BALANȚA CUVINTELOR, Asociația Canadiană a Scriitorilor Români, 2018

Am primit de la domnul Alexandru Cetățeanu o excelentă carte de interviuri, Balanța cuvintelor, scrisă în colaborare cu Veronica Balaj și Cristina Mihai, carte de curând apărută la Montreal. Coperta cărții, de o mare frumusețe și simplitate, sugerează, prin cele trei culori ale steagului românesc, ideea Centenarului Marii Uniri, idee cu atât mai generoasă cu cât vine din partea unor scriitori care au părăsit de mult România, dar care au păstrat-o în suflet și suferă pentru soarta ei.
Titlul cărții simbolizează echilibrul prin care autorii descriu realitățile din cele două lumi, analizând lucid trecutul și prezentul, în lumina prefacerilor social-politice, dar și literar-culturale, fără a cădea în exagerări interpretative.
Autorii au ales ca modalitate de exprimare INTERVIUL, poate genul cel mai viu, cel mai convingător din toate genurile ziaristice. Termenul de „interviu” provine din limba engleză („interview”-întrevedere, întâlnire). Interviul reprezintă întâlnirea și conversația între două sau mai multe persoane. Interviul este o conversaţie față în față, în care o persoană (ziaristul) obține informații de la o altă persoană sau prin telefon și prin scris în urma unei înțelegeri comune. Interviul presupune libertatea de expresie a personalității, bucuria oamenilor de a comunica, de a-și face publice opiniile, ideile, aspirațiile. Interviul este o formă de interacțiune psihologică și socială. Cheia interviului este întrebarea. Întrebarea trebuie să-l cointereseze pe interlocutor, să-l intrige, să-l șocheze, uneori. Ziaristul trebuie să suscite, să incite, să producă argumente și contraargumente.
În funcție de scopul urmărit, interviurile pot fi de mai multe feluri: interviu informativ, interviu de opinie, interviu-portret, care propune modele de comportament social, aducând în fața publicului personalități exemplare, cu gândurile, faptele, stările lor de spirit, profesiuni de credință, mărturii de creație etc.
Desigur, cartea Balanța cuvintelor răspunde tuturor acestor cerințe. Totodată, ea se constituie într-un document al unei epoci, epoca furtunoasă pe care o traversăm, pentru că ziaristul este, conform celebrei definiții a lui Camus, „istoricul clipei”, dar și un document sufletesc, o confesiune a unor oameni care nu au uitat de unde au plecat, o mărturie de credință pentru Patria-Mamă.
Toate interviurile conțin teme esențiale și mărturii sincere privitoare la destinul țării și al poporului român, al istoriei naționale, al culturii și tradiției naționale, al limbii române, al literaturii, al legăturii cu țara, cu familia, al credinței.
Cartea este un Semn și îndemn de ctitorie, așa cum frumos spune Veronica Balaj în Introducere. Ea vorbește despre pasiunea, încrederea și iubirea prin care poți construi ceva durabil. În acest sens, amintește de existența Asociației Canadiene a Scriitorilor Români (A.C.S.R.), ca o dovadă de iubire pentru limba română a unor persoane plecate departe de țară, dar adunate laolaltă de aceeași chemare. Deși trăiesc într-o altă țară, au o altă patrie, vorbesc alte limbi (engleză, franceză), ele, aceste persoane, „au purtat patria în suflet”, iar literatură, arta ” au reprezentat pentru ele UN FACTOR SASLVATOR”. Ele au avut încrederea că „filonul moștenit nu poate pieri”. ( Tudor Gheorghe are la București un spectacol intitulat : ” Tot ce-i românesc nu piere”). Pasiunea, iubirea pentru limba română, pentru literatura română, credința, idealul de unitate, de perpetuare a culturii și tradiției naționale, au fost stâlpi de bază ai acestei ctitorii.
Inițiatorul a fost Alexandru Cetățeanu, căruia i s-au alăturat și alții, eseiști, critici și istorici literari, traducători, ziariști, preoți etc. Scopul lor a fost și este de a rămâne împreună pentru legătura între românii din întreaga Canadă. În acest scop, a fost înființată revista Destine literare, un liant cultural autor-cititor. Se publică texte în limba română, dar și în alte limbi. Poezie, proză, istorie, cronică literară, eseuri, memorialistică, interviuri. Avem de-a face cu un adevărat fenomen cultural, cu urmări benefice pentru cultură și literatura română.
