Cazul extrădării lui Julian Assange ridică semne de întrebare cu privire la libertatea presei, la aplicarea extrateritorială a legii SUA și la disponibilitatea – sau lipsa acesteia – Europei de a proteja libertatea presei, scrie pentru Euractiv Dick Roche, fost ministru irlandez pentru Afaceri Europene și fost președinte al Comisiei Irlandeze pentru Justiție și Pace.
Nicio agenție europeană de urmărire nu a acuzat Wikileaks sau pe Julian Assange de încălcarea vreunei legi în Europa, dar încă de la înființare, Wikileaks a fost un ghimpe în coasta agențiilor de intelligence atât de puternice din SUA – a provocat jenă la Washington prin publicarea unui material privind funcționarea centrului de detenție de la Guantanamo, în 2007, în aprilie 2010, a câștigat recunoaștere globală prin lansarea unor imagini video șocante cu un atac al elicopterelor americane la Bagdad, în 2010 a publicat o serie de materiale referitoare la comportamentul SUA în Afganistan etc., etc.
Un mare juriu a organizat audieri cu ușile închise, pentru a se stabili dacă Assange și Wikileaks ar trebui să fie acuzați în temeiul Legii de spionaj, dar Administrația Obama a considerat că, dacă Assange ar fi acuzat, s-ar crea un precedent care va avea un impact asupra mass-media tradiționale, care au făcut dezvăluiri bazate pe scurgeri de informații.
În timpul cursei prezidențiale din SUA, din 2016, Wikileaks a generat titluri la nivel mondial, lansând e-mailuri trimise de Hilary Clinton pe un server de e-mail privat în timp ce era secretar de stat Acțiunea a afectat campania lui Clinton, dar și Wikileaks – democrații l-au acuzat pe Assange că sprijină eforturile Rusiei de a-l alege pe Donald Trump.
În 2017, în timp ce Administrația Trump se instala, Wikileaks a revenit la știri, dezvăluind că CIA a spionat partidele politice care contestaseră prezidențiabilul francez din 2012. Din nou furie – Mike Pompeo, noul director al CIA, numea Wikileaks „un serviciu de informații ostil” și a susținut că Assange „ca străin” nu are dreptul invocării Primului Amendament, cele care protejează și jurnalismul.
Au urmat o serie de acțiuni în justiție. În 2017, un judecător federal a emis o plângere penală împotriva lui Assange, făcându-l prima persoană acuzată, în temeiul Legii spionajului, veche din 1917, pentru publicarea unui document guvernamental. Au urmat o serie de rechizitorii în 2018, 2019 și 2020. Yahoo News a relatat că CIA chiar a examinat posibilitatea răpirii sau aasasinarii lui Assange.
În timp ce acest lucru se întâmpla în SUA, Assange se confrunta cu probleme juridice majore în Marea Britanie. În iunie 2012, în timp ce se confrunta cu extrădarea în Suedia sub acuzația de molestare și viol – pe care el a negat – Assange a ieșit pe cauțiune și s-a refugiat la Ambasada Ecuadorului.
A rămas acolo până 2019 când, în urma schimbărilor politice din Ecuador, Poliția britanică a avut voie să intre în ambasadă și să-l aresteze. La câteva zile de la arestare, procurorii suedezi au renunțat la ancheta cu privire la acuzația de viol. Assange a fost condamnat la 50 de săptămâni de închisoare. SUA au lansat imediat un rechizitoriu împotriva lui Assange și au cerut extrădarea acestuia din Marea Britanie în SUA. Acuzațiile presupun o posibilă pedeapsă de 175 de ani de închisoare. Un judecător din Marea Britanie a blocat cererea de extrădare, invocând îngrijorări legate de sănătatea mintală a lui Assange și riscul de sinucidere. Departamentul de Justiție al SUA a indicat că, deși „dezamăgiți de decizia finală a Curții, suntem mulțumiți de faptul că SUA au prevalat cu privire la fiecare punct de drept ridicat”.
Două săptămâni mai târziu, Joe Biden a fost învestit președinte. La 9 februarie, s-a anunțat că Administrația Biden va face apel la decizia de extrădare. SUA au susținut că interdicția „excepției politice” privind extrădarea nu se aplică în cazul lui Assange, că acțiunile sale nu erau protejate de Primul Amendament al Constituției SUA și și-a contestat protecția libertății de exprimare în temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
„Cazul prezentat de SUA are implicații înfricoșătoare pentru libertatea presei și pentru cei care au curajul să dezvăluie dovezi ale faptelor greșite ale statului. Închide protecțiile care au fost cheia pentru protejarea capacității jurnaliștilor și a presei de a împărtăși informații pe care cei de la putere le suprimă uneori. În 2013, Administrația Obama a decis să nu ia măsuri împotriva lui Assange, pe motiv că ceea ce a a fost similar cu activitățile jurnalistice protejate de Primul Amendament al Constituției SUA. Trump și acum administrația Biden inversează această poziție. Există și un al doilea aspect al cazului Assange, care a primit mai puțină atenție decât merită – problema întinderii extrateritoriale a legislației americane. În 2019, Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate a semnalat îngrijorare cu privire la întinderea extrateritorială a legii SUA, menționând că factorii politici europeni s-au vădit mai mult sau mai puțin neputincioși să facă față acestei teme. Un raport din ianuarie 2021, elaborat pentru Parlamentul European a reflectat preocupări similare. (…) Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene se angajează să protejeze libertatea presei. Tăcerea tulburătoare din cazul Assange ridică întrebări cu privire la cât de în serios este luat acest angajament”, adaugă Roche.
.