Mi-am exprimat, de la bun început, rezerva privind sinceritatea sau buna credință a Alianței Vestului care, la 8 decembrie 2018, la Timișoara, a semnat documentul intitulat „Patrulaterul Vestului”, scopul declarat fiind acela de a primi bani de la Bruxelles, fără să mai depindă de București. Am suspectat acest demers ca fiind „un nou incubator al trădării de țară, al marii separări a Transilvaniei de România”.
Se pare că nu sunt singurul care gândește așa. În 2016, Alexandru Cumpănașu, președintele Coaliției Naționale pentru Modernizarea României (CNMR) făcea o analiză sumbră a situației politice a României, divulgând și existența unui scenariu funest, care a fost gratificat, în mass media, cu diagnosticul de „teoria conspirației”. Iată un fragment din „previziunile” lui Alexandru Cumpănașu apărute în octombrie 2016 pe site-ul dcnews.ro:
„Scenariul ar arăta așa: formarea unui nou stat independent Transilvania pe baza multietnicității, a faptului că furnizeză peste 50 la sută din PIB și a unei afilieri cultivate intens față de spațiul germanic, care evident nu se limitează la Germania. O astfel de nouă Republica cerută de cetățenii „transilvăneni” ar rupe forța și puterea României de azi și ar ușura substanțial misiunea de distrugere a unui stat ce se încăpățânează să rămână UNITAR, NAȚIONAL și INDIVIZIBIL […].
Scenariul pe care îl prezint are la bază informații acumulate în timp din toate mediile posibile, interne și externe. M-am hotărât să fac public acest plan, deoarece observ tot mai mulți pași spre îndeplinirea sa, iar acțiunile de punere în aplicare au devenit aproape evidente și „transparente” …
Acest scenariu a existat în diverse etape ale istoriei de 98 ani a României ca stat unitar, însă niciodată nu a avut un sprijin tacit sau activ atât de larg precum astăzi […].
În același timp, probabil că este doar o coincidență aruncarea majorității investițiilor din spațiul germanic în Transilvania și aproape nimic în restul României. În situația aceasta, nu este evident că avem o contribuție la PIB mai mare din această zonă? Ba da! Dar exact acesta este argumentul: investim în Transilvania pentru ca, la un moment dat (cum se întâmplă deja), cetățenii români de acolo să își dorească ruperea de trupul țării […]”.
Să nu uităm că aceste previziuni au fost făcute publice în 2016. După doi ani, la începutul lui 2018, Ilie Șerbănescu confirma și el, mai întâi în COTIDIANUL și apoi în CERTITUDINEA, temerile lui Alexandru Cumpănașu: „Nu cred că în construcția Transalpinei sau a drumului de munte Sinaia – Piatra Arsă, Peștera, nu s-au dat sau luat șpăgi. Dar drumurile respective există și, cu șpăgi sau fără, există pentru că bani pentru ele au fost bugetați. Nu s-au bugetat însă niciodată construcții pe tronsoanele Pitești – Sibiu, Comarnic – Brașov, Iași – Târgu Mureș! Și atunci, drumurile respective nici nu există! Dar, apropo de bugetari: 80-90% din contractele de autostrăzi din România, alea puține, sunt cu firme străine. Și atunci, din două una: ori nu există corupție și șpăgi în rutierul din România, ori campionii corupției și șpăgilor sunt „mântuitorii“ străini ai țării. Ați văzut desfășurătorul contractelor CNAIR pe 2017? Din primul miliard lei bugetat (respectiv primele 50 de mari contracte), toate, cu excepția unuia sfrijit de numai 17 milioane lei (destinat ciozvârtei de câțiva km București-A3), sunt alocări pentru infrastructura din Ardeal. Măi, frate, toate, chiar toate?! Dacă nici asta nu-i comandă externă, atunci sunt eu popă!”.
În urma constituirii Alianței Vestului, Alexandru Cumpănașu revine, pe dcnews.ro, în articolul „MARELE PLAN:Transilvania, independentă!”, cu precizări la vechile previziuni: „Sunt chiar extrem de îngrijorat de evoluția mult mai rapidă a evenimentelor decât prevedeam sau știam. Agresivitatea grupurilor bine finanțate de destabilizare a României este uriașă. Tupeul UDMR ca agent de influență principal pentru ruperea Transilvaniei de România nu are limite iar ignorarea de către toți liderii României a acestui pericol am pus-o pe seama unor calcule electorale de moment. Acum însă îmi aduc aminte de un aspect pe care-l spuneam în acel scenariu și care are loc acum într-un mod și cu o rapiditate care ar trebui să ne sperie pe toți. Spuneam atunci că nu doar UDMR își dorește o Transivanie independentă de jure sau de facto ci periculoase erau, în viziunea mea, inițiativele publice și nepublice ale românilor gata să se lepede de Regat și să-și facă propria lor republică sub pretextul proastei administrări. Așadar, nu de liderii vânduți ai comunității maghiare îmi este mie teamă, ci de UNII dintre românașii noștri din Transilvania, care pot exploata, împreună cu UDMR, nemulțumirea românilor din acea regiune și din întreaga țară față de managementul haotic, arogant și ineficient practicat de București, indiferent ce partide s-au perindat pe la guvernare. Această inițiativa, Alianța Vestului, este cu mult mai gravă decât orice lege a UDMR, pentru că acei primari nu mai reprezintă comunitatea maghiară, ci au fost aleși de etnici români, în majoritatea lor. De aceea sunt de acord cu CTP atunci când spune că, dacă Bucureștiul nu se trezește la timp, va fi doar o problema de timp până când România va fi dezmembrată teritorial. Când spun București mă refer la Președinte, Parlament sau Guverm, dar și la liderii de opinie și cei ai partidelor, care închid la unison ochii sau se uită în altă parte, când vine vorba de această tema […]. Condamn așadar acest tip de inițiativă cum este așa zisă Alianță a Vestului, care este o mișcare oportunistă dar care poate face mult rău însă care exploatează haosul de la București și nesfârșitele războaie politice ce obosesc chiar și pe cel mai optimist cetățean”.
