Prof. univ. dr. Liviu Sofonea şi Paul-Mircea Iordache în timpul interviului.
Filiala Botoşani a Uniunii Vatra Românească editează, începând cu anul 2000, periodicul, cu profil cultural şi de atitudine civico-patriotică, intitulat „VATRA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ”.
Istoricii Ionel BEJENARU și apoi Ion FETCU (în prezent, trecuți în lumina Cerului) au fost primii conducători ai colegiului de redacție al revistei.
Ajunsă la al 62-lea număr – numărul 41, serie nouă – publicaţia botoşăneană a cunoscut o traiectorie ascendentă, sub aspectul structurii tematice, a calităţii materialelor prezentate, al nivelului profesional-ştiinţific al autorilor articolelor.
Formatul periodicului, începând cu seria nouă (anul 2011), a căpătat caracteristicile specifice unei reviste, tipărirea revistei realizându-se, întru început, la Editura „AGATA” Botoşani, iar de la nr. 15, trim. II al anului 2014 și în prezent, se tipărește la Editura „TAIDA” Iași.
Totodată, publicaţia apare şi în variantă electronic (digitalizată), putând fi transmisă, prin internet, şi peste graniţele ţării.
Importanţa acestei publicaţii rezidă în obiectivul ei tematic: prezentarea momentelor importante ale istoriei României, urmărindu-se publicarea unor articole de consistenţă cultural-ştiinţifică, pentru argumentarea marilor idealuri ale naţiunii române, ale marilor împliniri ale istoriei noastre.
Prof. univ. dr. Liviu Sofonea, „sub privirea” ctitorului August Treboniu Laurian, contemplând portretele personalităţilor – foşti elevi şi profesori ai celebrului colegiu botoşănean – expuse în salonul de intrare al acestui lăcaş de învăţământ.
Această tematică publicistică este ancorată deplin în prevederile Statutului Uniunii Naţionale Vatra Românească, organizaţie culturală şi de atitudine civică ce a luat fiinţă la 10 februarie 1990, ca urmare a turbulenţelor etnico-sociale care s-au manifestat în acea perioadă, imediat postdecembristă, în Transilvania. Uniunea Vatra Românească a dat curs glasului românilor care s-au opus separatismului pe criterii etnice şi care militau pentru salvgardarea integrităţii teritoriale şi a unităţii naţionale, punând pumnul în pieptul furtunii – dacă e să apelăm la o celebră metaforă.
Filialei Botoşani a Uniunii Vatra Românească – născându-se în acele momente de efervescenţă a idealurilor naţionale – i-a revenit misiunea de a fi principalul organizator, în judeţul Botoşani, a „Podului de flori” de la Prut, la 6 mai 1990.
Era firesc ca, după deschiderile generate de evoluţiile pro-europene – atât în România cât şi în ţările din jur – să se utilizeze momentul istoric prielnic, într-un demers pentru renaşterea legăturilor directe între fraţii aceleiaşi naţii, între românii din ţară şi de dincolo de fruntariile ei – fruntarii stabilite, pentru zona de nord-est a ţării, prin rapt teritorial.
Pe această linie s-a înscris, constant, tematica revistei.
Prof. univ. dr. Liviu Sofonea – discipol al ilustrului matematician român, născut la Botoşani, Octav Onicescu – în timpul expunerii susţinute în Aula Magna a Colegiului Naţional „A. T. Laurian”, în cadrul celei de a XXI-a Conferinţe a Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, desfăşurată la Botoşani sub genericul „Octav Onicescu – 125 ani de la naştere”.
Pe lângă prezentarea unor momente istorice binecunoscute, un loc central l-au ocupat reportajele şi interviurile realizate în provinciile istorice româneşti, Basarabia şi nordul Bucovinei.
Cu ocazia acestor peregrinări transfrontaliere, s-au putut stabili – de-a lungul ultimilor ani, în special – legături directe între membri ai filialei sau ai redacţiei noastre şi lideri şi militanţi în sfera drepturilor naţionale ale românilor, din unele organizaţii culturale basarabene sau nord-bucovinene. Avem în vedere legăturile stabilite şi prin convenţiile de colaborare, încheiate între Filiala judeţeană Botoşani a Uniunii Vatra Românească şi Societatea culturală „Casa Limbii Române” din raionul Căuşeni, Rep. Moldova, sau cu societăţile culturale din nordul Bucovinei: „Mihai Eminescu”- Cernăuţi; „GOLGOTA” a românilor din regiunea Cernăuţi, victime ale represiunilor regimului totalitar sovietic; „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, din Costiceni, raionul Noua Suliţă ş.a., toate din reg. Cernăuţi – Ucraina.
