Deschiderea sezonului Franco – Român în armoniile Madrigalului

O istorie îndelungată ne leagă de Franţa; românii, ca şi alte popoare europene, au fost puternic atraşi de Iluminismul francez, de democraţie şi de ideile de libertate, egalitate, fraternitate, propagate de Revoluţia Franceză din 1789.
Astfel, de-a lungul timpului, între Franța și România a existat un veritabil circuit cultural (cu unele sincope), un dialog constant, susținut de entități administrativ-culturale și de marii oameni de cultură care au ales să studieze, să creeze, să trăiască în spațiul francez. Parisul le-a fost gazdă (și chiar casă) unor personalități ca Enescu, Brâncuși, Cioran, Arghezi, Lipatti, Eugen Ionescu, astfel încât Franța și cultura franceză fac parte din codul genetic al României moderne. Țara noastră a contribuit şi ea la dezvoltarea culturii franceze, ataşându-se de à sa sœur ainée et bien-aimée.
Astfel, miercuri, 28 noiembrie 2018, a avut loc deschiderea Sezonului Franco-Român, care marchează această legătură și care propune o bogată agendă de evenimente organizate cu scopul de a pune în lumină dimensiunea culturală a relațiilor dintre cele două țări, precum și simbioza fructuoasă care le-a unit de-a lungul timpului.
Deschiderea a fost marcată de un concert susținut de Corul de Cameră Madrigal „Marin Constantin”, o emblemă a muzicii românești, care de mai bine de cincizeci și cinci de ani este ambasador cultural al țării noastre; încă de la înființarea sa, Corul a avut o traiectorie internațională, afirmându-se pe marile scene ale lumii. Așa cum este caracterizat în presa culturală românească, Madrigalul este o adevărată școală pentru membrii corului, un brand național pentru România, iar pentru Europa o parte relevantă a patrimoniului cultural.
Miercuri seara, ansamblul coral a reconfirmat statutul de exponent cultural al României, aducând celebra sonoritate care l-a consacrat, amplasamentul stereofonic în scenă și costumele impunătoare în impresionanta Biserică Saint Clothilde din Paris (edificiu care adăpostește orga la care cânta César Franck).
Programul a fost alcătuit din două părți; un prim corpus de lucrări a cappella, dirijate de Anna Ungureanu și Recviemul de Fauré, interpretat alături de Ansamblul Instrumental din Paris, dirijat de Christian Ciucă. Un arc de cerc în timp și spațiu muzical, ce a reunit sub fascinanta cupolă a muzicii (nu doar a impresionantei catedrale) compozitori precum: Scarlatti, Hassler, Bruckner, Enescu.
Așa cum era de așteptat, Corul Madrigal a fost egal cu el însuși, devoalând acea suplețe specială, omogenizare și dozare a sonorităților adaptate la interpretarea unui repertoriu solicitant. Alchimia vocilor comprimată în substanța omogenității, acuratețea intonațională, gradarea nuanțelor, dozajul sonor, inteligența frazei muzicale, toate acestea se constituie în apanajul inconfundabil al corului.
Se impun a fi menționate câteva cuvinte despre Recviem, o lucrare aleasă în contextul în care Sezonul marchează și finalul Primului Război Mondial. Dintr-un unghi confesiv și personal, este unul dintre Recviemurile mele preferate, care mărturisește printr-o lentilă mai luminoasă și fluidă esența spirituală pe care o întrupează. Nu este un Recviem al morții, ci unul al speranței. Chiar Fauré mărturisea: Nu compun acest Requiem pentru cei morţi, ci compun pentru cei care rămân şi care trebuie să aibă o speranţă. Deși a fost realizat după decesul succesiv al părinților săi, atipic prin conținutul și structura lui, Recviemul relevă o nouă estetică a muzicii funebre, ce eludează conotațiile dramatice. Simplitatea și suplețea liniilor melodice se constituie în dovada măiestriei compozitorului în ceea ce privește le plain-chant, jocul armoniilor rafinate și subtilitatea lor.
Anna Ungureanu și Christian Ciucă, ale căror viziuni muzicale au escaladat complementar repertoriul complex, s-au dovedit a fi un binom dirijoral rafinat.
De altfel, întregul eveniment s-a constituit într-o convergență spre unitate, fiind punte sonoră, cu valențe artistice profunde, între cele două țări, Franța și România.
Și dacă președintele Emmanuel Macron spunea la deschiderea Sezonului că limba europeană actuală este traducerea, postura de spectator la acest concert mă determină să preiau ideea și să extrapolez semnificația concertului: idiomul general valabil este muzica; ea nu impune traducere și comportă per se valențele universalității și ale unei armonii ce transcede sunetele.

Corespondență pariziană de la  Cristina Pascu