◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Reședința de vară de la Brebu a lui Constantin Brâncoveanu 

sdr

Într-o zi toridă de vară, am pornit de la Kilometrul Zero spre locul ce a fost menit să devină reședința de vară a unora dintre cei mai de seamă domnitori pe care i-a avut Țara Românească – Matei Basarab (1588, Brâncoveni– 1654, București)  și Constantin Brâncoveanu (15 aug 1654 Brâncoveni – 15 aug 1714 Constantinopol) –  având cele mai lungi și mai fructuoase domnii ( 22 de ani pentru Matei Basarab, 1632-1654  și  26 de ani pentru Constantin Brâncoveanu, 1688 -1714). Ei sunt cei care au construit ansamblul arhitectural de la Brebu – județul Prahova, o realizare reprezentativă a arhitecturii muntenești din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Numele localității Brebu provine de la brebi, cum erau numiți castorii din lacul aflat în spatele ctitoriei, așa cum ne precizează Nicolae Iorga în lucrările sale. 

Edificiile fostei ctitorii se păstrează  și astăzi, putându-se vizita biserica, turnul-clopotniță, casa domnească și zidul de incintă. Pomenită la 27 noiembrie 1640 în hrisoavele domnești drept ctitoria de la Brebu, se poate presupune ca aceasta a apărut cu câțiva ani înainte de 1640, pe vremea lui Matei Basarab. Lucrările se opresc în 1654, anul când moare Matei Basarab, și stagnează 35 de ani. Urcând pe tronul Țării Românești, Constantin Brânconeanu finalizează ctitoria începută de Matei Basarab și o folosește, la

rândul său, ca reședință de vară.

 Constantin Brâncoveanu, urcat pe tron în 1688, anul apariției Bibliei în limba română,  și decapitat la Istanbul, în ziua de 15 august 1714, a fost protectorul tiparului și școlilor din Muntenia și Transilvania. Acesta a transformat școala de la Sf. Sava în „colegiu public pentru pământeni și străini”,  dând astfel Bucureștiului o nouă Academie Domnească (1694). Totodată, l-a adus în țară pe Andrei, viitorul mitropolit Antim Ivireanul, sub îndrumarea căruia se tipăresc numeroase cărți în limbile română, greacă, slavonă, georgiană și arabă. A fost executat mișelește la Istanbul, alături de patru fii ai săi, împreuna cu sfetnicul Ianache Văcărescu.  Pe 15 august 1992, Constantin Brâncoveanu cu fiii săi și cu sfetnicul Ianache au fost canonizați de către Biserica Ortodoxă Română (Sfinții Mucenici Brâncoveni). Sunt sărbătoriți pe 16 august pentru a nu coincide cu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. 

dav

În fosta reședință domnească de la Brebu, construită nu numai în scop recreativ, dar și ca loc de refugiu în caz de primejdie, se intră pe sub turnul clopotniță, care inițial a fost construit cu înălțimea de 35 de metri. La cutremurul din 1802, cel mai mare cutremur din țara noastră, având 7.9 grade pe scara Richter,  partea de sus a turnului s-a darâmat și a fost reconstruit doar până la înălțimea de 27 metri. Turnul clopotniță are patru nivele: primul nivel este poarta de acces în curte,  nivelele doi și trei aveau rod de apărare, fiind prevăzute cu metereze de tragere, nivelul patru este sala clopotelor, folosit ca loc de observare. Turnul clopotniță constituie una din cele mai reprezentative tehnici de construcție din Evul Mediu românesc.

Frumoasa biserică, foarte trainică și rezistentă, cu dimensiunile 30m x 10m, ea însăși o bijuterie, are un plan trilobat, cu o turlă mare pe naos și alte două mai mici pe pronaos. Zidurile bisericii sunt construite din piatră de râu și cărămidă, cu o grosime la temelie de 2 metri. Are hramul Sfinții Arhangheli „Mihail și Gavriil” iar altarul său, boltit cu o semicalotă, păstrează în interior și pe iconostas o parte din pictura lui Sava Henția. Ferestrele sunt foarte înguste, ca ale unei cetăți, locuitorii, sau o parte dintre ei, putându-se adăposti în biserică în caz de primejdie. Datorită zidurilor groase și a ferestrelor înguste, intrarea în biserică era singura cale de acces în interior, astfel încât, ușa fiind foarte bine închisă, transforma lăcașul într-o fortăreață. Biserica a fost pictată în vremea lui Constantin Brâncoveanu. În timpul unor lucrări de restaurare, unele dintre ferestre au fost acoperite. Mai târziu, în timpul restaurărilor, specialiștii au decapat tencuiala, readucând la lumină o parte din pictura originală, din vremea domniei lui Constantin Brâncoveanu, aflată în ogivele primelor ferestre din stânga și dreapta intrării în biserică, acestea fiind foarte adânci datorită zidului gros.