Consemnările realizate în cadrul unor vizite prin şcoli din Basarabia sau nordul Bucovinei, sunt o altă izbândă a revistei noastre – cu această ocazie putându-se lua contact cu realităţile din şcolile cu predare în limba română, cu dificultăţile de menţinere a unui nivel didactic corespunzător, în condiţiile lipsei sprijinului din partea autorităţilor – ne referim la realităţile din şcolile din regiunea Cernăuţi-Ucraina.
Am fost impresionaţi să constatăm rezistenţa culturală a miilor de copii români ce-şi păstrează limba vorbită din strămoşi – o frumoasă limbă română –, portul popular şi obiceiurile locului; Cât de românesc şi înălţător era acel „Hristos a înviat!”, cu care ne întâmpinau copiii, pe uliţele satului Târnauca, din raionul Herţa, sau acel „Bună ziua!”, auzit într-atâtea şcoli nord-bucovinene; Şi asta, în condiţiile în care autorităţile şcolare din reg. Cernăuţi fac presiuni, pe toate căile, pentru introducerea claselor cu limba de predare ucraineană şi în localităţi cu procent de 100% populaţie românească, iar sprijinul moral şi material al ţării-mamă, România, fiind insuficient, mult departe de necesități. Putem deci afirma, despre acei profesori, părinţi şi copii români, care încă mai militează pe baricadele rezistenţei identitare etnice româneşti – în provinciile înstrăinate ca urmare a Tratatului Molotov-Ribbetrop – că sunt nişte eroi ai luptei de supravieţuire a Limbii Române.
Dar ce facem noi, românii din patria-mamă, pentru a-i sprijini?… Avem exemplul altor state, de cum ştiu să-şi susţină conaţionalii aflaţi dincolo de graniţe. Şi cât de dureros este pentru un etnic român – în Trans-Carpatia (Maramureşul istoric), de exemplu, dar nu, numai – să constate că vecinii lor de altă etnie sunt sprijiniţi de statul de origine, pe când România nu face nimic pentru sprijinirea lui… Îmi vin în minte cuvintele D-lui prof. dr. doc. Ilie Popescu, supravieţuitor al gulagului stalinist, Preşedintele Societăţii „GOLGOTA” a românilor nord-bucovineni, cuvinte, cu care încheiase un amplu interviu acordat revistei noastre:
…Şi dacă, printr-o minune, Ucraina va intra în UE şi vor dispărea graniţele, atunci, să-mi spuneţi, dacă noi ne pierdem românismul, intrăm în Europa cu : „Dobrâi deni”!? şi „Zdraizvuite”!?( Bună dimineaţa!, Bună ziua!)… Şi ce vom face noi atunci ?…
Întradevăr, o tulburătore întrebare!… Ea ne sugerează concluzia că, dacă astăzi nu facem suficient pentru propăşirea culturii româneşti şi a limbii române în provinciile istorice româneşti rămase, prin vitregia istoriei, sub dominaţie străină, mâine ar putea fi prea târziu… Mâine, s-ar putea să se fi produs extincţia spiritualităţii româneşti în aceste zone şi fraţii noştri de azi să devină, mâine, nişte străini, complet dezrădăcinaţi din trunchiul românităţii, cândva, atât de viguros pe acele meleaguri. Istoria cunoaşte numeroase exemple, relevante în acest sens…
Panou publicitar în Piaţa Unirii din Iaşi – „Centenar 100”. Imaginea surprinde un moment în care generalul Constantin Prezan întâmpină pe voluntarii ardeleni (7 iunie 1918), în Piaţa Unirii din Iaşi, unde au depus şi jurământul ca militari ai armatei române (ei fuseseră în armata austro-ungară şi căzuseră prizonieri la ruşi, „aliaţii” noştri). Prof. univ. Alexandru Sofonea mi-a împărtăşit că ofiţerul din imagine, care are faţa parţial acoperită de profilul generalului, este chiar tatăl lui, această fotografie fiind binecunoscută în familia domniei sale (n. P.M.I.).
În acest spirit, redacţia revistei „Vatra Noastră Românească” şi-a orientat mesajul întregii sale activităţi în sensul aducerii la lumină, în paginile sale, a realităţilor din comunităţile româneşti din imediata vecinătate ale actualelor fruntarii ale ţării.
S-ar putea aprecia că efortul nostru este asimetric, privind şi la problematica unor comunităţi româneşti, rămase etnic-minoritare în mijloc de ţară românească – o altă anomalie generată de opresiunea multiseculară a imperiilor vecine asupra românilor.
Noi am răspunde la această apreciere prin observaţia că românii mjoritari, ancoraţi multimilenar, atât de trainic, de crestele Carpaţilor, vor şti întotdeauna să vină în ajutorul fraţilor aflaţi la doi paşi de ei… Nouă însă, celor din acest colţ nord-estic de ţară, ne revine, în mod natural, misia strategică de a privi cu luare aminte la fraţii de peste Prut, la fraţii de peste Siretul superior, rămaşi printre străini. Este ca îndemnul dintr-o cunoscută baladă – pe care-l voi parafraza: – Bate tu mijloacele, că eu bat marginile!
Concret, în sprijinul generic al afirmaţiilor noastre, am evidenţia, în special, seria nouă a revistei. Precizăm că, începând cu această nouă serie, revista „Vatra Noastră Românească”, pote fi prezentată sub formă P.D.F. în variantă electronic (digitalizată), ceea ce facilitează accesul la paginilie ei a tuturor celor interesaţi (în prezent, colecția revistei poate fi accesată pe adresa de site: www.bibliotecabotosani.ro/index.php/vatra-noastra-romaneasca).
Dar, dincolo de aceste aspecte tehnice, relevant ni s-ar părea, pentru aria de cuprindere a ideaticii revistei, prezentarea titlurilor unor articole de fond care, prin ele însele, vorbesc despre obiectivele majore urmărite de revistă. În acest sens, invităm pe cei interesați să consulte arhiva completă a seriei noi a revistei (nr.1-41), accesibilă prin descărcarea de pe site-ul indicat anterior.
În prezent, revista cunoaşte o extensie de la 16 la 28 pagini (începând trim. II, 2015, revista are 28 pag. editate color) difuzându-se gratuit, şi în forma pe suport hârtie (500 ex./număr), în rândul membrilor şi simpatizanţilor filialei botoşănene a U.V.R., precum şi altor persoane interesate de problematica naţională (tineri, elevi şi studenţi, cadre didactice, militanţi din O.N.G.-urile pro-naţionale). Apariţia cu periodicitate trimestrială a revistei o face, în prezent, un important instrument de susţinere a manifestărilor ocazionate de principalele sărbători naţionale. Nu în ultimul rând, o importantă destinaţie a revistei o constituie difuzarea ocazională, în periplurile basarabene sau nord-bucovinene, pe care le întreprindem în mod sistematic, în cadrul colaborării stabilite de filiala noastră cu alte organizaţii civice ale românilor de peste graniţă.
Însă, difuzarea variantei digitalizate a revistei o considerăm cheia de boltă a acestei activităţi, această formă de difuzare răspunzând preocupării noastre de accesare a revistei de către cât mai mulţi români, de către românii aflaţi în înstrăinare, prin forţa vicisitudinilor istorice.
Din aceste considerente, apreciem că revista „Vatra Noastră Românească” poate fi calificată drept un vector al coeziunii culturale transfrontaliere a românilor.
În final, prezentăm actualul Colegiu de redacție:
COLEGIUL DE REDACŢIE:
Redactor-şef: Paul-Mircea Iordache;
Redactor-şef-adj.: Ion Negrei (R. Moldova);
Redactor-şef-adj.: Vasile Bâcu (Reg. Cernăuţi, Ucraina);
Redactori: Gică Manole, Dan Prodan, Sergiu Balanovici, Petruţ Pârvescu, Bogdan Cărăuşu, Iulian Moldovanu;
Secretar de redacţie: Florea Macovei
Paul-Mircea IORDACHE