„Sulmo mihi patria est, gelidis uberrimus undis, /milia qui novies distat ab Urbe decem” (Sulmona îmi este patria, bogată în ape răcoroase, /distanță 90 mile de Roma)
Poetul Publius Ovidius Naso s-a născut la Sulmona de azi (Abruzzo), pe 20 martie 43 î. H, şi a fost unul dintre cei mai prolifici poeţi ai antichităţii, cântăreţ al unor sentimente universale (dragostea, ura, resentimentul, răzbunarea), care a trăit şi a fost martorul unor momente cruciale ale istoriei Romei, pe vremea lui Octavianus, devenit apoi Augustus, care a transformat Republica într-un Imperiu. Iar Ovidius a fost martorul acestei „revoluţii”, care privea nu doar forma de guvern, ci şi costumele publice şi private, o „revoluţie” pe care poetul nu a împărtăşit-o, ci chiar a împiedicat-o în mod deschis.
A fost acesta motivul (sau unul dintre motivele) pentru care împăratul Augustus l-a sustras de la viaţa sa din lumea aurită a aristocraţilor şi intelectualilor, între banchete şi călătorii de plăcere, şi l-a exilat, în anul 8 d. H, la Tomis (Constanţa), Pontus Euxinus, singur doar cu Musa sa şi unde şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii, implorând clemenţa, care nu a mai sosit niciodată. S-a stins în anul 18 d.H. la Tomis, departe de Cetatea Eternă şi de cei dragi, printre sciţii barbari – cum îi numea el.
Operele sale: Ars Amatoria, Ars Amandi, Metamorfosi, Heroides, Tristia, Epistulae ex Ponto. La Scuderie del Qurinale din Roma, cu ocazia Bimilenarului lui Ovidius, s-a vernisat expoziţia: „OVIDIO, Amori, miti e altre storie”, dedicată operei celebrului poet latin. Un dialog între poezie şi artă, imagini şi cuvinte, care evidenţiază o reţea densă de conexiuni şi trimiteri reciproce între diversele limbaje. Expoziţia,
deschisă până în 20 ianuarie 2019, prezintă 250 de opere împrumutate de la circa 80 de muzee italiene şi străine: parcursul este presărat cu celebre capodopere venite de la Louvre, National Gallery din Londra, Gli Ufizzi din Florenţa, Museo Archeologico Nazionale di Napoli, Muzeul Arheologic din Eretria-Grecia, Royal Danish Library din Copenhaga. Operele expuse însoţesc povestea pornind de la viaţa poetului şi a raportului contrastant cu împăratul Octavianus Augustus, care l-a pedepsit exilându-l departe de Roma, la malul Mării Negre.
Temele expoziţiei se descoperă sală de sală, având în centru operele sale: de la perspectiva privirii asupra lumii feminine, instituită de el, la tehnici de seducţie, la contrastul dintre severitatea demnă a zeilor oficiali ai principatului, cu figuri vivace şi senzuale care animează versurile Metamorfozelor. Divinităţile Pantheonului (Venus, Apollo, Diana, Zeus) devin în lumea ovidiană victime de amoruri vehemente, dar şi ilegitime sau motive de răzbunări violente şi pedepse atroce, precum se vede în tragica poveste a lui Niobe, fiica lui Tantalus, constrânsă a-şi vedea propriii fii ucişi.
Parcursul expozitiv traversează secole şi dezvăluie sălile cu fresce provenite din Pompei, sculpturi imperiale, circa treizeci de texte antice – printre care manuscrise şi capodopere precum „Venus pudică”, de Botticelli, sau „Venus/Venere Callipigia” de la Muzeul Arheologic din Napoli.
Opere care demonstrează forţa expresivă şi sugestia că versurile poetului au continuat să inspire în timp, până în zilele noastre. Domeniul său asupra cuvântului şi muzicalitatea poeziei au ştiut să creeze un caleidoscop de imagini, care de-a lungul secolelor a fost sursă de inspiraţie pentru numeroşi artişti şi a contribuit la evidenţierea contururilor culturii occidentale.
Expoziţia de la Scuderie del Quirinale intenţionează să povestească complexitatea, plăcerea şi actualitatea universului ovidian şi oferă, pe toată perioada de expunere, un parcurs bogat de propuneri pentru a implica publicul în numeroase întâlniri, lecturi şi aprofundări. Dorinţa organizatorilor expoziţiei este ca fiecare vizitator să simtă o emoţie, să îşi găsească un punct de plecare, să ia cu sine măcar un fragment din poetul Ovidius, care, prin cuvântul său, a fondat cultura figurativă în Europa şi să sărbătorească, împreună, reîntoarcerea sa la Roma, ca un învingător.
„Am terminat deja o operă, pe care nu o vor putea distruge nici mânia lui Zeus, nici focul, nici fierul, nici timpul devorator… iar numele meu va rămâne: invincibil. Şi oriunde se extinde puterea romană peste pământurile stăpânite, voi fi citit de oameni şi voi trăi peste secole, graţie faimei, dacă există ceva adevăr în profeţiile poeţilor” (Ovidius).
Corespondență specială din Italia de la Julia-Sandra Vîrsta / UZPR