Dumitru Câtu.
Un nume care pentru dumneavoastră poate nu spune nimic, pentru mine, însă, de câteva săptămâni este sinonimul unei tristeți sfâșietoare.
A fost omul care, deși trecuse de 80 de ani, era veșnic în vervă, veșnic dispus să lege încă un dialog, numai să cunoască un zâmbet nou, să se bucure împreună cu un suflet proaspăt întâlnit de inefabilul comunicării.
Sfida răceala dintre oameni cum sfida frigul iernii. Zvelt, cu capul descoperit chiar și atunci când ascuțișul vreunui pustiu de ger atenta la temeritatea omenească, înfrunta nu doar capriciile vremii ci și pe cele ale semenilor cu bărbăție, dar și cu o noblețe și o verticalitate înălțătoare, fiind exponentul unui mod de viață dinamic, alert, mobilizator, optimist. Când m-a sunat ultima dată, m-a încurajat în înfăptuirea proiectelor mele, m-a felicitat pentru unele împliniri, deși el era în corsajul unei nemiloase și neînduplecate suferințe.
Mi-e dor să ne contrazicem fără menajamente și să ne prețuim cu aceeași forță a respectului nedisimulat, viu, franc, înalt și adânc deopotrivă.
Mi-e dor să ne încrucișăm privirile și să ne ghicim tăcerea vreunui gând, să deslușim împreună murmurul ascuns al vreunui sentiment neînsăilat încă în trupul sacru al rostirii.
Mi-e dor să fiu întrebat dacă l-am văzut pe profesor iar eu să pot spune că da, e pe aproape, o să apară din clipă în clipă, nu aveți teamă că nu apare.
Îmi place să cred că, după ce a predat omenia și cinstea pe toate continentele globului sufletesc, acum, când nu apare, lipsește motivat. A urcat în ceruri să predea sfinților lecții de demnitate.
Adevărul este că mă cuprinde un dor sfâșietor de domnul profesor, cum îi spuneam cu respect toți cunoscuții Omului DUMITRU CÂTU, un dor atât de mare și de neostoit încât nu-l pot duce singur și vi-l mărturisesc. Și mă cuprinde mai ales azi, când ne-ar fi adunat să-și serbeze cu noi ziua de naștere. Și ar fi aprins cu delicatețe toate luminile bucuriei de a fi împreună. Dar fiindcă e ocupat să predea lecții de demnitate prin ceruri, cum ziceam, îi vom spune în absență cât de mult l-am iubit. Și ne vom ruga bunului Dumnezeu să aibă grijă de sufletul lui și să-l odihnească în pace!
Firiță Carp / UZPR