default-logo

Epidemiile şi învăţăturile literaturii în revista „Orizonturi culturale italo-române”

   În acest aprilie altfel, noul număr al revistei „Orizonturi culturale italo-române / Orizzonti culturali italo-romeni” propune cititorilor o lectură reflexiv-reconfortantă cu temele noastre, dat fiind că şi literatura şi cultura în general ne pot veni şi ele, în felul lor, în ajutor. Astfel, în deschiderea ediţiei, cititorilor italieni pot citi despre o epidemie din trecut petrecută pe meleagurile româneşti, din care pot trage oarece învăţăminte.

Cititorilor români le este propusă aceeaşi temă, dar cu alte învăţăminte, venite tot din trecut, de la Veneţia. Probabil că puţini români, chiar cei îndrăgostiţi de Veneţia şi care au idee despre măreţia, puterea şi excepţionala organizare a Serenissimei Republici în secolele ei de glorie, ştiu de măsurile pe care şi le pot lua pentru a se feri de epidemii şi de structurile construite special în acest scop. Şi probabil că mulţi ştiu de existenţa lazaretelor în Europa de odinioară, dar puţini despre originea veneţiană nu doar a termenului, ci şi a instituţiei.

Cum bine se ştie, Veneţia îşi baza economia cu precădere pe comerţul maritim, drept care era deschisă navelor ce veneau de pretutindeni şi care, odată cu mărfurile, puteau aduce şi chiar aduceau şi boli. Pentru protejarea populaţiei, în 1423, Senatul Serenissimei hotărăşte să dedice una din insulele lagunei, în apropiere de Lido, verificării persoanelor şi mărfurilor venite din ţinuturi infectate, şi să asigure celor veniţi asistenţă şi îngrijiri medicale. Insula poartă de atunci numele de Lazzaretto Vecchio (Lazaretul Vechi). Numele stabilimentului, iar de la el şi al insulei, provine dintr-o contaminare lingvistică: între numele bisericii Santa Maria di Nazareth, construită de ordinul călugăresc al Eremitanilor în 1249, care oferea adăpost pelerinilor care se duceau sau se întorceau din Ţara Sfântă, pe de o parte, iar pe de alta, numele Sfântului Lazăr, protectorul ciumaţilor. Denumirea se va răspândi şi va fi preluată timp de câteva secole pe tot teritoriul Europei. Denumirea, nu şi înţeleapta organizare veneţiană!


Ediţia română propune următoarele pagini: Epidemiile din trecut şi înţelepciunea uitată a Veneţiei (deSmaranda Bratu Elian); „Măcar în somn să nu fim refugiaţi”. In memoriam Paul Goma (de Flori Bălănescu); O viaţă în slujba italienisticii. In memoriam Helga Tepperberg (pagină corală dedicată distinsei Professoressa de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu intervenţii de Monica Fekete, Delia Morar, Mariana Istrate, Mirona Bence-Muk, Otilia Ştefania Damian); Un prieten de cursă lungă al literaturii române Un prieten de cursă lungă al literaturii române (de Doina Condrea Derer); „Răsuflarea ametistului”. Versuri de Nicoletta Di Gregorio (prezentare şi traducere de George Popescu); Din povestirile autobiografice ale lui Massimo d’Azeglio: „Oaspeţii” (traducere de Doina Condrea Derer); „A fotografia Veneţia” cu Marco Contessa şi Matteo Chinellato (rubrică îngrijită de Ioana Eliad).


Ediţia italiană prezintă pagini precum: Dal coronavirus alla «peste di Caragea». Che cosa insegna la letteratura (de Smaranda Bratu Elian); «Nel sonno non siamo profughi». In memoriam Paul Goma (1935-2020) (pagină îngrijită deDavide Zaffi); Fare teatro in Romania. Intervista al drammaturgo italiano Cristian Izzo (interviu realizat deArmando Rotondi); Loránd János suChoreoscope, il festival di «dance film» di Barcellona (interviu realizat deArmando Rotondi); Inedito. Da «Sessualità e società» di Andrei Oişteanu (I) (prezentare şi traducere de Valentina Elia); Andrei Cornea e «I cani» dal suo «Paroliere senza frontiere» (prezentare şi traducere de Anca-Domnica Ilea); «Fotografare Venezia» con Marco Contessa e Matteo Chinellato (rubrică îngrijită de Ioana Eliad).


Numărul 4/aprilie 2020 al revistei interculturale bilingve „Orizonturi culturale italo-române / Orizzonti culturali italo-romeni”îl puteţi accesa de la: www.orizonturiculturale.ro şi www.orizzonticulturali.it.

Despre autor

Lasă un răspuns

*