Nimic nu mai e ce-a fost
Cuțitul
cu care-mi decupez
o felie de cer
îmbogățit parcă anume pentru mine
cu luceafărul de dimineață
e un iatagan uriaș
Desfrunzirea nopții
în culorile toamnei
inundă pacea zorilor
Îmi închipui o zi fericită
Nimeni nu se va putea lăuda
că e proprietar de cer
în condiții de pauperizare generalizată
Nu mai sunt cel care mă știu
Am devenit un tip ciudat
care mă deranjează
cu chestii absolut inutile
Din partea lui
mă aștept la orice
nu m-ar surprinde nicicum
Nici măcar cu un exces
de generozitate inumană
Nimic nu mai e ce-a fost
Voi împărți neapărat visul
cu toți săracii lumii
care n-au o stea a lor
Firiță Carp / UZPR