PICURI DE ÎNŢELEPCIUNE
1. „CRED ÎN DUMNEZEU ŞI-L ADOR FĂRĂ SĂ ÎNCERC A-L ÎNŢELEGE. ÎL VĂD PRETUTINDENI DE FAŢĂ ŞI ACTIV: NU NUMAI ÎN CÂRMUIREA VEŞNICĂ A VIEŢII ŞI ÎN VIAŢA LĂUNTRICĂ A SUFLETULUI NOSTRU CI ŞI ÎN ISTORIA POPOARELOR ŞI A OMENIRII”.
Guizot (1787-1874),
Învăţat francez, istoric, orator, om de stat francez, membru al Academiei Franceze, prim-ministru, (al XXII-lea premier al Franţei) s-a remarcat în ceea ce priveşte învăţământul, susţinând crearea de şcoli în departamente şi comune. A susţinut monarhia constituţională în cadrul Revoluţiei din iulie 1830. A jucat un rol politic important în perioada dinaintea Revoluției de la 1848. A fost un liberal conservator care s-a opus venirii la putere a lui Carol al X-lea.
***
2. „CREDINŢA E MAI PRESUS DE ŞTIINŢĂ; VOINŢA E MAI PRESUS DE INTELIGENŢĂ; IATĂ DE CE CREDINŢA ŞI VOINŢA SINGURE DOMINĂ LUMEA, DOMINĂ ŞI VOR DOMINA TOTDEAUNA. CREDINŢA ŞI VOINŢA ÎNTRUNITE CONSTITUIE O SINTEZĂ, NUMITĂ CARACTER”.
Bogdan Petriceicu Haşdeu (1838-1907),
Născut Tadeu Hîjdeu, a fost scriitor şi filolog român din familia Hîjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei şi istoriei româneşti. Academician enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric şi om politic, a fost una dintre cele mai mari personalităţi ale culturii româneşti din toate timpurile. S-a născut în Basarabia ocupată de Imperiul Rus, a studiat la Universitatea din Harcov, după care a fost ofiţer în armata rusă. La anul 1856, când sudul Basarabiei a revenit la Moldova, a trecut în acest ţinut pentru a scăpa de împilarea ţaristă. Din 1858 îl găsim ca profesor şi apoi bibliotecar la Universitatea din Iaşi, unde donează peste 4000 de volume. A fost director al Arhivelor Statului din Bucureşti, şi mai apoi membru al Academiei Române. În 1878 a fost profesor de filologie comparată la Universitatea din Bucureşti. Partizan a lui Kogălniceanu, a susţinut lovitura de stat din 2 mai 1864, a lui Alexandru Ioan Cuza. După moartea singurei sale fiice, Iulia, în 1688, a devenit mistic şi fervent practicant al spiritismului. În ciuda unor critici, rămâne un om mare de cultură, un neobosit cercetător şi un pionier al mai multor domenii ale filologiei şi istoriei României.
***
3. „În timp ce simţul văzului mă convingea de posibilitatea unui MODEL DIVIN, simţul auzului îmi sugera posibilitatea unui ritm universal. Aerul însuşi vibrează de muzică… cum ar fi posibil, cu toată această muzică revărsată fără încetare, să nu existe o „MELODIE PRINCIPALĂ” şi un „MAESTRU MUZICIAN”? „Dumnezeul nostru este mare Savant veşnic şi totul în jurul nostru poartă marca puterii Sale creatoare. În frunză, în floare şi copac, noi vedem amprentele Sale, cerul este vitrina glorioasă a puterii Sale. PE USCAT ŞI PE MARE, URMELE LUI DUMNEZEU SE VĂD CLAR”.
Baverley Nichols (1898-1983),
Autor, dramaturg, jurnalist, compozitor şi orator. A scris peste 60 de cărţi şi piese de teatru. Pe lângă romane, mistere, nuvele, eseuri şi cărţi pentru copii, el a scris o serie de cărţi non-ficţiune pentru călătorie, politică, religie, parapsihologie şi autobiografie. A mai scris o serie de reviste, ziare, editoriale, de-a lungul vieţii sale, cel mai lung fiind coloanele pentru un săptămânal londonez. Cărţile sunt scrise într-un mod poetic, cu limbaj bogat, creativ, evocând răspunsuri emoţionale. A fost preşedinte al Uniunii Oxford şi editor de Isis.
P.S. „Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele și cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi” (Iacov: 2, 15-17).
„CUGETĂRI” vol. XII,
Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul