Sâmbăta mea grăitoare

Anii în care citeam toate manuscrisele ce aveau să capete statut de carte, adică să devină vehicul spiritual de sine stătător, m-au îmbogățit cu atâtea experiențe de neuitat, încât nu știu dacă până la urmă i-am ajutat eu pe respectivii autori sau mi-au făcut ei acel bine urieșesc, pe care doar lectura te poate ajuta să-l trăiești.
Una dintre aceste cărți m-a impresionat atât de mult, că îmi amintesc adesea de ea, mai cu seamă sâmbăta. Și-mi amintesc nu doar fiindcă e vorba despre un roman cu totul aparte, ci și datorită celui care a scris-o, o persoană care s-a născut într-o zi când Divinitatea împărțea cu generozitate delicatețe sufletească și sensibilitate. Ca să spun mai direct, este vorba despre un om căruia i se citește bunătatea pe chip din prima, un om cu gingășa firii surclasând întotdeauna firescul. El mi-a explicat cât de important este postul în viața credincioșilor și, fiindcă se poartă cu sfințenie în asemenea zile, s-a obișnuit să se poarte ca un sfânt întotdeauna. De fapt, cam seamănă cu cartea lui, despre care o să vă spun doar câteva fraze. Citeam la ea de vreo cinci zile, cărțile dense eu le parcurg anevoios, și în zorii unei sâmbete mă apropiam de final. Numai că noaptea o reacție alergică îmi afectase pomeții obrajilor într-un hal de nedescris, umflături stranii întinzându-se periculos spre ochi, că abia-abia îi mai puteam ține deschiși. Începusem să mă tem că nu o voi termina, tratează un subiect absolut cutremurător, este vorba în esență despre calea golgotică dinspre pustiul necredinței către lumina celei mai profunde transformări a ființei umane prin puterea credinței, și mie mi se părea că, din cauza prea multelor mele păcate, sunt pedepsit să nu desăvârșesc corectura, fiindcă făceam și o corectură totodată.
În fine, m-a învrednicit Cel de Sus să închei lucrarea, împrejurul ochilor s-a dezumflat încet-încet. Luni aveam manuscrisul corectat, iar la întâlnirea cu Dumitru Manolache, autorul, eram mai bogat cu o experiență covârșitoare. I-am povestit ce am pățit și el m-a cercetat cu două lumini înțelegătoare, ba cred că a încăput și un surâs sub ele.
Cartea avea să apară curând cu titlul SÂMBĂTA MUTĂ și s-a bucurat de un succes teribil. Iar lectura ei îmi va aminti toată viața despre sâmbăta mea grăitoare.

Firiță Carp / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.