exproprierea și extorcarea și reflectă incapacitatea nefericitei UE de a asigura în mod eficient frontierele UE și de a pune capăt imigrației neînfrânate, ce a devenit o adevărată invazie. Ori legile sunt clare; Ex. așa cum ordonă legea nr.56 din 4 iunie 1992  privind   frontiera de stat a Romaniei pentru apărarea graniței, grănicerii și poliția de frontieră pot folosi armamentul din dotare ! Basta.

 10.10.2020
 
 
Constantin Gumann  / UZPR 
 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *