Valery Legasov, chimist, a coordonat ancheta privind cauzele care au condus la producerea catastrofei de la Cernobîl. Doi ani mai târziu, și-a pus capăt zilelor într-un mod neaşteptat.
A fost un partizan al transparentei, în ciuda eforturilor autorităţilor sovietice de a minimaliza consecințele catastrofei. Mulți l-au considerat singura persoană raţională implicată în această anchetă. La doi ani de la acest nefericit eveniment, Legasov s-a sinucis. În urma lui, au rămas mai multe note și însemnări cu privire la catastrofa de la Cernobîl. Mulți au făcut o legătura între sinucidere să și implicarea sa în ancheta.
La scurt timp după explozia reactorului cu numărul patru, Legasov a fost convocat de autoritățile sovietice. Timp de zece zile de la explozie, reactorul a eliberat tone de particule radioactive.
Legasov a luat cunoștință de teribilul accident, la 12 ore de la producerea acestuia, în timp ce se afla la o conferința, în care un alt cercetător a anunțat că la Cernobîl s-a produs un accident. Legasov împreuna cu alți oameni de știința s-au deplasat la Pripiat, un oraș aflat la 10 km de Cernobîl.
Inconştienţi de pericol, peste 300000 de locuitori din zonele limitrofe Cernobilului își continuau viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. S-a dispus evacuarea zonei, o decizie care, din păcate, a venit foarte târziu.
După catastrofă, oamenii de știința au estimat că zona nu va mai putea fi locuită în următorii 20000 de ani. După primele investigaţii, Legasov întocmeşte un raport apocaliptic. URSS-ul nu era pregătit pentru o asemenea intervenție.
În august 1986, Legasov se deplasează la o conferința la Viena, unde prezintă un raport cu privire la catastrofa de la Cernobîl. Legasov a vorbit despre erorile umane și despre conceperea și construcția reactorului extrem de defectuase.
În timp ce confraţii săi occidentali l-au felicitat pentru raportul prezentat, autoritățile sovietice au condamnat intervenţia lui Legasov. Au urmat o serie de interviuri acordate unor canale de televiziune occidentale în care susţinea criza prin care trece economia sovietică și implicit populația. La scurt timp, a fost destituit din funcţia pe vicepreședinte al Institutului Kurciatov.
Cu toate riscurile pe care le prezentau reactoarele, două dintre acestea au continuat să funcționeze până în anul 1996.
La doi ani de la producerea catastrofei de la Cernobîl, Legasov a fost găsit spânzurat în locuinţa sa. Avea 51 de ani, era sănătos, recunoscut ca fiind un mare chimist. Nu a fost descoperit nici un bilet în care să explice gestul său.
Legasov a fost singurul specialist sovietic care a avut curajul să vorbească despre dezastrul și pericolul pe care îl reprezintă pentru umanitate Cernobilul. Acest cural l-a costat viața.