default-logo

GÂND DE IARNĂ / Poezie

GÂND DE IARNĂ

parfumul teracotei încinse,

soba duduind, dogorind

în focul lemnului de salcâm

și jarul iute-al cărbunilor,

mirosul de fum risipit prin coșuri

în gerul năprasnic al iernii,

amețitor ca o mireasmă din alte tărâmuri,

derdelușul de gheață sticloasă,

zburam cu vântul, cu viscolul,

nu m-aș mai fi oprit niciodată…

alunec de-atunci cu o sanie fermecată

pe o pantă lungă, amețitoare,

printre vânturi și viscole,

„săniuța fuge, nimeni n-o ajunge”,

zbor într-o cursă frenetică,

aș vrea să mă opresc uneori,

să mai stau o vreme, două vremi,

în copilărie, alunecam, alunecam,

voiam să ating viteza gândului,

mă duceau armăsarii saniei în zbor,

acum gândul mă poartă înainte,

dar nu găsește nimic, oricât ar căuta,

cum n-a găsit nici porumbelul lui Noe,

și atunci zboară înapoi, în trecut

și nu mai vrea să se-ntoarcă

precum hulubul când a dat de pământ…

mai oprește-te, sania mea,

hoo, hooo, armăsarilor, înaripaților,

cine v-a hrănit atât de bine,

ați mâncat tot jăraticul din tavă,

știu că ați putea ajunge oriunde,

unde fugiți şi unde zburați?

asteptați să-mi trag sufletul,

nu e nimic, decât ceață, înainte,

totul e-n urmă, în urmă,

nu vă grăbiți, avem timp,

timpul e la picioarele noastre…

gândule, simți fumul acesta?

adu-ți caii sălbatici aici,

le dau tăvi mari de jăratec,

le dau tot jarul din lume,

scoate-mă din cursa nebună,

din goana aceasta fără oprire,

du-mă departe pe undele fumului

în ținutul nins de mister,

cu zăpezi de poveste și geruri cumplite,

lângă soba înaltă, dogorind de miresme,

unde timpul curge încet,

infinit de încet…

Sorin Ivan / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.