default-logo

Muzeul „Constantin și Ion Stere” Bucov, simbol al unității naționale

La aproximativ 7 km. depărtare de orașul Ploiești, pe partea stângă a șoselei naționale Ploiești – Buzău, se află Parcul „Constantin și Ion Stere” Bucov, în care ai posibilitatea de a te bucura deopotrivă de frumusețea naturii, dar și de creații ale spiritului uman.
O adevărată pădure de foioase te captivează cu aerul ei curat, cu chipul ei puternic, în care mirosul de lut proaspăt se îmbină cu cel de frunze ce își schimbă nuanțele în succesiunea anotimpurilor.
Te poți plimba pe aleile parcului și, în mod deosebit, pe Aleea Scriitorilor, poți poposi pe o bancă, admira vigoarea, freamătul și coloritul copacilor, imaginea lacului în care se revarsă chipul sălciilor plângătoare, al răsăritului și al asfințitului de soare, poți vizita grădina zoologică sau poți savura din produsele culinare de la terase.
Esența acestui domeniu îți este însă dezvăluită în incinta Muzeului „Constantin și Ion Stere” aflat în apropierea lacului și a grădinii zoologice.
Este un conac cu parter, etaj și mansardă, în care sunt expuse piese de mobilier și de uz personal ce au aparținut lui Constantin Stere și familiei sale. Fotografii, planșe, documente, tablouri, statuete, completate de explicațiile doamnelor muzeograf Paula Mănișor și Corina Mărășescu te ajută să înțelegi specificul acestei case, al unui mod de viață, să cunoști personalitatea lui Constantin Stere și să înțelegi rolul lui în literatura și în istoria națională.
După cum se menționează pe una din planșele muzeului, Constantin Stere, scriitor, profesor, avocat, om politic, „s-a născut în anul 1865, la Horodiștea, județul Soroca, în Basarabia; aderă de tânăr la mișcarea narodnică, ceea ce va duce la arestarea și exilarea sa în Siberia (1883-1892); ulterior se refugiază în România unde urmează cursurile Facultății de Drept din Iași (1892-1897); devine profesor la Catedra de Drept constituțional și administrativ, iar între anii 1913-1916, va îndeplini și funcția de rector al Universității din Iași”. În anul 1918, s-a căsătorit cu Aneta (Ana) Radovici, soția medicului Ion Radovici, decedat, mătușa lui Mircea Ionescu-Quintus. Ambii soți se aflau la a doua căsătorie și aveau copii din prima căsătorie.
Au avut împreună un băiat, Ion Stere, care s-a născut la București, în anul 1918.
A urmat cursurile Liceului „Sfinții Petru și Pavel”, din Ploiești, pe ale Facultății de Litere a Universității București, pe ale Școlii de Ofițeri din Craiova. A preferat cariera militară și, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial a militat pentru eliberarea Basarabiei.
După război, s-a stabilit în Franța și după aceea, în Statele Unite ale Americii.
După 1990, a revenit de două ori la Bucov. S-a stins din viață, în anul 1997, în America.
Portretele lor pot fi privite în tablourile existente în muzeu.
Atât domeniul de la Bucov și inclusiv casa au avut un destin contorsionat.
Ele au aparținut Anei Radovici, care, după moartea soțului, s-a căsătorit cu C. Stere.
Casa construită în stil neoromânesc, la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost modernizată de cei doi soți, care au locuit în ea, în perioada 1930-1936, până la moartea scriitorului și omului politic C.Stere, care a fost înmormântat la București.
În comunism, a fost transformată în depozit de cereale și în restaurant, după 1987 a fost revendicată de moștenitori, dar Suzana Stere-Paleologu, soția lui Ion Stere, după ce a dobândit-o, a donat-o statului român, cu o condiție, de a fi transformată în muzeu spre cinstirea memoriei socrului ei. A început să funcționeze ca muzeu, începând cu anul 2010.
Majoritatea obiectelor din muzeu sunt originale și au fost donate de Suzana – Stere Paleologu. La parter se află două încăperi, Salonul de primire și sufrageria.