Casa domnească, de mari dimensiuni (11.8m x 30.2m), are o formă dreptunghiulară, fiind una din cele mai importante construcții laice din Țara Românească păstrate până în zilele noastre. Are 8 încăperi și o logie, ridicată pe două pivnițe, folosite ca spațiu de recreere. Aflată în apropiere de capitala Țării Românești din acea vreme – Târgoviște – Brebu era un adevărat rai: aer curat, lacuri sărate și o remarcabilă poziție strategică. În caz de pericol iminent era posibilă retragerea  spre Ardeal, unde domnii munteni întrețineau relații de alianță și prietenie cu familiile domnitoare din Transilvania, parcurgând un drum de 60 km, pe la Paltinul, apoi prin Săcele-Comarnic. Începând cu 1752, fosta reședință domnească îndeplinește, de-a lungul anilor, mai multe funcții printre care: loc de recreere pentru elevele de la Colegiul Elena Doamna din București, care își petreceau la Brebu vacanțele de vară, bucurându-se de izvoarele cu apă sărată; preventoriu pentru boli pulmonare, datorită calității deosebite a

sdr

aerului,  transformat mai apoi în sanatoriu TBC. Ulterior, până în anul 1955, aici a funcționat un azil de bătrâni. De atunci s-a aflat sub patronajul Direcției Monumentelor Istorice. Ulterior, s-a decis introducerea acestui complex medieval în circuitul turistic,  motiv pentru care au loc ample restaurări, casa domnească fiind readusă la  forma inițială. La 12 septembrie 1971, prin strădania profesorului Nicolae Simache, ctitorul muzeelor prahovene, a fost vernisat Muzeul Casa Domnească Brebu, secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova din Ploiești.

Zidurile de incintă, înalte de 5-6 m, sunt bine conservate până astăzi,  suferind doar mici intervenții asupra lor cu trecerea timpului. De jur împrejur era un pod de pază, pe care îl foloseau  soldații, iar în caz de primejdie aceștia puteau reacționa asupra inamicului, trăgând de pe  meterezele special amenajate în partea superioară a fortificațiilor.  

În incinta Muzeului Brebu sunt amenajate două expoziții – una permanentă și alta temporară. Expoziția permanentă, dedicată artei medievale, prezintă obiecte din secolele XVII – XVIII, însă deși sunt originale, nu au aparținut ctitorilor amintiți. Lucru de înțeles,  pentru că, la câte instituții au funcționat aici, nu s-au putut păstra, din păcate, obiectele de mobilier inițiale.  Cu toate acestea, obiectele expuse recreează atmosfera celor două veacuri. Găsim în expoziție arme de foc, arme albe, o colecție deosebită de carte veche românească, majoritatea în limba română dar scrise cu alfabet chirilic, dintre care amintim Biblia lui Șerban Cantacuzino și Cazania lui Varlaam (tipărită la Mănăstirea Trei Ierarhi din Iași, la 1643, „Carte românească de învățătură la dumenecele preste an și la praznice împărătești și la svânți mari”, 506 file, conținând și primele versuri în limba română, prin care este recunoscut meritul domnitorului Vasile Lupu în tipărirea cărții), piese de mobilier, picturi.

Expoziția temporară actuală a  fost vernisată în mai 2021, fiind dedicată

dav

tehnicii, organizată în colaborare cu Muzeul Universității Politehnica din București. Se știe că la curtea unora dintre cei mai de seamă domnitori pe care i-a avut Țara Românească au fost prezenți faimoși inventatori și cercetători. Elementul de atracție al expoziției temporare este  un teodolit – aparat de măsurare și proiectare, chiar cel pe care Anghel Saligny și echipa sa l-au folosit la executarea podului de la Cernavodă, dar amintesc și Cartea de Onoare a Institutului Politehnic din București cu semnaturile echipajului navei „Apollo 12” (2 martie 1970): Charles Conrad-comandant, Richard Gordon-pilot modul comandă, Alan Bean-pilot modul lunar. Printre personalitățile prezentate de Politehnica din București amintim: Anghel Saligny, Simion Stoilow, Șerban Țițeica, Spiru Haret, Constantin Budeanu, Traian Lalescu, Gogu Constantinescu, Ion Mincu, Ion I.Agărbiceanu.

 

Tanța Tănăsescu / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *