Istoria arată că transformarea științei și a tehnicii duce la o înmulţire a metodelor prin care omul poate să-și arate răutatea faţă de aproapele său. În orânduirea comunei primitive, omul putea să-și atace dușmanul numai dacă îl vedea.
Conform materialismului dialectic, viața este o formă superioară de mișcare a materiei. Viața nu a existat întotdeauna pe pământ, ci a apărut în procesul dezvoltării istorice a materiei, în prezenţa anumitor condiţii favorabile și se desfășoară potrivit legilor biologice. Omul a fost expus unor epidemii încă din antichitate. Epidemiile de ciumă şi holeră au luat multe vieţi de-a lungul timpului. Povestiri despre prezența ciumei la români încep cu secolele XIII și XV, însă epidemiile sunt înregistrate din secolul al XV-lea. De-a lungul vremurilor, aceste molime au reprezentat una dintre cele mai grave ameninţări la adresa existenţei omenirii. Căci în aceste vremuri grele, totul este pus în mișcare prin viruşii care acționează de la distanță, cum sunt coronavirusurile, scopul putând fi atins indiferent dacă este vizibil sau nu. Fără a fi în stare de război cu cineva, aceste urme lăsate dăunează contemporanilor noştri.
Această orânduire este străpunsă de nedreptate și răutate. Se pare că am alunecat pe o pantă foarte periculoasă! Orice sistem complex poate fi departe de realizare. În raport cu complexitatea acestuia este de aşteptat ca schimbările care au loc în el inopinat să aibă urmări mai curând negative decât pozitive. Transformările care au loc în organismele inferioare vor fi mai des pozitive decât la om, fiindcă omul este „un organism minunat, dar în acelaşi timp îngrozitor de complicat”. Cine folosește pandemia de coronavirus? Oamenii vor mai fi oare ca înainte? Poate că a venit timpul să se lichideze acest pericol, deoarece coronavirusul este ca o sârmă ghimpată, cu noduri de ghimpi care pătrunde în fiinţa omului. Este clar deci că problema pandemiei interesează toate păturile, care trebuie să acţioneze solidar. Fiecare nădăjduieşte că istoria folosirii pandemiei de coronavirus va avea un sfârșit favorabil și că ea nu va fi o istorisire polițistă de genul „Cine-i ucigaşul?”, în care identitatea făptuitorului este stabilită ca urmare a strângerii de acțiuni săvârșite.
Toate pandemiile sunt o ticăloșie foarte costisitoare și foarte dăunătoare. Între viața dinainte de pandemie şi cea de acum, s-au ridicat parcă nori groși de furtună. Așadar, din orice punct de vedere ar fi privite, experiențele din timpul pandemiei de coronavirus trebuie să fie condamnate. Ele dăunează şi prietenilor, și dușmanilor, și oamenilor echidistanţi, atât celor din generația noastră cât şi generațiilor viitoare.
Avem încredere în puterea aliaţilor noştri, în popoarele şi statele care luptă, ca și noi, împotriva pandemiei de coronavirus. Ne trebuie credinţă şi răbdare! Stimaţi cititori, duceți aceste două cuvinte în familiile dumneavoastră, în sufletele soțiilor dumneavoastră, ale fiilor dumneavoastră, pentru care timpul se luptă și care vor fi într-o bună zi liberi, într-o Românie (cu adevărat) liberă! Pace, nu virusuri secrete! Lumea nu se va termina cu această pandemie.
„O, lume, lume! Aș vrea să te cuprind întreagă. În piept, Dogorâtor. Să te topesc în sângele meu cald. Cu tot ce ai: Cu munții tăi, Cu râsul tău, Cu picurii de rouă, Cu multele, Nenumăratele fecioare cari pășesc. Cutremurate-n clipa asta. De-un dor”, spune poetul Lucian Blaga (în poezia Lume!).
Florenț Mocanu / UZPR