Spunean, în ultimul număr pe 2018 din CERTITUDINEA, că Alianța Vestului este perfect legitimă în sine și decurge aparent din nemernicia fără margini a „lăcustelor” din Guvern și Parlament, care au dus trădarea și vânzarea de țară la un nivel fără precedent în istoria României. În privința persistenței contra naturii a actualului guvern și a personajului care-l coordonează, înclin să-i dau dreptate lui Ilie Șerbănescu care, într-un articol mai vechi apărut și pe CERTITUDINEA, spunea că „dacă Dragnea n-ar exista, el ar trebui inventat”. Și ar trebui inventat pentru că rostul lui ascuns este acela de a legitima orice acțiune de destabilizare a României, mai ales în ceea ce privește dizlocarea Transilvaniei. Iar infailibilitatea actuală a lui Liviu Dragnea, în pofida tuturor dosarelor de corupție care l-ar fi azvârlit după gratii pe orice alt om politic, nu poate avea decât o singură explicație: este menținut și susținut acolo tocmai pentru a legitima secesiunea Transilvaniei.
Iar terenul este îndelung pregătit. Tot Alexandru Cumpănașu nota, cu amărăciune, în 2016: „Uitându-mă acum câțiva ani la un post de televiziune local din Cluj-Napoca, un român de-al nostru vorbea despre Actul Marii Uniri și trecerea Carpaților de către trupele românești ca despre primul moment în care în Transilvania a început să se simtă «mirosul de picioare murdare»”.
Trist, dar adevărat. Tot mai mulți români din Ardeal gândesc așa, căci memoria istorică se stinge pe zi ce trece. «Mirosul de picioare murdare» era, de fapt, mirosul libertății, pe care unii l-au uitat. Îmi permit să le reamintesc că, în timp ce românii din cele două principate erau hărțuiți, timp de sute de ani, de turci, tătari, polonezi, ruși etc. (erau săraci, persecutați, masacrați, dar LIBERI), românii din Transilvania trăiau într-o regiune occidentalizată, cu multe orașe și castele. Dar nu în ele, ci LA POARTĂ. N-aveau voie să poarte pălării, n-aveau voie să poarte arme, n-aveau voie să poarte haine de stofă sau mătase, religia lor era (cu greu) tolerată. Trăiau într-un imperiu civilizat, dar ca SCLAVI! Până când au venit „regățenii”, cu mirosul lor „de picioare murdare”, și i-au eliberat, așa cum o făcuse Mihai Viteazu, înainte cu 300 de ani. Acest miros „de picioare murdare” l-au simțit cel mai dureros ungurii, în 1919, când armata română a eliberat Ungaria iar doi țărani valahi, sergentul Iordan din Dolj și caporalul Bivolaru din Mehedinți, au „postat”, deasupra drapelului ungar de pe Palatul Parlamentului, două opinci găurite. A fost o lecție de istorie pe care ungurii n-au uitat-o nici acum…
Avem și un exemplu recent: a trebuit să vină un oltean din Mehedinți, poetul Laurian Stănchescu, care, cu marșurile sale intitulate „Avram Iancu”, pornite de unul singur și susținute ani de zile, cu presiunile lui adresate instituțiilor statului, pentru ca Avram Iancu să fie declarat oficial, printr-o lege, „erou al națiunii române”… O fi mult, o fi puțin?…
Iar astăzi, la Alba Iulia și Timișoara, se celebrează schimbarea gărzii în uniformele celor ce l-au tras pe roată pe Horia și Cloșca. Iar românii (poate că nu chiar toți) se bucură, sunt mâdri de acest ceremonial. E un soi de „sindrom Stockholm” inoculat, întreținut și extins la scara întregii populații românești din Transilvania.
„Marele vis” al Unirii dispare încet-încet, înghițit de „marele plan al Uniunii”.
MIRON MANEGA