Salonul de primire, locul de întâlnire al lui Stere cu personalități ale timpului, precum: Gala Galaction, Mihail Sadoveanu, George Călinescu, Nicolae Titulescu etc., pe lângă mobilierul din lemn de nuc, alcătuit din masă, scaune, servantă cu obiecte care au aparținut familiei, câteva tablouri, oferă imagini ale membrilor familiei și informații scrise despre ei. Astfel, îl poți vedea pe C. Stere pe malul lacului sau îl poți privi alături de marele diplomat român Nicolae Titulescu și pe Ion Stere alături de Corneliu Coposu. Un obiect de mare valoare existent în această cameră este un taler de argint aurit, de la 1799, cu dublă valoare, artistică și istorică. A aparținut domnitorului român Alexandru Moruzzi, care l-a dăruit unei biserici din Urziceni, drept mulțumire față de Maica Domnului, când a revenit la domnie.
De aici se trece în sufragerie, unde se spune că erau savurate delicioasele mâncăruri pregătite de Aneta Stere. Aici poți admira mobilierul din lemn de nuc, de proveniență austro-ungară, obiecte de uz familial din argint. În mod deosebit, ne-a reținut atenția un ceas cu pendulă care semnala sfârșitul mesei.
La etaj se ajunge urcând o scară din lemn. Pe unul din pereți prin intermediul reproducerilor foto, îi poți cunoaște pe unii din prietenii și colaboratorii apropiați ai lui Constantin Stere: C. Hogaș, Al. Vlahuță, G. Galaction, T. Arghezi, Liviu Rebreanu, George Topârceanu, Mihail Sevastos, Demostene Botez, Iuliu Maniu, I.G. Duca, dintre care unii se află pe Aleea Scriitorilor.
Etajul este compartimentat într-un hol mare, două dormitoare și biblioteca lui C. Stere în care se află și biroul acestuia.
Holul este segmentul din casă cel mai reprezentativ pentru activitatea scriitoricească și de militant al realizării Basarabiei cu România, a lui C. Stere.
Pe o planșă poate fi lecturată o prezentare a revistei „Viața românească”, printre ai cărei colaboratori s-au aflat și C. Stere și Garabet Ibrăileanu, într-o vitrină sunt expuse patru volume din romanul „În preajma Revoluției”, cu dedicația autorului pentru soția sa.
Tot aici se află documente de o mare valoare istorică, relevante pentru realizarea unității naționale a românilor, care a fost și crezul de o viață al lui C Stere: o hartă din metal a României Mari, creație a lui Alfred Dimitriu, o copie de pe „Actul Unirii”, o fotocopie care prezintă membrii „Sfatului Țării” și este reprodus un fragment din Discursul rostit de C. Stere, în calitate de deputat în Sfatul Țării, pe data de 27 martie 1918, la Chișinău, în care pleda pentru Unirea Basarabiei cu România:
„Ca unul care am luptat o viață întreagă pentru drept și dreptate am alergat să ne înălțăm și să ne mărim țara în nevoia ei cea mare. În numele copiilor și al Conștiinței D-voastră vă spun să vă faceți datoria neclintit, fără a privi la dreapta sau la stânga, ci numai la viitorul urmașilor, căci numai așa, veți câștiga iertarea față de istorie pentru păcatele cari s’au săvârșit”.
Cu valoare simbolică, în hol este expus și un bust al regelui Ferdinand Întregitorul.
Tot în hol, în vitrine se află și alte obiecte care completează profilul fizic și spiritual al lui C. Stere și al familiei sale: fotografii, o busolă, o verighetă, un costum de gală al lui C. Stere, corespondență, printre care, și o scrisoare a lui Octavian Goga către C. Stere și una a lui C. Stere către I.L. Caragiale; statuete ale lui Ion Stere și al soției sale Ana.
Dintr-un tablou pictat de Constantin Ionescu, cu o noblețe simplă și bonomă, te privește Suzana – Stere Paleologu, cea fără donațiile căreia existența acestui muzeu nu ar fi fost posibilă.
O piesă de mare valoare care atestă aprecierea de care s-a bucurat C. Stere este și o copie de pe Diploma prin care Academia Română, în sesiunea din 22 noiembrie 2010, îi conferea titlul de membru post-mortem, pentru contribuția excepțională pe care și-a adus-o la dezvoltarea culturii române.
Holul este totodată un pasaj de trecere către cele două dormitoare, al Silviei, fiica din prima căsătorie a Anetei Radovici, și cel matrimonial, cât și către biroul lui C. Stere.