Aceeași Veronică Balaj îi ia un excelent interviu principalului „vinovat” pentru constituirea acestui fenomen cultural, lui Alexandru Cetățeanu, ” un cetățean al literaturii și al lumii”. Autoarea interviului îl provoacă pe Alexandru Cetățeanu să destăinue motivele plecării sale din țară, iar acesta descrie, cu sinceritate, avatarurile ” evadării” sale din „raiul comunist” în anul lui George Orwell-1984. Autorul precizează că a evadat din motive politice, căci „material” o ducea bine. ( În cartea sa de debut, Un român în Canada, explică emoțiile prin care a trecut. „M-am născut a doua oară”! exclamă el!). A lăsat acasă, în comună natală Amărăști, toată agoniseala de o viață, plecând în necunoscut, dar și-a păstrat religia, credința, care i-au fost un sprijin spiritual, moral. Iubirea pentru limba română a fost o coordonată permanent în activitatea sa literară și culturală. „Limba română nu se uită. Iubesc limba mea, scriu în limba lui Eminescu”…”Nu îmi este rușine să afirm că sunt patriot”.
Întrebat despre noua sa identitate, Alexandru Cetățeanu mărturisește că a păstrat „tot ce este mai bun din cultura căpătată în „prima viață”, pe care a îmbogățit-o enorm cu tot ce a căpătat în a „doua viață”. „Altă cultură, alte mentalități, alt mod de gândire, nu mai sunt român decât cu sufletul. Ce nu voi pierde niciodată este dragostea pentru țara mea natală”. O adevărată mărturisire de credință care definește un mare patriot.
De altfel, Alexandru Cetățeanu păstrează permanent legătura cu țara, cu familia, cu prietenii din România. ” Eu mă întorc aproape în fiecare an în România”, iar revista Destine literare, pe care o conduce, este o punte de legătură între cultura română și alte culturi de pe Planetă. Alexandru Cetățeanu este un adevărat ambasador cultural al României pe alte meleaguri.
Asemenea mărturisiri întâlnim și în cazul altor autori. Iată, de exemplu, ce afirmă Corina Diana Haiduc, secretara ACSR, președinta Asociației Culturale Române din Montreal, vicepreședinta Cenaclului Eminescu, ( în interviul realizat de Veronica Balaj):”Scrisul în limba română, o continuă întoarcere acasă”. „Scrisul în limba română îmi conferă identitatea de româncă”.
Sau confesiunea scriitoarei Elena Buică, aceea care face călătorii de suflet, „la braț cu limba română”, prozatoarea care prin cărțile sale a devenit ” O ambasadoare a sufletului românesc”. Doamna profesoară, care a îndrumat generații de elevi să iubească limba și literatura română, a scris despre satul românesc ( e născută în comună Țigănești, jud. Teleorman), despre Întorcerea la obârșii, făcând o analiză lucidă a perioadei comuniste, a colectivizării, cu toate dramele ei, despre oamenii și mentalitățile celor care au luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial, despre tăvălugul marilor schimbări sociale și politice, culturale și literare.
O scriitoare bine privită atât de critică literară din România, cât și din Canada este Felicia Mihali, romancieră de prestigiu, preocupată de soarta femeii și a satului românesc.
Milena Munteanu mărturisește că „Întâlnirea cu literatura a reprezentat un miracol”.
Un interviu incitant cu generalul Ion Mihai Pacepa este cel luat chiar de Alexandru Cetățeanu. Întrebările se referă, bineînțeles, la România epocii ceaușiste și la avatarurile evadării sale, ca șef al spionajului românesc, mâna dreaptă a dictatorului, în Occident. Întrebările jurnalistului, dar și răspunsurile intervievatului sunt incitante. invită la lectură.
În interviul cu Vladimir Paskievici, luat de Veronica Balaj, putem descoperi o privire panoramică asupra lumii, asupra vieții sale, o lecție de viață și de civilizație. Autor a numeroase cercetări în domeniul fizicii moderne, fizicii nucleare și al energiei, prof.univ. de prestigiu, autor a numeroase lucrări științifice, Vladimir Paskievici are o biografie complexă, aventuroasă, care a reușit să depășească limitele impuse de istorie, de contextul social în care a trăit, un om care aparține mai multor culturi, un cetățean al lumii. Pentru el, Canada reprezintă o casă a împlinirilor spirituale și umane.
Prof. univ. dr. (neurolog), scriitorul academician Liviu Pendefunda este o „legendă vie”. Autor a numeroase cărți de medicină, proză, reportaje și poezie (peste o sută!). El s-a îmbolnăvit de „maladia lecturii”. A citit zeci de mii de cărți. are o bibliotecă de peste zece mii de volume. O coordonată a vieții sale, dorința de a cunoaște. A călătorit pe toate continentele globului. S-a documentat despre istoria locurilor și a oamenilor. Activitatea sa de profesor universitar, medic, scriitor, editor, pictor se explică și prin factorul genetic. El este un model de intelectual. ( interviu luat de Alexandru Cetățeanu).
Un document al rezistenței în regimul penitenciar și al vieții din primul deceniu comunist îl reprezintă cărțile lui Victor Roșca, un om care a suferit detenția și lagărele de muncă din România comunistă. În ciuda acestor dramatice încercări, autorul a reușit să-și depășească condiția, să scrie, să se realizeze în Canada, în comunitatea românească din Montreal, fiind redactorul-șef al publicației „Candela din Montreal”și membru activ al Asociației Canadiene a Scriitorilor Români.
Pe aceeași temă, cărțile lui George Sarry, o mărturie despre iadul din închisorile comuniste.
Pentru Dragoș Samoilă, teolog, relația cu divinitatea, reculegerea, regăsirea de sine, spiritualitatea, cunoașterea superioară reprezintă ceva firesc, iar Scrisul reprezintă modalitatea de comunicare cu semenii, cu lumea. „Mă consider scriitor român, chiar și atunci când scriu în franceză, pentru că limba în care scriu este doar un mediu de comunicare, de felul în care gândesc și referințele pe care le am sunt în mare parte românești”, spune el.
Alexandru Cetățeanu ia un interviu original unei personalități de talie mondială, profesorul doctor Florentin Smarandache, cel care a publicat 209 cărți tehnice, 609 articole tehnice, 38 de cărți de literatură în engleză, 108 în română, 29 pe web, două în franceză, 3 în spaniolă, a editat 13 antologii, a tradus o carte din franceză în spaniolă, are două invenții importante și a colaborat la zeci și sute de reviste literare. Este membru de onoare al Asociației Canadiene a Scriitorilor Români.
Este un interviu atipic. Intervievatul răspunde la întrebări aparent banale despre anii copilăriei, despre năzbâtiile de atunci, despre prietenii și colegii de liceu, despre locurile natale, dar tocmai aceste amintiri îl umanizează pe celebrul profesor, personalitate excepțională.
Două interviuri (luate de Cristina Balaj Mihai și Alexandru Cetățeanu) evidențiază personalitatea fascinantă a profesorului universitar de limbă franceză Anton Soare, care își povestește biografia, asemănătoare în linii mari cu a celorlalți români, nevoiți să-și părăsească țara și să-și găsească o altă identitate în cultura canadiană.
În concluzie, cartea de interviuri a celor trei autori, Balanța cuvintelor, este un document social și sufletesc al unor români care nu și-au uitat țara de origine, limba, cultura, istoria, cu trecutul și prezentul ei și care adaugă acestei țări zestrea lor de cunoaștere, de iubire și patriotism, în sensul cel mai înalt al cuvântului. În plus, fiecare interviu e un autoportret, îl definește pe autor, care trebuie să cunoască în profunzime viața și opera celui intervievat, să conducă desfășurarea „acțiunii”, să convingă, printr-o exprimare clară, sinceră, expresivă. (Spune-mi de întrebări pui , ca să-ți spun cine ești!). În fond, interviul e o operă de creație ziaristică!

ION HAINEȘ / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.