Ziua în care am început să murim

Din 1 august 2018, Pământul trăiește din nou, sau în continuare, dacă vreți, pe datorie. Umanitatea a consumat în acea zi de miercuri ultimele resurse pe care planeta le-ar fi putut oferi până la sfârşitul acestui an. Avertismentul a fost dat de Global Footprint Network, ONG recunoscut pentru faptul că anunţă în fiecare an „ziua în care Pământul va fi depășit” (Earth ovsershoot day).

Specialiştii spun că după data respectivă, schimbată anual în sensul că ajungem „la fundul sacului” din ce în ce mai devreme, trăim pe datorie; dar o datorie pe care nu știm din ce venituri și nici când vom putea, eventual, să o plătim. Aceasta, în contextul în care idei există din belșug, dar factorii de decizie – să zicem, în primul rând guvernele, multinaționalele, multimiliardarii lumii etc. – Le ignoră cu o iresponsabilitate echivalentă cu o crimă planetară.

Cei implicați în respectivele studii bazate pe alarmanta realitate concretă, necosmetizată, au ajuns la această concluzie după ce au realizat o serie de calcule, în care au luat în considerare elemente ca amprenta de carbon, resursele de pescuit, totalitatea animalelor domestice crescute în gospodării, culturile agricole, evoluţia pieţei construcţiilor, dar şi utilizarea apei, exploatarea pădurilor și a altor materii prime naturale și multe altele.

În 2015 termenul-limită a fost 13 august, zi considerată de specialişti ca fiind recordul absolut de la realizarea primei estimări, în 1970, şi până acum. Atunci, data scadentă a fost 23 decembrie. De atunci, acest termen nu a fost depășit (depășirea ar însemna un fel de licăr de speranță în bine!): în 1980 ziua fatală a fost 3 noiembrie, în 1990 a fost 13 octombrie, în 2000 a fost 4 octombrie, în 2005 a fost 3 septembrie, iar în 2010 a fost 28 august. În anul 2017 omenirea a mai avut o zi de grație în plus: 2 august.
Pentru o claritate mai mare a ideii, să precizăm că formula de calcul a datei în discuție este următoarea: Z = (B: Ae) × 365,
Unde: Z = ziua depășirii;

B = biocapacitatea sau capacitatea zilnică de producție a planetei;

Ae = amprenta ecologică (populația × consumul pe cap de persoană × densitatea resurselor și a deșeurilor).

Efectele epuizării resurselor naturale sunt deja vizibile, de multă vreme, în așa-numita eră industrial, dar în special de câteva decenii încoace: lipsa apei potabile, deşertificarea, eroziunea solurilor, scăderea productivităţii agricole, despăduririle, dispariţia unor specii de animale și plante etc. Putem trăi pe credit doar provizoriu, deoarece natura nu ne permite, pentru că nu are cum să ne permită acest lucru, susţin specialiştii Global Footprint Network. Ideea ca omul să trăiască pe datorie pe o planetă a cărei natură a oferit timp de sute de milioane de ani un real „supraplin” de resurse pentru existența și perpetuarea vieții reprezintă un fel de glumă tragică, asupra căreia, în felul lor, vechile popoare au atras atenția în mod repetat, ca și când ar fi știut că omul din viitorul lor avea să-și pună lăcomia și ignoranța oarbă mai presus de orice năzuință legitimă de viețuire normală a generațiilor următoare. Buddhiștii, creștinii și musulmanii pieile roșii, dogonii și oricare trib animist de pe întreg cuprinsul lumii, toate populațiile trăitoare alături și împreună cu natura știu acest lucru și îl au adânc ancorat în tradițiile, mentalitatea și întreaga lor civilizație. Omul modern – mult prea puțin!

„Emisiile de dioxid de carbon sunt considerate ca fiind principalele elemente responsabile pentru accelerarea procesului de epuizare a resurselor Terrei. Ele reprezintă 60% din întreaga noastră amprentă ecologică asupra planetei”, au menționat reprezentanţii ONG-ului American care calculează această Earth ovsershoot day. Mai mult, cercetătorii estimează că, în cazul în care emisiile mondiale de dioxid de carbon nu vor fi diminuate până în 2030, termenul-limită în care resursele mondiale pentru un an se vor epuiza va fi data de 28 iunie. Probabil, aceea va fi și una dintre ultimele zile ale omenirii…

Adrian-Nicolae POPESCU / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.