În camera Silviei pe un perete, deasupra patului din lemn de nuc, se află o carpetă anatoliană, pe alt perete, o icoană foarte veche, de 200 de ani, cu Maica Domnului în Rugăciune, o oglindă de cristal, cu ramă aurită.
Dormitorul matrimonial aduce o notă luminoasă, în primul rând, prin mobilierul de culoare albă, stil Ludovic al XV-lea și conține și una din piesele rare ale muzeului, un set de recipiente pentru cosmetice dăruit de regina Maria cu ocazia recepției organizate de regii României, după Marea Unire.
Biroul lui Constantin Stere, „sanctuarul casei”, cum l-a numit el însuși, a fost camera lui favorită, unde se retrăgea totdeauna singur pentru a studia și a-și scrie lucrările.
Aici se mai păstrează o mică parte din valoroasa bibliotecă a familiei, de 8000 de exemplare, care a fost distrusă, în zorii comunismului.
Pe biroul sculptat în lemn, pe lângă obiectele de scris, sunt expuse trei volume din romanul „În preajma Revoluției”, care a fost scris în timpul șederii sale aici și un glob geografic rarisim, cu imaginea României Mari.
Un tablou îi înfățișează pe cei doi prieteni, C. Stere și Gala Galaction.
În toate încăperile se remarcă preferința proprietarilor pentru simplitate, sobrietate, rafinament, discreție, simț al măsurii, un amestec de interes pentru arta populară, reprezentată de covoarele care acoperă podelele, carpeta din camera Silviei, cât și față de modernitate, reliefată de mobilier, lustre, oglinzi de cristal.
Urcând o altă scară din lemn, se poate ajunge la mansardă, dar nu înainte de a privi tablourile expuse pe unul din pereți, care reprezintă picturi realizate de Alexandru Săulescu, ginerele familiei Ana și C. Stere.
În trecut, mansarda era spațiul dormitoarelor familiei, astăzi, adăpostește o sală pentru expoziții temporare, sediul Fundației „Constantin Stere” și birourile angajaților.
În timpul vizitelor efectuate de noi la muzeu, am putut admira piese cu valoare istorică și artistică, existente în Expoziția „Finețuri de porțelan”.
Obiecte rare, precum farfurii cu monograma domnitorului Al.I. Cuza, păhărel ce a aparținut lui C. A. Rosetti, farfurii cu stema lui Manuc-bei sau care au aparținut lui Petre Șebesanu, frapieră în care se răcea șampania etc. ne-au încântat privirea și ne-au îmbogățit cunoștințele de cultură generală.
Memoria lui Constantin Stere și a familiei sale se bucură de respect atât din partea angajaților acestui muzeu, cât și a Consiliului Județean Prahova și al altor instituții prahovene.
În fiecare an, pe 1 iunie, este aniversat Constantin Stere, pe 26 iunie, este comemorat, pe data de 27 martie, este sărbătorită Unirea Basarabiei cu România.
Consiliul Județean Prahova, Consiliul Local Ploiești, Consiliul Local Bucov au înființat Fundația „Constantin Stere”, din care fac parte și Suzana Stere-Paleologu și Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova, cu rol în realizarea de obiective omagiale Constantin și Ion Stere.
Parcul Bucov, pe lângă valoarea de agrement a dobândit și una patriotică.
A primit numele de Parcul Memorial „Constantin și Ion Stere”. În parc, a fost amenajată Aleea Scriitorului, o esplanadă pe care sunt expuse statui ce reprezintă chipurile reginei Maria și al regelui Ferdinand, ale scriitorilor prieteni cu C. Stere și ale combatanților pentru Unire din toate provinciile românești, inclusiv din Basarabia.
Aleea este dominată de statuia lui C. Stere care se înalță la capătul ei, în lumina faldurilor fluturânde ale drapelului României. În spatele ei trei coloane cu valoare simbolică reprezintă cele trei țări surori: România, Transilvania și Basarabia.
Conform unui plan al Societății Cultural-Istorice „Mihai Viteazul” Ploiești , statuile de pe alee vor fi completate cu busturile a patru conducători ai Armatei Române, din anul înfăptuirii României Mari.

Elena TRIFAN / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*