Stres post-traumatic similar celui care îi afectează pe militari… depresie… anxietate… grave tulburări emoționale… jurnalismul de război are un preț uriaș pentru cei care îl practică. Pe lângă profesioniștii media care au plătit cu viața relatările despre războiul declanșat de Rusia în Ucraina, vătămările psihologice sunt, la rândul lor, un risc real, cu extensie pe termen lung, scrie pressgazette.co.uk.
Rețelele de socializare și site-urile de știri sunt pline de imagini teribile de la Bucha, unde sute de cadavre au fost găsite pe străzi și în gropi comune, după ce trupele ruse s-au retras. Daily Mirror, The Times, The Financial Times sau Metro, printre altele, au prezentat imagini cu trupuri neînsuflețite pe primele pagini, fiind ușor de presupus că până să fie alese cele mai potrivite, jurnaliștii din aceste redacții au văzut mult mai multe imagini, mult mai groaznice.
Dr. Sian Williams, psiholog și jurnalist, de la postul 5 News, a declarat pentru Press Gazette că, în cercetările anterioare pe care le-a făcut despre „vătămare morală”, a constatat că aceasta „poate include vinovăția, rușinea sau suferința de a acoperi evenimente de știri cu potențial dramatic – de exemplu, cineva se poate simți vinovat pentru inacțiune sa sau pentru oamenii lăsați în urmă în Ucraina”. Williams arată că riscul de traume indirecte este mai mare în acest moment, deoarece, după doi ani de pandemie, oamenii „nu au atâta flexibilitate psihologică pe câtă ar avea în mod normal”.
Profesioniști epuizați, după doi ani necruțători
La rândul său, Hannah Storm, co-director al Headlines Network, care organizează ateliere și instruire pentru îmbunătățirea sănătății mintale în mass-media, susține că „există riscul unei traume indirecte, și, pe lângă asta, jurnaliștii sunt absolut epuizați, după doi ani necruțători. Am auzit despre unii colegi de breaslă care sunt gata să părăsească această meserie. Ca urmare, alături de echipa de pe teren, trebuie acordat credit și validare muncii profesioniştilor din redacții care au în față astfel de relatări teribile”.
Judy King, director editorial la BBC Monitoring, care a fost înființată în cel de-al Doilea Război Mondial și are acum aproximativ 100 de jurnaliști în Marea Britanie și un număr similar în restul lumii și care observă mass-media și social media, afirmă că „riscul de afectare mintală și emoțională face parte din munca noastră de zi cu zi, așa că o luăm extrem de în serios și avem o varietate de tehnici diferite pe care le folosesc jurnaliştii pentru a rămâne în stare bună în timp ce se confruntă cu acest tip de material de presă”: „Cred că dacă simți că există un motiv pentru a face această muncă, îți permite să o gestionezi într-un fel, nu este doar curiozitate… există un adevărat sentiment că acest lucru contează, că acest job contează și, prin urmare, este important ca jurnaliştii consideră că este important să facă asta”.
Muncă extraordinar de importantă
În ciuda naturii adesea tulburătoare a muncii jurnaliștilor care relatează despre conflicte, King, care a lucrat la BBC Monitoring timp de 22 de ani, susține că echipa are o rotație scăzută a personalului, iar recrutările implică o deplină sinceritate a postului cu privire la implicațiile acestei munci „extraordinar de importante” pe care o fac jurnaliștii.
Georgina Lee, care conduce echipa de verificare a știrilor Channel 4, dă câteva sfaturi pentru gestionarea de către jurnaliști a avalanșei de emoții tulburătoare a relatărilor despre război: „Când știți că sunteți pe cale să priviți conținutul supărător, limitați modurile în care îl vizualizați – dezactivați sunetul, vizionați videoclipuri în ritm rapid, minimizați fereastra de pe ecran, priviți-l dintr-un unghi și concentrați-vă pe o anumită parte a imaginii înainte de a construi de acolo, dacă este necesar; limitați-vă expunerea la materialele grafice – tratați-le ca pe materiale radioactive; luați pauze dese”.