Procesul optanților unguri. Mărturii documentare din arhivele Republicii Franceze

Săptămâna trecută au fost puse în circuitul istoriografic românesc peste 1 000 de documente excepționale privind relațiile româno-maghiare. La inițiativa unui grup de profesori conduși de dr. Codrin Munteanu, au fost identificate și fotocopiate câteva sute de documente din Arhivele diplomatice ale Ministerului de externe francez, referitoare la „Procesul optanților unguri”.
Titlul exact al opisului de documente, însoțite de un bun aparat critic și introductiv este „Procesul optanților unguri. Mărturii documentare din arhivele ministerului afacerilor externe al republicii franceze”.
Editori alături de dr. Codrin-Dumitru Munteanu, secretar general la MapN, doi renumiți profesori universitari – dr. Dorel Bușe, dr. Daniel Ghiba, cadre didactice emblematice ale Universității Naționale de Apărare Carol I (UNAp). Două volume de 780 de pagini, impecabil editate de editura Stefadina.
De ce sunt importante aceste două volume, dincolo de prețuirea pe care o port celor trei semnatari? Mai ales acum de An Centenar! Trebuie să recunosc că nu stăpâneam acest subiect. Abia când, în urma unei conferințe academice la Fundația Titulescu, profesorul Adrian Năstase – puteți spune orice despre el, dar este un om de cultură și iubitor de carte – mi-a oferit volumul reeditat anastatic al lui Constantin Cutcutache „Un mare conflict internațional: Optanții Unguri ai Transilvaniei și reforma agrară din România”. Carte publicată, prima dată, în 1931 cu prefața lui Titulescu.
O să încerc să explic în câteva rânduri, neacademice desigur pentru un colț de ziar, ce este cu Optanții aceștia. Termenul de „optanţi” i-a vizat pe acei locuitori de origine ungară sau declarați unguri din Transilvania, care după Tratatul de la Trianon nu au acceptat cetățenia română.
În Transilvania vorbim de 367 de „optanţi”, care dețineau aproape 80 la sută din suprafețele agricole și de pădure. A urmat Reforma Agrară din 1921. În Transilvania au fost împroprietărite 539.694 de persoane, din care 369.000 de români și 87.426 de unguri.
Marii proprietari de pământuri din Transilvania s-au adresat instanțelor internaționale. După ce au refuzat cetățenia română și au optat pentru cea maghiară, au pretins să fie exceptați de la expropriere, solicitând sprijinul Ungariei și al organizațiilor internaționale. Procesele au durat mult.
Iată, în 1923, la Tribunalul mixt româno-maghiar de la Paris existau 250 de procese agrare, pentru 130 de milioane franci aur; 2 procese ale arhiducilor Frederik și Joseph, pentru 160 de milioane franci aur; 185 de procese ale funcționarilor în valoare de 1.800.000 franci aur; 10 procese ale societăților de căi ferate, pentru 40 de milioane franci aur; 13 procese privind producția de război, pentru 15 milioane de franci aur; 6 procese pentru blocarea argintului, în valoare de 120.000 franci aur; 9 procese pentru rechiziții militare, în valoare de 433.000 franci aur; 9 procese diverse, pentru 388.000 franci aur; l proces pentru societatea de trafic al căilor ferate, pentru 700.000 lei și 2.006.205 coroane aur.
Cu ajutorul genialului Nicolae Titulescu, România a câștigat procesele, dar a și plătit despăgubiri. Tribunalul Arbitral de la Paris, a obligat Statul Român să plătească despăgubiri Ungariei și optanților unguri, în aur. Prin Fondul Agrar, deschis la o bancă din Elveția (la Basel), s-a plătit echivalentul a peste 100 de tone de aur pur, de 24 carate.
Ei bine, iată de ce este importantă această carte de documente. Prin grija profesorilor dr. Dorel Bușe și dr. Daniel Ghiba, care au dormit efectiv prin arhivele franceze, și coordonarea dr. Codrin Munteanu, putem explica lumii întregi că așa-zișii grofi, conți, baroni, husari nu au dreptate în cererile lor aberante de revendicare.
Statul Român (ca întotdeauna prost de bun) a plătit de mult ce avea de plătit. Așa că mai subțire de Centenar cu pământurile retrocedate. De câte ori se vrea retrocedarea? Să mai plătim o dată?

Florian Bichir / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

  1. clujean Reply

    D-le dr. Bichir,
    Adrian Năstase este foarte vinovat de funcționarea mecanismului gangsteresc-subversiv al așa-zisele ”retrocedări”.
    În 2001, a interzis prezența unui delegat al Ministerului de Finanțe, la un proces de retrocedare, pe rol la Judecătoria Sfântu Gheorghe, jud. Covasna. Drept urmare, statul a pierdut procesul, iar sentința a devenit, până azi, jurisprudență-secure, pe speță. Ce este și ce poate justiția, știm.
    Ceea ce spun, este cunoscut.
    Năstase, incalificabil a fost, incalificabil a rămas ! Cu ce tupeu !
    Punct.
    6-11-2019

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.